Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 536/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 536/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 806/120/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 536
Ședința publică din 18 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta D. L., CNP_, domiciliată în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice/Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 2690 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală aferentă.
Cererea a fost legal timbrată cu 269 lei, taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . nr._/23.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: prezenta cauză se află la primul termen de judecată; la data de 24.03.2015 a fost depusă întâmpinare din partea pârâtei Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, prin AJFP Dâmbovița; la data de 30.03.2015 s-a depus întâmpinare din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală; întâmpinările au fost comunicate reclamantei în procedura de regularizare prev. de art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, aceasta neformulând răspuns la întâmpinare; după care,
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004, coroborate cu art. 95 pct. 4 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, tribunalul constată că decizia prin care a fost stabilită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sumă de 2690 lei, a cărei restituire o solicită reclamanta, este emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, neexistând un raport juridic de drept administrativ născut între reclamantă și ANAF.
Față de aceste motive, tribunalul admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și dispune scoaterea acesteia din cauză.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, tribunalul încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate, în baza art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr._, reclamanta D. L. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice/Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, AJFP Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 2690 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 8.07.1997, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România i s-a impus plata taxei de poluare în cuantum de 2690 lei, taxă percepută de statul român în temeiul OUG nr.50/2008.
În opinia reclamantei, actul normativ menționat este contrar prevederilor comunitare, în acest sens pronunțându-se și CJUE în cauza C-402/09, reținând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reclamanta a mai precizat că a solicitat emitentului actului administrativ, anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare și restituirea sumei încasată cu acest titlu, cerere fundamentată pe disp. art. 117 lit. d Cod procedură fiscală, însă pârâta i-a comunicat faptul că nu-i poate restitui suma solicitată, motivat de faptul că aceasta a fost percepută în mod legal în temeiul OUG nr. 50/2008.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 și art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, art. 131-135 Cod procedură fiscală, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, Hotărârile CJUE pronunțate în cauzele C-402 2009 T. vs. România, C-263 2010 N. vs. România și recursul în interesul legii pronunțat de ÎCCJ prin decizia nr. 24/14.11.2011.
S-au anexat cererii, în copie: decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/06.12.2012, chitanța de plată a sumei de 2690 lei, răspunsul pârâtei AJFP Dâmbovița la cererea de restituire a taxei, certificatul de înmatriculare al autoturismului, carte identitate reclamantă, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, actele de proveniență ale autoturismului, din care rezultă înmatricularea acestuia într-un stat membru al U.E.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești prin AJFP Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că decizia de calcul al taxei pe emisii poluante pentru autovehicule a fost emisă conform Legii nr. 9/2012, iar de la data intrării acesteia în vigoare nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor Curții Constituționale ale art. 148, pârâta arată că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, „legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare. Pârâta precizează faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Față de pretinsa încălcare a disp. art. 110 din TCE, invocată de reclamantă, pârâta arată că acestea au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Pârâta apreciază, totodată, că dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală nu sunt aplicabile în speță întrucât restituirea solicitată de reclamantă nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Mai mult, taxa pe poluare se restituie numai în anumite condiții, reglementate în art. 7și 12 din Legea nr. 9/2012, ori reclamantul nu se regăsește în niciuna dintre aceste prevederi.
Se solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, ca inadmisibil, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora, cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul unui titlu, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii – art. 117 alin. 1 lit. f.
Pârâții invocă și practica judiciară a Curții de Apel București, care în dosarul nr._/3/2009 a reținut în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea și acestui capăt de cerere, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, câtă vreme actele atacate de reclamantă sunt temeinic și legal întocmite.
S-a solicitat judecarea în lipsa potrivit art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare în cauză, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, potrivit art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportul juridic de drept administrativ se naște între persoana vătămată – reclamantul și autoritatea emitentă a actului administrativ.
Ori, așa cum se poate observa, decizia_/06.12.2012, prin care a fost stabilită taxa pentru emisiile poluante, în sumă de 2690 lei, a cărei restituire o solicită reclamanta, este emisă de AJFP Dâmbovița.
Având în vedere că, în speță, nu se atacă un act administrat emis de ANAF, pârâta solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în ce o privește, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra acestei excepții, tribunalul s-a pronunțat în sensul admiterii, conform argumentelor expuse în practicaua sentinței, dispunând scoaterea din cauză a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantei, tribunalul reține că solicitarea acesteia este întemeiată pentru motivele ce succed.
Reclamanta a achiziționat autovehiculul marca Volkswagen, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), la data de 08.07.1997, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, tradus din limba germană, aflat la fila 15.
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamanta a plătit taxa pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr. 9/2012, în sumă de 2690 lei, potrivit Deciziei de stabilire emisă de Administrația Finanțelor Publice Târgoviște (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița) (fila 10) si chitanței . nr._/06.12.2012 (fila 11).
Reclamanta a solicitat restituirea sumei de 2690 lei la organul emitent al deciziei de stabilire a taxei, primind un răspuns negativ (fila 20).
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamanta a achitat suma de 2690 lei:
” (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013. Prin urmare, ca urmare a suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt în circulație.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 – forma în vigoare la data la care reclamanta a achitat taxa - rezultă că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
În consecință, instanța reține că Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față.
Astfel, art. 110 din TFUE vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele care provin din alte state membre UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În consecință, întrucât, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante ca fiind întemeiată.
Având în vedere că s-a dispus scoaterea din cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea față de această pârâtă va fi respinsă.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei pentru emisii poluante (06.12.2012) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 269 lei către reclamantă, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. L., CNP_, domiciliată în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice/Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Respinge acțiunea față de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâții să restituie reclamantei suma de 2690 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data de 06.12.2012 până la restituirea integrală.
Obligă pârâții la plata sumei de 269 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. E. B.
Red. IE./tehnored. EB
7 ex. /21.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 289/2015.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 912/2015. Tribunalul... → |
|---|
