Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 780/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 1623/315/2014
DOSAR NR._ apel- cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 780
Ședința publică din data de 28 septembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - F. E.
JUDECĂTOR - E. I.
GREFIER - O. S. B.
&&&&&
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă . sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de Avocat Michael G. din Târgoviște, ., nr.4, ..2, . civile nr. 4034/4.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Regională nr.3 A.- cu sediul în A. ., județul Teleorman și D. Ploiești- AJFP Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul Dâmbovița, având ca obiect „ plângere contravențională”.
Prezența și susținerile părților au avut loc în data de 9.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 16.09.2015, la 23.09.2015 și la 28.09.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 4034/04.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea contravențională formulată de petenta . procesului verbal . nr._/29.01.2014, intimată fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Regională nr. 3 A., reprezentată conform delegației nr._ din 17.06.2014 (fila 101 din dosar) de D.G.R.F.P.- A.J.F.P. Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că petiționara . fost sancționată prin procesul verbal de contravenție . nr._/29.01.2014 încheiat de inspectorii din cadrul ANAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.3 A. cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru contravenția prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. d) rap. la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 și avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. b) rap. la art. 12 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 rep., reținându-se că la controlul operativ efectuat asupra documentelor puse la dispoziție la spațiul comercial din municipiul Târgoviște, . O3 C, parter, s-a constatat nerespectarea prevederilor și reglementărilor emise de MFP cu privire la inventarierea generală a patrimoniului, respectiv a tuturor elementelor de activ și pasiv pentru anul 2013, totodată s-a constatat cu ocazia verificărilor încasărilor zilnice (raport zilnic anexat și monetar întocmit la 29.01.2014) o diferență de 230 lei, sumă neînregistrată prin neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate. Ca sancțiune complementară s-a dispus confiscarea sumei de 230 lei și suspendarea activității pe perioadă de 3 luni.
Din analiza procesului verbal de contravenție s-a constatat că acesta este legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 - 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție instanța a reținut ]n timpul controlului s-a verificat respectarea prevederilor OUG nr. 28/1999 rep., privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice, urmărindu-se respectarea art. 10 lit. b ) cu privire la „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate”, precum și respectarea Legii contabilității nr. 82/1991 rep., privind obligația operatorilor economici de a efectua inventarierea generală a patrimoniului conform art. 41 pct. 2 lit d ).
La începerea controlului s-a întocmit monetar de control semnat de reprezentantul societății L. C., gestionarul societății aflat în societate la momentul controlului. Din compararea raportului x cu monetarul întocmit în timpul controlului s-a constat ca nemarcată la aparatul de marcat fiscal electronic suma de 230 lei.
Urmare a celor de mai sus s-au prezentat în procesul verbal de contravenție . nr._/29.01.2014, la pct. 1, cele menționate mai sus, pentru fapta săvârșită aplicându-se ca sancțiune avertisment și măsurile complementare prevăzute de OUG nr. 28/1999 rep, respectiv confiscarea sumei de 230 lei și suspendarea activității pe trei luni începând cu data de 29.01.2014.
Pentru sancțiunea menționată la pct. 2 din procesul verbal de contravenție . nr._/29.01.2014, s-a aplicat amenda în sumă de 2000 lei conf. art. 42 alin (1) din Legea 82/1991 rep., întrucât reclamanta nu efectuase până la data controlului inventarierea generală a patrimoniului, respectiv a tuturor elementelor de activ și pasiv pentru anul fiscal 2013.
S-a susținut că reclamanta a mai fost sancționată de către organele de control pentru săvârșirea unor fapte similare, nefiind la prima abatere de acest fel.
Suma de 230 lei obținută din vânzarea de mărfuri fără emiterea bonului fiscal reprezintă jumătate din numerarul găsit în gestiunea societății.
Pentru suma de 230 lei s-a luat notă explicativă lui L. C. în care acesta a precizat că provine din încasările zilelor precedente, fără a putea prezenta un document în acest sens și fără a înregistra această sumă la începutul zilei în memoria casei de marcat.
In privința faptului că mențiunea ”nu am obiecțiuni asupra controlului” a fost adăugată ulterior la data semnării și ștampilării de către reprezentantul legal, acesta putea refuza dacă acestea erau ”în alb” și putea face obiecțiuni dacă starea de fapt descrisă la punctul 1 în procesul verbal nu corespundea realității. Afirmația ”semnarea sub presiunile echipei de control” nu are nicio bază temeinică, iar faptul ca echipa de control a fost formată din 5 – 6 persoane, este o afirmație eronată, procesul – verbal fiind semnat de către (doi) inspectori.
Reprezentantul legal a depus personal imediat în Trezoreria Targoviste suma de 230 lei reprezentând sume confiscate (chit._/29.01.2014).
În plângerea contravențională înaintată se cere înlăturarea sancțiunii complementare privitoare la suspendarea activității pe o perioadă de 3 ( trei ) luni recunoscându-se în fapt contravenția săvârșită, precizându-se ” vinovăția noastră caracterizându-se sub forma unei culpe”.
În ceea ce privește contravenția reținută la pct.2 al procesului verbal de contravenție, instanța reține că la momentul controlului, reprezentantul societății nu a prezentat inspectorilor fiscali niciun document din care să rezulte că a fost efectuată inventarierea generală a patrimoniului pentru anul 2013, astfel încât, concluzia organelor de control în sensul menționat, a fost îndreptățită.
Împrejurarea că reprezentantul petiționarei a întocmit ulterior controlului documentația de inventariere nu are relevanță câtă vreme constatarea și sancționarea faptei a avut deja loc.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._/29.01.2014 încheiat de inspectorii fiscali, instanța a respins plângerea formulată împotriva acestuia.
Împotriva sentinței instanței de fond, petenta . declarat apel, motivele fi depuse în scris la data de 17 iunie 2015.
În motivarea apelului s-au invocat următoarele aspecte:
Încă din etapa investirii Judecătoriei Targoviste cu soluționarea plângerii contravenționale formulate s-a arătat că, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, deși strict formal se încadrează în ipoteza textului de lege, având în vedere împrejurările de fapt ce au condus la o astfel de situație,, precum și suma relativ mică (230 de lei) ce a fost neînregistrată prin neemiterea bonului fiscal, circumstanțe care în opinia sa reflectau un grad de pericol social extrem de redus al faptei, se impunea
înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității societății (sancțiunea principală aplicată în cauză era avertismentul, ceea ce confirmă inclusiv poziția agenților constatatori în legătură cu gradul de pericol social redus al faptei ).
Fără a critica argumentele reținute de judecătorul fondului, învederează faptul că la momentul soluționării prezentei căi de atac, fapta contravențională pentru săvârșirea căreia societății i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării activității a fost abrogată.
Astfel, prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 8/22.04.2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 (în temeiul căreia s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării activității economice pentru o perioadă de 3 luni) au fost abrogate în mod expres.
Totuși, pentru a nu fi acuzați de rea-credință, recunoaște faptul că circumstanțele de fapt care au determinat încadrarea în cuprinsul dispozițiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, norme legale în prezent abrogate, ar putea totuși fi de natură a se încadra în cuprinsul dispozițiilor art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 8/2015, respectiv: "neemiterea honului fiscal - pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate, în sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);"
Ceea ce este însă deosebit de important asupra soluției ce se va pronunța în prezenta cauză, este reprezentat de împrejurarea că prin modificările aduse de O.U.G. nr. 8/2015, s-a stabilit [art. 13 alin. (1) lit. e) pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999 modificată] faptul că sancțiunea complementară a suspendării activității economice se dispune numai începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni și numai în ipoteza în care în care cu ocazia celei de-a doua fapte s-a reținut ca fiind nejustificată o sumă ce depășește limita a 300 lei.
Or, cum în cazul de față societatea se află la prima abatere de acest gen, iar suma nejustificată (230 de lei) nu depășește limita celor 300 lei, se apreciază că sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de trei luni este una excesivă și inoportună în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei pe de o parte și cu intenția legiuitorului (conform ultimelor modificări legislative implementate).
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Având în vedere dispozițiile constituționale invocate, prin raportare la modificările aduse O.U.G. nr. 28/999 prin O.U.G. nr. 8/2015, se apreciază că se impune înlăturarea sancțiunii complementare aplicate prin procesul-verbal de contravenție atacat.
Jurisprudența în materie confirmă interpretarea invocată cu privire la posibilitatea aplicării legii contravenționale mai favorabile în ceea ce privește sancțiunile complementare.
În temeiul art. 205 Cod procedură civilă, la data de 03.06.2015, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentanți legali, a solicitat decăderea apelantei petente din dreptul de a mai depune motivele de apel, având în vedere prevederile exprese ale art. 470 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
Se apreciază ca instanța de fond în mod corect si legal a respins plângerea contravenționala a apelantei ca fiind neîntemeiata, motivând ca, procesul verbal de sancționare a contravenției a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 - 19 din OG nr. 2/2001 rep, că petenta a mai fost sancționată de către organele de control pentru săvârșirea unor fapte similare, nefiind la prima abatere în acest sens.
De asemenea, se învederează ca însăși instanța de fond constata existenta faptei reținute în sarcina petentei de către organele de control si culpa acesteia în săvârșirea contravenției.
Față de aspectele prezentate, se apreciază că petenta a fost sancționată corespunzător gradului de pericol social prezentat de faptele comise, că inspectorii antifraudă au aplicat corect prevederile legale în vigoare la efectuarea controlului, motivele invocate de petenta nefiind relevante și nici susținute de acte doveditoare.
Amenda prevăzuta de legiuitor nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte si sancționarea contravenientului.
Finalitatea sancțiunii este de a îndrepta conduita contribuabilului, în sensul de a-si exercita obligațiile în conformitate cu legea, prin respectarea formei, termenelor si condițiile prevăzute de reglementările în vigoare.
Astfel, prin raportare la importanta acestui document justificativ care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, la modalitatea de săvârșire a faptei si la prevederile art. 21 alin.(3) din OG nr. 2/2001, soluția instanței de fond este legala.
Pentru sancțiunea menționata la pct.2 din PVCSC . nr._/29.01.2014, s-a aplicat amenda în suma de 2000 lei, conform art. 42 alin.(l) din Legea nr. 82/1991 rep., întrucât petenta nu efectuase pana la data controlului inventarierea generala a patrimoniului, respectiv a tuturor elementelor de activ și pasiv pentru anul fiscal 2013.
Asa cum s-a reținut si de către instanța de fond în motivarea hotărârii, la momentul controlului reprezentantul petentei nu a prezentat niciun document din care sa rezulte ca a fost efectuata inventarierea generala a patrimoniului pentru anul 2013, astfel încât, concluzia organelor de control a fost îndreptățită.
Împrejurarea ca reprezentantul petentei a întocmit ulterior controlului documentația de inventariere nu are relevanță câta vreme constatarea si sancționarea faptei a avut deja loc.
Având în vedere ca, petenta nu a respectat prevederile art. 41 pct. 2) lit. d) din Legea contabilității nr. 82/1991 rep, în mod corect si legal a fost sancționată cu o amenda în cuantum de 2.000 lei, conform art. 42 alin. 1) din același act normativ.
Se reține astfel încălcarea de către petenta a prevederilor art. 41 pct. 2 lit. d) din Legea nr. 82/1991, care stipulează ca: "nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: d) efectuarea inventarierii."
Față de modul concret de săvârșire al faptelor contravenționale, de urmările care s-ar fi putut produce prin faptele comise, măsura amenzii in cuantumul aplicat de agenții constatatori este proporționala cu gravitatea faptelor contravenționale săvârșite de petenta, sens în care se consideră măsura amendării ca temeinica, fără ca petenta sa poată beneficia de măsura avertismentului.
Prin concluziile scrise intimata a concluzionat că nu se pot aplica apelantei prevederile OUG nr. 8/2015, având în vedere ca prevederile art. 12 din OG nr. 2/2001, stabilesc aplicarea legii mai favorabile în raport de doua momente, respectiv momentul săvârșirii contravenției si momentul constatării faptei contravenționale.
In aceste condiții, se solicită a se avea în vedere faptul ca textul de lege prevede ca se aplica sancțiunea cea mai ușoara, respectiv fie legea în vigoare la data săvârșirii contravenției, fie legea în vigoare la data constatării săvârșirii contravenției.
Pe cale de consecința, daca ulterior momentului constatării intervine o lege mai favorabila, nici instanța (întrucât nu exista un text de lege care sa-i permită aceasta individualizare, iar, prin raportare la art. 12 din OG nr. 2/2001, daca s-ar proceda în alt fel s-ar adaugă la lege, încălcând astfel principiul separației puterilor în stat) si nici organul constatator nu pot aplica o lege ce intra în vigoare ulterior momentului constatării contravenției.
Mai mult decât atât, aplicarea unei legi ce intra în vigoare cu mult după momentul săvârșirii si constatării contravenției, ar conduce la crearea unor discriminări între apelanta din prezenta cauza si alți contravenienți care au săvârșit contravențiile în aceeași perioada, iar litigiile acestora au fost deja soluționate si sancțiunile dispuse au fost executate, aspect ce încalcă prevederile art. 16 din Constituție.
Astfel, în condițiile în care s-ar considera ca prevederile art. 12 din OG nr. 2/2001 permit aplicarea unei legi care intra în vigoare la un an după data săvârșirii si constatării contravenției (data întocmirii procesului verbal fiind 29.01.2014), atunci acest text de lege creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisa numai daca se justifica prin rațiuni obiective si rezonabile. In cazul de față, însa, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridica beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective si aleatorii (durata nejustificat de lunga a unui litigiu ce trebuia soluționat de urgenta si cu precădere), ceea ce contrazice exigentele principiului constituțional al egalității în drepturi.
In consecința, se solicită respingerea apelului ca neîntemeiat sub aspectul solicitării de aplicare a unei legi ce a intrat în vigoare la un an după momentul săvârșirii si constatării faptei contravenționale.
In acest sens se învederează textele de lege atat de la momentul săvârșirii si constatații faptei, cât si textele de lege aplicabile începând cu data de 07.05.2015 (modificări aduse prin OUG nr. 8/2015), de unde se poate constata înca odată ca desi contravenția exista în continuare, o sancțiune mai blânda nu poate fi aplicata raportat la cele menționate mai sus, dar si a motivelor ce vor fi învederate în continuare.
Dispozițiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (3) și art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 în vigoare la data (29.01.2014) comiterii faptei prevăd: " Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 afin. (2), la termenele stabilite la art. 6. cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative".
Art. 11 (3). Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.
Art. 14 (2). Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola - jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Dispozițiile art. 10 lit. c) și art. 11 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, modificată și completată la data judecării prezentei cauze prevăd: " neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. în sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);
Art. 11 (1). Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d):
(i)cu avertisment în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;
(ii)cu amendă în cuantum de 3.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;
Din coroborarea textelor de lege menționate mai sus, agentul constatator a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, conform normelor legale în vigoare la acea data.
De asemenea, conținutul constitutiv al faptei în vigoare la data de 29.01.2014 s-a modificat, legiuitorul înțelegând să sancționeze distinct modalitățile prin care se putea săvârși fapta prevăzută de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999.
În aceeași ordine de idei, conținutul constitutiv al contravenției prevăzută de art. 15 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 (în vigoare la data de 29.01.2014) a fost inclus în contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 (modificată și completată la data de 07.05.2015), nicidecum nu a operat o dezincriminare așa cum greșit susține petenta.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale nu se permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
În consecință, se aplică fie vechea reglementare, fie noua legislație în ., noua legislație prevede sancțiuni de până la 27.500 lei, plus sancțiuni complementare, raportat la vechea reglementare care prevede sancțiuni de până la 10.000 lei și sancțiuni complementare.
Gravitatea sancțiunilor principale și complementare prin comparare între vechea reglementare și noua reglementare trebuie să se facă asupra întregului ansamblu sancționator, nicidecum la o speță particulară.
Prin urmare, în cazul de față se impune a fi menținute sancțiunile stabilite prin procesul-verbal de contravenție, implicit aplicarea în continuare a vechii reglementări a O.U.G. nr. 28/1999 în forma în vigoare la data de 29.01.2015.
Cu toate acestea, în cazul în care instanța de apel va trece peste aspectele învederate anterior, si va considera totuși ca în cauza trebuie aplicate sancțiunile prevăzute de OUG nr. 28/1999 (asa cum a fost modificata prin OUG nr. 8/2015), se solicită a se avea în vedere ca încadrarea solicitata de apelanta este una eronata.
Astfel, prin cererea de apel se solicita a fi aplicabila sancțiunea prevăzuta de art. 13 lit. e pct. vii din OUG nr. 28/1999, respectiv sancțiunea complementara a suspendării activității se dispune numai începând cu cea de-a doua sancțiune aplicata la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni și numai în ipoteza în care cu ocazia celei de-a doua fapte s-a reținut ca fiind nejustificata o suma ce depășește limita a 300 lei, încadrare care este eronata în raport de condițiile prevăzute de acest text de lege.
In acest sens, se învederează ca la momentul constatării contravenției, organul de control a reținut în raport de raportul Z si monetarul întocmit faptul ca, apelanta - petenta nu a putut justifica prin documentele prevăzute de lege, fie emitere de bonuri fiscale, fie alte documente prevăzute pentru actele normative incidente privind întocmirea si tinerea documentelor contabile (dispoziții de plata, de încasări, menționarea sumei în registrele contabile etc.), suma de 230 lei.
In acest context, deși suma pentru care apelanta nu a putut face dovada provenienței licite este sub pragul de 300 lei, se solicită a se constata ca aceasta este mai mare de 3% din total încasări până la momentul controlului, ceea ce ar determina încadrarea faptei la sancțiunea prevăzuta de art. 11 lit. e pct. ii din OUG nr. 28/1999, care prevede o sancțiune în cuantum de 3.500 lei.
Examinând apelul prin prisma criticilor și solicitărilor din apel formulate de părți, tribunalul reține următoarele
Între momentul constatării faptei contravenționale și al soluționării definitive a plângerii formulate de petentă împotriva procesului verbal de contravenție, legea de drept substanțial a cunoscut modificări, OUG nr. 28/1999 fiind modificată prin OUG nr. 8/2015.
În forma în vigoare la data procesului verbal de contravenție, art.10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale…
Art. 14 alin. 2 prevede (2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Același act normativ, urmare modificării aduse prin OUG nr. 8/2015 a abrogat fapta prev. de art. 10 lit.b), și art. 14, contravenția pentru care a fost sancționat contravenientul fiind regăsită în art. 10 lit. c) și sancționată de art. 11 lit. e) ce prevede că se sancționează cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d):
(i) cu avertisment în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului.
Sancțiunea complementară a suspendării activității se aplică pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni.
Potrivit art. 12 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007, s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia, concluzia fiind aceea că dacă în faza de executare a sancțiunii intervine o lege mai favorabilă se aplică acea lege, sancțiunea respectiv urmând a nu mia fi executată.
Comparând cele două dispoziții din punctul de vedere al sancțiunilor aplicabile, dispoziția modificată care prevede pentru fapta săvârșită de petent sancțiunea avertismentului în loc de amendă și înlătură sancțiunea complementară a suspendării activității pentru cazul în care fapta este săvârșită pentru prima dată este indiscutabil mai favorabilă, împrejurare ce conduce la aplicarea acesteia, cât timp plângerea nefiind judecată, sancțiunea complementară nu a fost executată.
În atare situație, pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 28/1999, se impune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pe termen de 3 luni, ca urmare abrogării dispozițiilor art. 14 alin. 2 până la momentul executării sancțiunii, rămânând valabil procesul verbal de contravenție în privința sancțiunii principale aplicate.
Pentru cea de a doua contravenție pentru care s-a aplicat amenda de 2000 lei, tribunalul va observa că petenta a făcut dovada intrării în legalitate prin efectuarea inventarierii anuale, iar față de gradul de pericol social redus al faptei prin aplicarea principiului proporționalizării sancțiunii cu urmările faptei și conduita făptuitorului, în contextul în care nu s-a făcut dovada altor abateri, deși intimata a susținut contrariul, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, tribunalul va dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și va admite plângerea în sensul că va înlătura sancțiunea complementară a suspendării activității pe 3 luni pentru fapta prev. de art. 10 lit. b raportat la art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, și va aplica avertisment pentru fapta prev. de art. 41 pct. 2 lit. d) din Legea nr. 82/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-petentă . sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de Avocat Michael G. din Târgoviște, ., nr.4, ..2, . civile nr. 4034/4.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Direcția Regională nr.3 A.- cu sediul în A. ., județul Teleorman și D. Ploiești – A.J.F.P. Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul Dâmbovița, și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite plângerea și înlătură sancțiunea complementară a suspendării activității pe 3 luni prevăzută de art. 14 alin.2 din OUG nr.28/1999 și înlocuiește sancțiunea amenzii de 2000 lei aplicată în baza art. 41 pct.2 lit.d) din Legea nr.82/1991, cu avertisment.
Menține restul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
F. E. E. I. O. S. B.
Red IE /ȘEM
Jud. Târgoviște
Jud.fond I. C. C.
Dosar nr._
5 ex/30.09.2015
| ← Obligaţia de a face. Hotărâre din 06-04-2015, Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 614/2015. Tribunalul... → |
|---|
