Anulare act administrativ. Hotărâre din 20-04-2015, Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 6659/120/2013
DOSAR NR._ anulare act administrativ
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
S E N T I N T A nr. 377
Ședința din publică din data de 20 aprilie 2015
Instanța constituită din:
P. – C. E. M.
Grefier – L. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta . cu sediul în Târgoviște, .. 23, județul Dâmbovița, prin administrator D. T. V., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat I. I. din Târgoviște, .. 14, ., județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, prin care s-a solicitat:
1) anularea deciziei nr. 262/05.06.2013 emisă de DGFP Dâmbovița prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în dosarul fiscal nr. 166 având nr. 2644/12.04.2013;
2) anularea, în parte, a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în dosarul fiscal nr. 166 având nr. 2644/12.04.2013 în ceea ce privește dobânzile și penalitățile aferente taxei pe valoarea adăugată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 20.04.2015, când a deliberat.
TRIBUNALUL:
Asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2013 la Tribunalul Dâmbovița –Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ reclamanta ., prin administrator D. T. V., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1) anularea deciziei nr. 262/05.06.2013 emisă de DGFP Dâmbovița prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în dosarul fiscal nr. 166 având nr. 2644/12.04.2013;
2) anularea, în parte, a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în dosarul fiscal nr. 166 având nr. 2644/12.04.2013 în ceea ce privește dobânzile și penalitățile aferente taxei pe valoarea adăugată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în dosarul fiscal nr.166, reclamantei i-au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată n cuantum de 17.350 lei.
Pentru a se emite această decizie, organul fiscal a apreciat că accesoriile au fost calculate de la data scadenței și până la data autocompensării TVA de plată cu TVA de recuperat pentru debitele scadente la datele de 21.12.2012, respectiv 25.02.2013.
Consideră că în speța de față, organul fiscal nu a realizat compensarea sumelor conform prevederilor legale, accesoriilor calculate și impuse cu aplicarea greșită a legii, compensarea trebuind să opereze dat fiind faptul că la momentul depunerii decontului de TVA creanțele existau deodată, fiind certe, lichide și exigibile.
Se mai susține că împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă în dosarul fiscal nr. 166, a fost formulată, în temeiul art.205 și urm. cod pr.fiscală, contestație înregistrată sub nr._/22.05.2013, fiind emisă decizia nr. 262/05.06.2013.
In drept, au fost invocate disp.art. 116 Cod pr.fiscală, art.1145 cod civil și legea nr.554/2004..
In dovedirea cererii s-au depus la dosar adresa nr._/05.06.2013, decizia nr. 262/05.06.2013, OP nr. 44/06.03.2013, contestația fiscală, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, decont de taxă pe valoare adăugată ianuarie, februarie 2013, noiembrie, decembrie 2013.
În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, pârâta, a depus la dosar întâmpinare la data de 22.01.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Prin întâmpinare, pârâta susține că organul fiscal din cadrul AFP Contribuabili Mijlocii au emis Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2644/12.04.2013 – dosar fiscal 166 prin care au calculat accesorii în suma contestată de 17.481 lei, aferente obligațiilor fiscale neachitate în termen. Prin contestația formulată, reclamanta contestă accesoriile în sumă de 17.481 lei aferente taxei pe valoare adăugată.
In aceste condiții, accesoriile aferente taxei pe valoare adăugată contestate în sumă de 17.481 lei, au fost calculate de organele fiscale de la data scadenței și până la data autocompensării TVA de plată cu suma negativă de TVA din decontul perioadei următoare, pentru debitele declarate de societate, scadente la datele de 21.12.2012, respectiv 25.02.2013, în anexa deciziei de accesorii, fiind detaliate codul obligației fiscale, documentul prin care s-a individualizat suma de plată, categoria de sumă, perioada, debitul, numărul de zile, cota aplicată, precum și accesoriul calculat.
Din documentele existente la dosarul cauzei, reiese că societatea a depus deconturi de taxă pe valoare adăugată: - pentru luna noiembrie 2012 decontul cu TVA de plată în sumă de 262.185 lei având scadența la data de 21.01.2013; - pentru luna noiembrie 2012 decontul cu TVA de recuperat în sumă de 221.792 lei având scadența la data de 25.01.2013; - pentru luna ianuarie 2013 decontul cu TVA de plată în sumă de 447.423 lei având scadența la data de 25.02.2013; - pentru luna februarie 2013 decontul cu TVA de recuperat în sumă de 436.818 lei având scadența la data de 25.03.2013.
Organele fiscale din cadrul AFP Contribuabili Mijlocii, precizează că termenele la care s-a efectuat autocompensarea sumei datorate la TVA având scadența 21.12.2012, cu suma de recuperat din decontul perioadei următoare cu scadența la data de 25.01.2013, este data de 25.01.2013, iar termenul la care s-a efectuat autocompensarea sumei datorate la TVA având scadența la 25.02.2013, cu suma de recuperat din decontul perioadei următoare cu scadența la data de 25.03.2013, este data de 25.03.2013.
In conformitate cu prevederile art. 1166 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicat, susținerile reclamantei referitoare la depunerea decontului de TVA de recuperat anterior expirării termenului de plată al obligației, nu poate fi reținută ca relevantă în cauză, întrucât legiuitorul prevede că operează compensarea de drept la data la care creanțele există deodată,fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile, iar exigibilitatea creanțelor este stabilită la data scadenței sau la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativă de TVA și nu la data depunerii acestui decont.
Susține pârâta că, chiar dacă deconturile cu suma negativă a TVA în perioada de raportare, au fost depuse anterior expirării termenului legal de depunere, autocompensarea sumei TVA de plată s-a efectuat legal la data exigibilității sumei negative a TVA din decontul perioadei pentru care s-a declarat TVA de recuperat.
Așadar, pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată contribuabilul datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, calculate în conformitate cu prevederile legale.
Având în vedere cele mai sus menționate, pârâta consideră că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2644/12.04.2013 pentru suma de 17.350 lei, reprezentând accesorii aferente taxei pe valoare adăugată, precum și Decizia nr. 262/05.06.2013 sunt emise în mod corect și legal de către organul fiscal, motiv pentru care solicită respingerea cererii de anulare a acestor decizii.
In drept, au fost invocate disp.art. 205 și urm. Cod pr. Fiscală, legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile OG nr.9/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 223 alin. 3 Cod pr.civilă.
La data de 26.02.2015, pârâta a depus la dosar adresa nr. 9781/25.02.2015 prin care comunică faptul că, față de solicitarea instanței, consideră că toate înscrisurile au fost depuse la dosarul cauzei cu adresa nr._/8.10.2014 .
Totodată, prin aceiași adresă nr. 9781 pârâta precizează că, în ceea ce privește solicitarea instanței de a se depune nota de compensare, nu există un asemenea document, întrucât compensarea operează de drept în conformitate cu prevederile art.116 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și că așa cum s-a susținut prin întâmpinare, organele fiscale precizează că termenul la care s-a efectuat autocompensarea sumei datorate la TVA având scadența la 21.12.2012, cu suma de recuperat din decontul perioadei următoare cu scadența la data de 25.01.2013, este data de 25.01.2013, aceasta fiind data la care creanțele existau deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile. Termenul la care s-a efectuat autocompensarea sumei datorate la TVA având scadența la 25.02.2013, cu suma de recuperat din decontul perioadei următoare cu scadența la data de 25.03.2013, este data de 25.03.2013.
Anexat acestui răspuns s-a depus la dosar fișa analitică a societății reclamante și decizia referitoare la obligațiile accesorii nr._/12.04.2013 și fișa sintetică.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâta DGRFP Ploiești, solicitând anularea Deciziei nr. 262/05.06.2013 prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, precum și anularea acestei Decizii nr. 2644/12.04.2013.
Coroborând documentele existente la dosarul cauzei, rezultă că suma de 17.350 lei contestată de reclamantă și reprezentând accesorii aferente taxei pe valoare adăugată, a fost calculată de organele fiscale de la data scadenței și până la data autocompensării TVA de plată cu TVA de recuperat.
Potrivit art. 116 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind certe, lichide și exigibile.
Iată de ce, susținerile reclamantei referitoare la depunerea decontului de TVA de recuperat anterior expirării termenului de plată a obligației, nu pot fi reținute în cauză, câtă vreme legiuitorul a prevăzut compensarea de drept la data la care creanțele există deodată.
Potrivit art. 116 alin. 5 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală: „ creanțele sunt exigibile fie la data scadenței sau la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativă de TVA și nu la data efectivă a depunerii acestui decont.
Din documentele existente la dosarul cauzei, reiese cu certitudine că societatea reclamantă a depus pentru luna noiembrie 2012 decontul cu TVA de plată în sumă de 262.185 lei având scadența la data de 21.12.2012, pentru luna decembrie 2012 decontul cu TVA de recuperat în sumă de 221.792 lei având scadența la 25.01.2013, decontul cu TVA de plată în sumă de 447.423 lei având scadența la data de 25.02.2013 și decontul cu TVA de recuperat în sumă de 936.818 lei având scadența la 25.03.2013.
Obligațiile de plată reprezentând TVA de rambursat au fost stinse ulterior datelor scadente (așa cum rezultă și din actele de la dosar), astfel încât pentru neplata în termenul de scadență de către societatea reclamantă, acesteia, în mod corect și legal, i s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere.
Pornind de la toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererrea formulată de reclamanta . cu sediul în Târgoviște, .. 23, județul Dâmbovița, prin administrator D. T. V., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat I. I. din Târgoviște, .. 14, ., județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
P., Grefier,
Jud. C. E. M. L. M.
Red. CEM/ML
4 ex./29.06.2015
Cm. 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 672/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 553/2015.... → |
|---|
