Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 11743/315/2014
Dosar nr._ Apel
– plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 677
Ședința publică din 9 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. E.
Judecător: E. I.
Grefier: O. S. B.
&&&
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul petent L. M. C., cu domiciliul în . Dâmbovița și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, ., ..10, împotriva sentinței civile nr. 1404 din 2.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect „ plângere contravențională”.
Cererea de apel este legal timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței . nr._/6.05.2015, depusă la dosar, fila 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, în calea de atac, după care;
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. În conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1404/02.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea contravențională formulată de petentul L. M. C., împotriva procesului-verbal ., nr._/15.11.2014 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că petiționarul L. M. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și avertisment, întrucât la data de 15.11.2014, la orele 17:33, pe DN 71, Ilfoveni, Km 33+500 m, a condus auto marca Opel cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 91 Km/h în localitate și nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare și polița RCA.
Împotriva procesului verbal a fost formulată prezenta plângere contravențională, prin care se invocă netemeinicia numai cu privire la fapta prevăzută de art. 121 din HG nr. 1391/2006.
Reține instanța de fond că potrivit art. 121 din HG nr. 1391/2006 (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Potrivit art. 49 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, 2007).
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrară, respectiv până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254, 255 și 258 C. proc. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În speță, având în vedere modalitatea de constatare a contravenției, petentul nu putea răsturna prezumția de veridicitate, însă intimatul a dovedit în mod neechivoc, cu înscrisurile anexate și înregistrarea pe suport magnetic, că petentul a condus auto marca Opel cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 91 Km/h în localitate.
Mai constată instanța că procesul verbal respectă cerințele art. 17 din OG 2/2001, sancțiunea aplicată, amendă în cuantum de 810 lei este corect individualizată și, în speță, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, potrivit art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001.
Reține instanța că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate
Apreciază instanța că, în cauză, sancțiunea pur morală a avertismentului nu și-ar atinge scopul, având în vedere atitudinea petentului care nu a înțeles gravitatea contravenției, urmările grave ce s-ar fi putut produce, dar și faptul că i-au mai fost aplicate 8 sancțiuni pentru depășirea vitezei, însă nu înțelege să respecte normele legale.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că procesul verbal contestat este legal și temeinic, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 06 mai 2015, petentul L. M. C. a declarat apel, pe care nu l-a motivat nici în scris nici oral, limitându-se la a afirma că sentința este netemeinică și nelegală.
În urma comunicării cererii de apel, intimata a criticat lipsa motivelor de apel, fără vreo altă apărare.
Potrivit art. 476 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care apelul nu se motivează, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Verificând sentința apelată prin prisma prevederilor legale avute în vedere de instanța de fond, a susținerilor părților, a probelor administrate în relație cu normele de drept substanțial aplicabile speței, tribunalul constată că aceasta este rezultatul corectei aplicării a legii, motiv pentru care va fi păstrată.
În mod corect reține prima instanță că petentul a atacat procesul verbal de contravenție numai în privința contravenției la regimul vitezei.
Din probele depuse la dosar rezultă că viteza cu care a circulat petentul a fost constatată conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, prin precizarea tipului aparatului, autovehiculul pe care acesta era montat și pentru care s-a depus dovada verificării valabile, inclusiv planșe fotografice din care rezultă viteza surprinsă de aparat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și prin prisma elementelor de formă și conținut obligatorii, rezultate din corecta aplicare a prevederilor art. 16 și 17 din ordonanța citată, ocazie cu care nu a identificat abateri de la dispozițiile menționate.
Prin urmare, fiind corect reținută existența faptei prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, raportat la art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și 48 din OUG nr. 195/2002, tribunalul va păstra în tot sentința apelată și va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul petent L. M. C., cu domiciliul în . Dâmbovița și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, ., . civile nr. 1404 din 2.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect „ plângere contravențională”.
Păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. E. E. I. O. S. B.
Red.IE /ȘEM
4 ex/ 30.09.2015
Judecătoria Târgoviște
Jud.fond S. C. P.
Dosar nr._
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 348/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 672/2015. Tribunalul... → |
|---|
