Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 1033/283/2014
Dosar nr._ apel plangere contraventională
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 369
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Judecător – A.-M. G.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent M. I. S., domiciliat în . Vulcana Băi, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1043/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/11.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. L. pentru apelantul petent M. I. S., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilierul juridic N. E. pentru intimatul I. Dâmbovița, în baza delegației de reprezentare juridică depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este timbrat și că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depus la dosar întâmpinare formulată de I. Dâmbovița, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanții legali ai părților apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 alin 2 Noul Cod procedură civilă, tribunalul văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria P., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Avocat M. L. pentru apelantul petent M. I. S., și consilierul juridic N. E. pentru intimatul I. Dâmbovița învederează că nu au cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 N .C.pr.civ stabilește că prezenta cauză va fi soluționată pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
În baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Avocat M. L. pentru apelantul petent M. I. S. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond anularea procesului verbal de contravenție, pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul cererii de apel.
Susține cererea de apel în sensul că soluția instanței de fond este greșită, întrucât a pronunțat soluția în baza unui înscris care nu concordă cu cele menționate în procesul verbal de contravenție, cu referire la buletinul de verificare a aparatului etilotest.
Astfel, urmează a se observa că data întocmirii procesului verbal de contravenție este 12.07.2014 orele 23:23, iar buletinul imprimat în urma testării cu aparatul etilotest este datat 13.07.2014 orele 00:38. Mai mult decât atât, acest buletin nu atestă că aparatul ar fi fost calibrat înainte de testarea petentului.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, urmează a se observa că planșele foto și suportul magnetic nu fac dovada săvârșirii presupusei contravenții, întrucât nu întrunesc condițiile impuse de art. 3.5.1. din NML 021-05.
În ceea ce privește întâmpinarea formulată de intimat, apărătorul apelantului petent apreciază că nu poată fi primită susținerea intimatului de la fila 3 a întâmpinării ” indiferent care dintre aceste motive ar fi stat la baza necorelării acestor date, apreciem că nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal de contravenție”, iar buletinul de verificare al aparatului nu poate face dovada săvârșirii contravenției atâta vreme cât sunt neconcordanțe cu privire la oră și dată.
La interpelarea instanței, referitor la recunoașterea faptei de către apelantul petent, apărătorul acestuia susține că nu este relevantă, atâta vreme cât această contravenție poate fi constatată doar cu un mijloc tehnic, omologat și verificat, așa cum prevăd dispozițiile art.109 alin.2 din OUG nr. 195/2002, iar buletinul nu face dovada faptei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic N. E. pentru intimatul I. Dâmbovița învederează că buletinul de calibrare era în perioada de valabilitate de un an la data constatării contravenției, iar data când trebuia să fie calibrat ulterior era 14.10.2014.
Susține în continuare că aparatul etilotest, are doar o valoare orientativă, iar singurul lui scop este de a semnala existența alcoolului în aerul expirat, deci el nu măsoară concentrația de alcool și nu necesită calibrare, în opinia sa, folosirea unui astfel de aparat, este suficientă pentru a se constata contravenția .
Cu privire la neconcordanțele dintre buletinul imprimat în urma testării cu aparatul etilotest și procesul verbal precizează că acestea se datorează necorelării orei de iarnă cu cea de vară în setările aparatului cu care petentul a fost testat, fiind doar o eroare a aparatului etilotest cu privire la oră, dar aceste necorelări nu sunt de natură a duce la anularea procesului verbal de contravenție.
Acest buletin de verificare metrologică trebuie însă coroborat cu recunoașterea apelantului petent, care a afirmat că a consumat 200 ml vin alcoolic fără a mânca și cu planșele fotografice de la a doua contravenție, unde aparatul cinemometru a reținut în mod exact ora corectă, prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la momentul constatării contravenției.
Reprezentantul legal al intimatului I. Dâmbovița susține că a doua contravenție a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel că nu există dubiu nici cu privire la săvârșirea acestei contravenții.
Consilierul juridic N. E. pentru intimatul I. Dâmbovița solicită respingerea apelului și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1043/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, instanța a respins plângerea formulată de reclamantul M. I. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.07.2014, pârât în cauză fiind I. Dâmbovița și a menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 12.07.2014 emis de Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița reclamantul a fost sancționat cu avertisment, amendă în cuantum de 180 lei și reținerea permisului de conducere pentru că la data de 12.07.2014, ora 23,32 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 69 km/h în localitate, abatere filmata cu cinemometrul R., având în sânge o alcoolemie de 0,11mg/l în aerul expirat .
Faptele sunt prevăzute de disp. art 102 alin 1 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 și art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate art. 99 alin 2,art.102 alin.3 lit.a și art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG 195/2002 .
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri fiind atașate dosarului înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, planșele foto care surprind autovehiculul condus de reclamant cu viteza de 69 km/h precum și suportul magnetic conținând înregistrarea abaterii săvârșite de reclamant.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție si hotărăște asupra sancțiunii.
Făcând aplicarea jurisprudenței europene la procedura contravenționala judiciara reglementata de OG 2/2001, instanța a reținut ca prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nu este contrara dispozițiilor art. 6 din Convenție si, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat si Curtea Constituționala în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fata unui verdict definitiv de vinovatei si de răspundere, ci doar în fata unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea cailor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauza numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulata ca neîntemeiata, însa în acest caz nu se poate retine ca s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilita, așa cum prescriu Constituția si Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătoreasca definitiva.
Examinând astfel modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul dintre cazurile de nulitate absoluta reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care sa poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecata.
În ceea ce privește excepția anulării invocată de pârât prin întâmpinare instanța a reținut că în cuprinsul plângerii formulate în cauză reclamantul a indicat faptele contravenționale pe care acesta le contestă, atașând o copie a procesului verbal care face obiectul prezentei plângeri, aspect menționat în mod expres în cuprinsul cererii. Rezultă prin urmare că menționarea unui alt număr al actului atacat nu este decât rodul unei erori materiale, obiectul cauzei și procesul verbal atacat putând fi ușor identificat prin depunerea acestuia la dosarul cauzei de către reclamant odată cu depunerea cererii.
Pentru aceste considerente instanța a respins excepția invocată de pârât prin întâmpinare.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat ca acesta se bucura si de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativa care poate fi răsturnata prin administrarea probei contrarii. Aceasta probă trebuie sa fie făcuta de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ.
În cauza de față, însă, instanța a constatat ca petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnata. Susținerea acestuia în sensul că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa nu a putut fi primită.
Astfel instanța a constatat că planșele foto atașate dosarului relevă în mod clar viteza pe care autoturismul condus de reclamant a avut-o în interiorul localității în zona menționată în cuprinsul procesului verbal .
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că ora la care acesta a fost testat cu alcooltestul nu corespunde orei la care se menționează în cuprinsul procesului verbal că ar fi fost săvârșite contravențiile și nici nu poate fi primită apărarea în sensul că această oră ar fi fost ora de iarnă de aceea pe buletinul imprimat apare menționată ora 00,38, instanța a reținut că această neconcordanță este determinată pe de o parte de necorelarea orei de iarnă cu cea de vară în setările aparatului cu care reclamantul ar fi fost testat, pe de altă parte necorelarea existentă între minutul la care ar fi fost efectuată această testare respectiv 23,38 și cel în care ar fi fost întocmit procesul verbal de contravenție, respectiv 23,35 (o diferență de 3 minute) poate fi rodul fie al unei erori materiale sau de necorelare a mijloacelor tehnice de măsurare a timpului, fie poate fi rezultatul faptului că după ce s-a trecut la întocmirea procesului verbal de contravenție și menționarea conform rubricației a orei întocmirii procesului verbal organul constatator să fi observat că reclamantul prezintă halenă alcoolică și să-i fi solicitat pe parcursul întocmirii procesului verbal testarea aerului expirat.
Indiferent care dintre aceste motive ar fi stat la baza necorelării acestor date (pârâta nu a răspuns în acest sens în cuprinsul întâmpinării deoarece reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a criticat actul și din această perspectivă) instanța a constatat că ele nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că cele două fapte sancționate în cuprinsul actului atacat au fost săvârșite la data și în împrejurările descrise în cuprinsul actului.
Reclamantul nu a invocat existența unei vătămări produsă de această necorelare a cărei înlăturare să nu poată fi făcută decât prin anularea actului atacat.
Instanța a reținut că reclamantul a recunoscut consumarea băuturilor alcoolice atestând personal în cuprinsul actului atacat „am consumat 0,200 ml vin alcoolic fără a mânca și însușindu-și prin semnătură procesul verbal fără a consemna în cuprinsul acestuia nici o obiecțiune cu privire la cele constatate”.
F. de aceste considerente de fapt si de drept, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea contravenționala formulata de petent ca neîntemeiata si a menținut procesul-verbal atacat ca fiind legal si temeinic întocmit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. I. S., care a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemenicie și solicită admiterea apelului și pe fond admiterea plângerii contravenționale.
În motivele de apel apelantul petent a susținut că este greșită constatarea instanței, intrucat din planșele foto existente la dosarul cauzei, se poate observa ca singura planșa foto din care poate fi pus in evidenta nr. de înmatriculare al autoturismului (art. 3.5.1 NML 021-05) releva o viteza de 53 Km/h.
De asemenea, nu poate fi primita motivarea instanței referitoare la buletinul imprimat in urma testării cu aparatul etilotest, urmând ase observa că data întocmirii procesului verbal este de 12.07.2014, orele 23:32, iar buletinul este datat 13.07.2014, orele 00:38 și mai mult decât atât buletinul de calibrare nu atesta ca ar fi fost calibrat aparatul etilotest cu care a fost testat .
Apelantul petent susține că nu avea cum sa conteste mențiunile cuprinse in buletin, deoarece acesta a fost depus ulterior formulării plângerii contravenționale, in etapa administrării probatoriului.
În opinia sa, instanța, in mod greșit, a acordat valoare probatorie înscrisului depus de către intimata odată cu rapoartele agenților, prin care se explica aceasta "neconcordanta", întrucât acesta, ca si rapoartele agenților, sunt încheiate după formularea si ulterior comunicarea plângerii către intimat, fiind depuse pro causa.
Apelantul petent apreciază ca buletinul imprimat in urma testării nu face dovada celor reținute in procesul verbal de contravenție, iar instanța, prin explicațiile date in motivare nu face decât să se substituie intimatului, redând punctul acestuia de vedere arătat prin înscrisul existent la dosarului cauzei.
La data de 10.02.2015 intimatul I. Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare, intimatul a susținut că sunt lipsite de temei susținerile reclamantului că din planșele foto rezultă că singura fotografie din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către reclamant evidențiază o viteză de 53 km/h.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal în litigiu, considerăm că din coroborarea planșei foto cu buletinul de verificare metrologică nr. (din care reiese că aparatul radar utilizat la măsurarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005) rezultă că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator. Prin suportul magnetic, planșa foto și celelalte înscrisuri de la dosar, I. Dâmbovița a răsturnat prezumția de nevinovăție a reclamantului dovedind dincolo de orice dubiu rezonabil că acesta a comis contravenția pentru care a fost sancționat.
Cu privire la susținerea apelantului că în planșa fotografică nu se distinge numărul de înmatriculare a autoturismului, la secunda 23:32:57, intimatul precizează faptul că apelantul a fost surprins în localitate circulând cu viteza de 69 km/h și chiar dacă numărul de înmatriculare apare vizibil când este surprinsă viteza de 53 km/h, câtă vreme înregistrările sunt prezentate într-o succesiune normală, iar datele de identificare ale autovehiculului condus de către reclamant se pot deduce cu claritate, rezultă că reclamantul este cel din imagine, lucru de necontestat, deoarece era singurul autoturism care a apărut în raza de acțiune a cinemometrului, circulând din sens opus.
Imaginile redau succesiv deplasarea în trafic a reclamantului, de la apariția acestuia în sfera aparatului de măsurat, când se situează într-un plan vizual mai îndepărtat de obiectivul de înregistrat, și până la apropierea de autospeciala poliției când se conturează cu claritate imaginea autoturismului și numărul acestuia, fiind incontestabil că autoturismul este condus de către reclamant.
Din analiza materialului probator administrat ( în special planșele fotografice puse la dispoziția instanței - care indică viteza înregistrată pentru autoturismul condus de către reclamant, ca fiind inițial de 69 km/h - la ora 23:32:57 corespunzătoare momentului intrării acestuia în raza de măsurare a dispozitivului tehnic - scăzând apoi gradual până la momentul 23:32:58, când atinge viteza de 53 km/h - indicată în ultima imagine din planșa fotografică) instanța de fond a reținut în mod corect faptul că se observă că viteza reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde cu viteza înregistrată de aparatul radar.
Potrivit dispozițiilor art. 88, alin (3) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat se face de către poliția rutieră cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
Potrivit art. 6, pct. 19 din același act normativ, prin mijloc tehnic certificat se înțelege dispozitivul care dovedește consumul de substanțe psihoactive ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație.
Legiuitorul nu a precizat sau enumerat dispozitivele tehnice prin care se poate face proba unei astfel de situații, acestea fiind diferite ca tehnologie utilizată .
În același context, la art. 109, alin. (2) din actul normativ sus-menționat se prevede că, fapta contravențională poate fi constatată de către polițistul rutier cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (1) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 „ conducătorul de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, 1 se va reține permisul de conducere dacă valoarea concentrației este de cel mult O, 40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulație, dacă nu dorește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile stabilite la art. 194, alin. (1).
În plus, arată intimatul I. Dâmbovița prin analizarea normei sancționatorii, respectiv art. 102, alin. (3), lit. „a" din O.U.G. nr. 195/2002 se poate observa că legiuitorul nu a condiționat existența faptei contravenționale de o anumită valoare a concentrației vaporilor de alcool în aerul alveolar sau in sânge, existând o trimitere doar la limita care determină existența unei infracțiuni și, în acest sens, orice valoare cuprinsă între O șl O, 80 mg/l alcool pur în aerul expirat, constituie contravenție, încadrându-se în cerința ca subiectul să fie "sub influența băuturilor alcoolice."
Conform dispozițiilor art. 102, alin. 3, lit. „a" din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție:conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Potrivit art. 336 din Codul penal constituie contravenție conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
Din interpretarea coroborată a celor 2 texte de lege mai sus menționate rezultă că fapta de a conduce sub influența alcoolului pe drumurile publice un autovehicul constituie contravenție indiferent de cantitatea consumată, cu condiția să nu depășească 0,80 g/l în sânge, întrucât în acest caz este infracțiune .
Așa fiind, raportat la dispozițiile Normei de metrologie legală NML 012-05, etilotestul, ca mijloc de detecție care, semnalează prezența etanolului, în aerul alveolar expirat, este un mijloc de probă suficient pentru a dovedi o contravenție de natura celei reținute în sarcina reclamantului.
Din coroborarea testului nr._ din data de 13.07.2014 cu Buletinul de calibrare anexate de instituția noastră la dosarul primei instanțe reiese că aparatul Draqer Alcooltest cu care a fost testat reclamantul la data de 13.07.2014, ora 00:38, deține Buletinul de calibrare nr. C-da 2372-339, data următoarei calibrări fiind la data de_MJJ12Q14, buletinul de calibrare fiind asumat de direcția Suport Tehnic din cadrul MAI și aflându-se în perioada de valabilitate de 1an.
În opinia intimatului, nu poate fi ignorat totuși și aspectul că reclamantul a recunoscut în cererea de chemare în judecată că a consumat băuturi alcoolice (am consumat 0,200 ml vin alcoolic fără a mânca). De altfel, reclamantul avea posibilitatea să dovedească chiar la momentul controlului că rezultatele aparatului alcooltest sunt viciate prin solicitarea recoltării de probe biologice. Or, trebuie reținut că în cuprinsul procesului verbal, asumat prin semnătură de către reclamant s-a consemnat faptul că acesta nu dorește recoltarea de probe biologice.
Dacă reclamantul ar fi avut dubii referitoare la rezultatele testării, iar pe de altă parte, dacă acesta ar fi avut reprezentarea faptului că in ziua respectivă nu ar fi consumat alcool, avea dreptul să solicite recoltarea de probe biologice, tocmai pentru a combate rezultatul aparatului alcooltest însă, așa cum s-a arătat anterior, reclamantul nu a înțeles să uzeze de acest drept.
Intimatul I. Dâmbovița arată că trebuie avut în vedere că reclamantul a mai fost sancționat în trecut pentru faptul că a condus sub influența alcoolului în data de 21.04.2012 și a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere cu o alcoolemie de peste 0,80 g/l și refuz sustragere recoltare probe.
În cazul unor neregularități cum ar fi faptul că ora la care a fost acesta testat cu alcoltestul nu corespunde orei la care se menționează în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sancțiunea ce ar putea fi incidență este nulitatea relativă în măsura în care reclamantul ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel, decât prin anularea actului sancționator. Or, reclamantul nu a invocat o asemenea vătămare si nici nu a făcut o asemenea dovada. Totodată, sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 a I.C.C.J."(R.I.L.).
Acest fapt s-a datorat necorelării orei de iarnă cu cea de vară în setările aparatului cu care reclamantul a fost testat. Poate fi primită o asemenea apărare deoarece reclamantul nu a arătat nici în cererea de chemare în judecată și nici în procesul verbal de contravenție faptul că ar fi fost testat ulterior, astfel este evident faptul că reclamantul a fost testat cu o oră înainte la ora menționată în procesul verbal de contravenție.
Indiferent care dintre aceste motive ar fi stat la baza necorelării acestor date, apreciază intimatul că nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că cele 2 fapte sancționate în cuprinsul actului atacat au fost săvârșite la data și în împrejurările descrise în actul constatator.
De asemenea, susține intimatul că reclamantul a recunoscut consumarea băuturilor alcoolice atestând personal în cuprinsul actului atacat „ am consumat 0,200 ml vin alcoolic fără a mânca" și însușindu-și prin semnătură procesul verbal fără a consemna în cuprinsul acestuia nicio obiecțiune cu privire la cele constatate.
Apelantul petent nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Tribunalul, examinând sentința apelată, în raport de motivele de apel, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, urmează a respinge apelul pentru următoarele considerente:
Apelantul arată, în motivele de apel, că probele administrate nu fac dovada săvârșirii faptelor contravenționale reținute în sarcina sa, însă această susținere este contrazisă de înscrisurile aflate la dosar, pe de o parte și de însăși recunoașterea petentului, făcută la momentul controlului, pe de altă parte.
Referitor la contravenția prin care i se impută petentului că a circulat cu viteză în localitate, tribunalul apreciază că s-a făcut dovada săvârșirii faptei, cu ajutorul planșei foto care surprinde imaginea vehiculului și a buletinului de verificare metrologică a aparatului care a înregistrat viteza.
Susținerea apelantului că în planșa fotografică nu se distinge numărul de înmatriculare a autoturismului, la secunda 23:32:57, nu are relevanță câtă vreme acesta a fost surprins, în localitate, circulând cu viteza de 69 km/h. Chiar dacă numărul de înmatriculare apare vizibil când este surprinsă viteza de 53 km/h, din moment ce înregistrările sunt prezentate într-o succesiune normală, iar datele de identificare ale autovehiculului condus de către reclamant se pot deduce cu claritate, rezultă că reclamantul este cel din imagine, lucru de necontestat, deoarece era singurul autoturism care a apărut în raza de acțiune a cinemometrului, circulând din sens opus.
Imaginile redau succesiv deplasarea în trafic a reclamantului, de la apariția acestuia în sfera aparatului de măsurat, când se situează într-un plan vizual mai îndepărtat de obiectivul de înregistrat și până la apropierea de autospeciala poliției când se conturează cu claritate imaginea autoturismului și numărul acestuia, fiind incontestabil că autoturismul este condus de către reclamant.
Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina apelantului tribunalul apreciază că aceasta este pe deplin dovedită cu ajutorul rezultatului testării, dar și prin recunoașterea faptului că a băut 200 ml vin fără a mânca.
Reclamantul avea posibilitatea la momentul controlului să conteste rezultatele aparatului alcooltest, prin solicitarea recoltării de probe biologice, însă acesta a recunoscut că a băut, asumându-și rezultatul, prin semnarea procesului verbal și arătând totodată că nu dorește recoltarea de probe biologice.
În ceea ce privește neregularitățile, cum ar fi faptul că ora la care a fost acesta testat cu alcoltestul nu corespunde orei la care se menționează în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sancțiunea ce ar putea fi incidență este nulitatea relativă în măsura în care reclamantul făcea dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturata altfel, decât prin anularea actului sancționator. Or, reclamantul nu a invocat o asemenea vătămare si nici nu a făcut o asemenea dovada, iar decalarea de ore despre care face vorbire se datorează necorelării aparatului la ora de vară.
Totodată instanța are în vedere și faptul că din fișa istoric abateri rezultă că reclamantul a mai fost sancționat în trecut pentru faptul că a condus sub influența alcoolului în data de 21.04.2012 și a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere cu o alcoolemie de peste 0,80 g/l și refuz sustragere recoltare probe.
În raport de aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ să respingă apelul și să mențină sentința instanței de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de apelantul-petent M. I. S., domiciliat în com. Vulcana Băi, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1043/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2015.
Președinte,Judecător,
A. L. B. A.- M. G.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. ALB
Tehnored AB/ALB
4ex/4.06. 2015
Dosar nr._
Judecătoria P.
Judecator fond – M. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 357/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 572/2015.... → |
|---|
