Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 628/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 628/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5657/120/2013
Dosar nr_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 628
Ședința publică din data de 08.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. A. M.
Grefier: J. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect anulare act control și taxe formulată de reclamanta G. C. SRL cu sediul în comuna M., ., CUI_ în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice- Activitatea de Inspecție Fiscală cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița.
Cerere legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei conform chitanței nr._/02.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat Z. I., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea cererii formulate, arătând că în urma controlului efectuat, Garda Financiară nu a luat în considerare un număr de 33 de facturi fiscale emise de Cromvasi SRL către reclamantă, fără o justificare și fără a se efectua verificări pentru a se constata dacă această din urmă societate este activă. Respectivele facturi au fost apreciate de expert ca fiind documente justificative, întrucât îndeplineau condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, și mai mult, atât plățile cât și încasările au fost efectuate prin intermediul băncii. Cele două expertize întocmite- judiciară și extrajudiciară- conduc la concluzia că prezenta contestație este întemeiată, din analiza înscrisurilor rezultând un impozit mai mic decât cel stabilit de pârâtă, care nu a luat în calcul cele 33 de facturi fiscale.
Tribunalul, considerându-se lămurit asupra tuturor aspectelor cauzei rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.10.2013, sub nr_ reclamanta G. C. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița-Activitatea de Inspecție Fiscală, contestație împotriva Deciziei F.N și dată, a Raportului de inspecție fiscală F-DB-351 și a Deciziei F-DB-514, ambele din 29.05.2013, acte emise în baza raportului de inspecție fiscală.
În motivare s-a arătat că inspecția fiscală s-a declanșat la sesizarea Gărzii Financiare care a efectuat un control de rutină, reținând că nu au fost înregistrate în contabilitate și nu a fost declarat impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice din vânzarea de deșeuri de fier vechi.
De asemenea inspecția fiscală și-a însușit punctul de vedere al Gărzii Financiare care a apreciat că un număr de 33 de facturi fiscale emise de Cromvasi SRL în valoare de 565 824 lei nu ar fi documente justificative care să ateste efectuarea de achiziții de fier vechi.
Întrucât organele fiscale nu au acționat potrivit prevederilor art 43 din Codul de procedură fiscală, reclamanta a solicitat părerea unui expert contabil, care, în baza documentelor contabile puse la dispoziția organelor fiscale, a stabilit situația de fapt. Astfel expertiza extrajudiciară întocmită a stabilit că veniturile primite ca urmare a transferului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, nu sunt impozabile, iar în ceea ce privește cele 33 de facturi fiscale, a reținut că acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art 155 din Codul fiscal, iar realitatea operațiunilor este dovedită cu livrările către clienți, dar și prin încasarea acestora prin bancă.
În drept a invocat prevederile art 218 din OG 92/2003 și art 1 din Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii au fost depuse, în copie, raportul de inspecție fiscală, decizia nr F-DB 514, decizia F.N și dată, raportul de expertiză extrajudiciară și contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală înregistrată la DGFP la 21.06.2013.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației împotriva Raportului de inspecție fiscală F-DB 351/29.05.2013, față de prevederile art 109 din OG 92/2003. Titlul de creanță fiscală și act administrativ fiscal susceptibil a fi contestat este numai Decizia de impunere deoarece numai aceasta creează o situație juridică nouă, prin stabilirea obligațiilor fiscale în sarcina reclamantei.
În drept a invocat prevederile art 205 și următoarele C.pr.civ, Legea 554/2004, OG 92/2003.
Reclamanta a formulat precizări față de întâmpinarea depusă în cauză, arătând că intimata dovedește rea credință când afirmă că se contestă doar Raportul de inspecție fiscală, în realitate acțiunea vizând Decizia FN și dată, Raportul de inspecție fiscală și Decizia F-DB-514 ambele din 29.05.2013. A mai arătat că afirmația pârâtei potrivit căreia numai Decizia de impunere este act administrativ ce produce efecte juridice de drept fiscal este lipsită de logică din moment ce Decizia este emisă în baza Raportului de inspecție fiscală, fără de care nu se poate emite o astfel de decizie.
Prin încheierea din data de 20.01.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității contestației împotriva Raportului de inspecție fiscală nr F-DB 351/29.05.2013, pentru motivele arătate în cuprinsul acestei încheieri.
Prin încheierea de ședință din data de 12.05.2014 instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr_ ce a avut ca obiect contestația formulată împotriva Somației nr 15/_ /6869 și a Titlului executoriu nr_ emise de AFP Găești, în temeiul dispozițiilor art 139 alin 4 N c.pr.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, expertiză ce a fost întocmită de expert B. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarea situație de fapt:
Decizia privind nemodificarea bazei de impunere F-DB 514/29.05.2013 emisă de DGRF Dâmbovița a avut la bază RIF F-DB 351/29.05.2013, prin care a fost efectuată o inspecție fiscală privind impozitul pe profit al societății reclamante Gixi C. SRL pentru perioada 22.06._13 (f. 7-19).
S-a arătat în cuprinsul Raportului de inspecție fiscală faptul că societatea a încălcat prevederile art. 19, art. 21 al.4 lit. f din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, astfel încât pentru perioada 01.01._13 organele de inspecție fiscală au majorat baza de impunere cu suma de 35.424 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale achiziție de mărfuri de la Cromvasi Steel SRL, pentru care organele de inspecție fiscală nu au considerat deductibilă cheltuiala cu marfa, întrucât, din constatările Gărzii Financiare, Cromvasi Steel SRL consideră aceste documente fictive și nu reprezintă cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal, neavând la bază documente justificative, fiind eronat declarate. De asemenea, s-a constatat că pentru perioada 22.06._13 societatea reclamantă a achiziționat de la persoane fizice cantitatea de 88.311 kg fier vechi în valoare de 89.134 lei, fără a calcula și reține impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea deșeurilor metalice suma de 14.261 lei. Această sumă reținută prin stopaj la sursă nu a fost înregistrată în evidența contabilă și nu a fost virată către bugetul consolidat al statului. Acestor sume li s-au calculat suplimentar dobânzi și penalități.
După respingerea inadmisibilității formulării contestației împotriva RIF F-DB 315/29.05.2013, prin încheierea din 20.01.2015 (f. 58-59), instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, fiind depus raportul de expertiză judiciară la filele 87-93, 99-106, 123-128, care a concluzionat ca „deși nu există notele de cântar și documentele de transport, facturile existente sunt documente justificative potrivit legii, acestea făcând dovada intrării în gestiune a mărfurilor aferente veniturilor din exploatare, prin emiterea de facturi de către Gixi C. SRL către clienții săi Temat Hoding SA, Sibo Met Trans, Remat Dâmbovița acestea fiind încasate prin virament bancar.”
Poziția procesuală a pârâtului a fost în sensul că deși facturile fiscale de achiziții marfă îndeplinesc cerințele de la art.155 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, pentru aceste achiziții societatea nu a prezentat documente care să ateste realitatea achizițiilor de marfă (deșeuri de fier vechi)/prestări servicii de transport, cum ar fi notele de cântar aferente fiecărei aprovizionări și documente care să ateste efectuarea transportului (contract și justificare).
Deși instanța a repus cauza pe rol solicitând pârâtului să indice care sunt temeiurile juridice pentru care pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală a apreciat că facturile fiscale prezentate de reclamanta G. C. SRL nu sunt suficiente pentru a îndeplini condiția de „documente justificative” conform art. 155 C. fiscal și care este temeiul de drept care a stat la baza aprecierii ca necesare, în plus, a notelor de cântar aferente fiecărei aprovizionări și a documentelor care să ateste efectuarea transportului (contract și justificare), pârâtul nu a răspuns acestor solicitări, ci a învederat instanței în precizarea comunicată la 15.05.2015 - f. 153-156 din dosar - prevederi legale cu caracter generic, ce reglementează obligația de cooperare a contribuabilului (art. 10 din OG 92/2003), obligația de a furniza informații a contribuabilului (art. 52 din OG 92/2003), sarcina probei în dovedirea situației de fapt (art. 65 din OG 92/2003), art. 11 al. 1 Codul fiscal, art. 6 din OG 92/2003, art. 105 al.1 din OG 92/2003.
Or, situația reclamantului este una în care, deși acesta a prezentat organelor de inspecție fiscală documente justificative, în sensul art. 155 Codul fiscal și art. 1, 2 din Ordinul MEF nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile prin care au fost aprobate Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, pârâtul a impus prezentarea unor documente suplimentare, deși niciun text legal nu impune existența respectivelor înscrisuri (note de cântar, documente de transport) ca probă suplimentară pentru justificarea operațiunii de achiziție marfă – deșeuri de fier vechi, fiind așadar aplicabilă și acestei operațiuni aceleași prevederi generale ale art. 155 C. fiscal.
Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăd situația în care operațiunile economice se înregistreazã în baza contractelor încheiate între pãrți și a documentelor financiar-contabile sau bancare care sã ateste acele operațiuni, cum sunt: aviz de însoțire a mãrfii, chitanțã, dispoziție de platã/încasare, extras de cont bancar, nota de contabilitate etc., dupã caz, această situație fiind doar aceea în care livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii pentru care persoanele impozabile sunt scutite fãrã drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã și nu sunt obligate sã întocmeascã facturi, în conformitate cu prevederile Codului fiscal și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Or, atâta vreme cât situația reclamantei nu se afla în ipoteza prevăzută de acest text legal, ci pentru achizițiile de mărfuri de la Cromvasi Steel SRL au fost emise facturi fiscale apreciate de expertul contabil judiciar ca fiind conforme cu prevederilor financiar contabile, se apreciază de instanță că solicitarea pârâtei de a fi prezentate alte documente, în afara celor pe care legea le apreciază ca fiind documente justificative, nu are temei legal, ca urmare constatările inspectorilor fiscali din RIF F-DB 351/29.05.2013, ce a stat la baza emiterii Deciziei F-DB 514/29.05.2013 de către pârâtă, sunt netemeinice.
Mai mult, chiar dacă s-ar accepta argumentația pârâtei în sensul că toate textele legale enumerate de aceasta în precizarea comunicată instanței la 15.05.2015 (f. 153-156 din dosar) conduc la concluzia că în afara facturilor fiscale reclamanta ar fi trebuit, pentru a face o dovadă incontestabilă a realității operațiunii financiare prezentate, respectiv achiziția de marfă – deșeuri de fier vechi, să depună și alte documente care să justifice efectivitatea achizițiilor, este de observat că neclaritatea legislației citate de pârâtă care primește o astfel de interpretare conduce la încălcarea unui principiu juridic aplicabil în materie fiscală, respectiv al securității juridice, care impune previzibilitatea legislației și obligația administrației fiscale de a-și defini în mod clar exigențele (a se vedea hotărârea CJUE din 3 iunie 2002 în cauza CM și HF ), astfel încât reclamantul să fi putut cunoaște în mod exact care sunt înscrisurile ce pot primi calificarea de documente justificative pentru a proba operațiunea financiară de achiziție marfă, așa încât să fie în măsură a se conforma obligațiilor legale.
Or, în măsura în care nici pârâta nu a fost în măsură a indica cu precizie temeiul legal al obligației de a prezenta, în afara facturilor fiscale, alte documente „justificative”, previzibilitatea legii nu poate fi reținută, și prin urmare, nici respectarea principiului securității juridice, în situația creată de emiterea actelor administrativ fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. C. SRL cu sediul în comuna M., ., CUI_ în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice- Activitatea de Inspecție Fiscală cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița.
Dispune anularea Raportului de inspecție fiscală F-DB 351/29.05.2013 și Deciziei F-DB 514/29.05.2013, emise de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
10.07.2015/4ex
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 252/2015. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 852/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
