Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 615/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 615/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 714/120/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 615
Ședința publică din: 05.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. C.
GREFIER: L. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B. V., C. E., F. M., I. V., I. L. M., L.-C. I., P. S., P. V., P. A. I., R. N., R. M., T. M., toți cu domiciliul procesual ales la sediul U.A.T. DOICEȘTI – Doicești, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ DOICEȘTI, cu sediul în ., și M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect litigiu funcționari publici - fond.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că prezentul dosarul a fost disjuns din_, după care: Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul pune în discuție, din oficiu, excepția prescripției formulării acțiunii pentru perioada 01.01.2011, data cu care reclamanții au solicitat acordarea drepturilor salariale, până la data de 23.12._, având în vedere că această perioadă este în afara termenului legal de 3 ani de zile de formulare a acțiunii.
Tribunalul rămâne în deliberare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice și excepția prescripției formulării acțiunii pentru perioada 01.01.2011 - 23.12._, precum și pe fond.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 06.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă, privind cererea formulată de reclamanții – funcționari publici, C. E., I. L. - M., S. C. - P., P. V., P. S., L. C. I., P. A. - I., Iordăchescul V., B. V., R. N., T. M., R. M., O. M., C. G., C. V., R. N., S. G., F. M. - salariați ai U.A.T Doicesti, județul Dambovita, în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritoriala . primar și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin aceeași încheiere, instanța a dispus disjungerea cererii formulată de către reclamanți, precum și declinarea competenței de soluționare a cererii disjunse în favoarea Secției a II a Civilă a Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ /6.02.2015.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu U.A.T. ., reprezentată prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 până la zi, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului U. A. Teritoriala . acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat faptul că, acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv ; în acest sens I.I.C.J. în soluționarea unui recurs in interesul legii a statuat „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011 ; în acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă."
Interpretarea textului din motivarea I.I.C.J. este de natură a-i îndreptății la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/ 2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013, care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări."
In acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce ne privește, astfel:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfacătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Reclamanții apreciază că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
In legătură cu acest principiu, este de observat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legala anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se tină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fară un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fară a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Ori, în cazul dedus judecății, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
De asemenea, trebuie observat că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
Daca exista neconcordanțe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Așadar, daca instanțele de judecata constata ca legile interne încalcă pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urma, sunt obligate să ignore aceste prevederi si sa facă aplicarea celor din reglementarea internațional mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. ; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
Lipsirea reclamanților de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de acest bun, în sensul celei de-a doua faze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu-premiul anual-si nici majorarea salariată, iar prin decizia nr. 21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310/10 ( anexată ) având ca obiect o pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 d Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secția Civilă - România - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L180 din 19.07.200 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului i 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament - în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament - în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate, în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le considera contrare dreptului Uniunii.
Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. In acest scop, tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii ; aceste instanțe fiind obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. l din Codul civil, art. 15 alin. (2), art. 20, art. 41, art.44, art. 120, 121 din Constituția României, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr.2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament - în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr.47/1992, Decizia nr. 2/2014 a I.I.C.J, solicitându-se și judecata în lipsă conform art. 411 alin.2 Cod procedura civilă.
Au fost depuse, în copie, dispozițiile privind numirea reclamanților ca funcționari publici în cadrul Primăriei comunei Doicești, adeverințe emise de către Primăria Doicești pentru fiecare reclamant, din care rezultă că aceștia nu au inclus al 13-lea salariu (premiu anual )în salariul pentru anul 2011 și în continuare și copie de pe Acordul colectiv de muncă nr. 368/9.11.2007 /4447 (din 9.11.2007), încheiat între pârâta U.A.T. Doicești și salariații acesteia membri ai aparatului propriu al Primăriei comunei Doicești, ai Consiliului local al comunei Doicești și ai direcțiilor subordonate Consiliului local, reprezentați de Sindicatul din Administrația Publică Locală Dâmbovița.
La data de 25.02.2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița,, mandatată de Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, solicitând, în baza art. 205 – 206 Cod procedură civilă, a se constata lipsa calității procesuale pasive a M.F.P., motivat pe faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principale de credite ai acestor bugete.
De asemenea, cererea de chemare în judecată – arată pârâta, având ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, părți nu pot fi, conform Codului muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale.
S-a solicitat judecarea în lipsă, iar pârâta U.A.T. Doicești nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza înscrisurilor depuse la dosar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
In raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, constată că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate prin întâmpinare de pârâtul M. Fi9jnanțelor Publice, este întemeiată, urmând a o admite, astfel:
.. 10 din Codul Muncii – dreptul comun, contractul individual de muncă ( raportul de muncă) este un act juridic bilateral, având ca părți pe salariat și angajator, acesta din urmă fiind definit, conform art. 14 din același cod, ca acea persoană juridică (în primul rând), care angajează forță de muncă salariată, activitatea prestată fiind sub autoritatea sa.
In speță, din Acordul colectiv de muncă nr. 368/9.11.2007 /4447 (din 9.11.2007), rezultă,în mod clar, că părți sunt salariații – reclamanți în prezenta cauză și pârâta U.A.T. Doicești, în niciun caz Ministerul Finanțelor Publice, în consecință, nu există identitate între cel obligat în raportul juridic dedus judecății (U.A.T. Doicești) și cel chemat în această calitate de pârât ( anume M.F.P.), așa că interesul reclamanților în cauză nu se poate realiza decât față de pârâta U.A.T. Doicești, acesteia, singure, aparținându-i calitatea procesuală pasivă.
Cu privire la excepția, invocată din oficiu, a prescripției formulării acțiunii pentru perioada 01.01.- 23.12.2011, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au solicitat la data de 23.12.2014, sub nr._ (dosar înregistrat la Secția I civilă a acestei instanțe), acordarea diferențelor de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și până la zi, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
In raport de data solicitării acordării dreptului salarial și de data la care l-au cerut în instanță, se constată că pentru perioada 01.01.2011 – 23.12.2011, reclamanții nu mai pot valorifica această solicitare, pentru că revendicarea dreptului salarial printr-o acțiune în instanță nu se putea face decât în cadrul termenului de 3 ani de zile de la data nașterii dreptului la acțiune (conform art. 268 alin.1 lit. c din Codul Muncii, așa că, acțiunea formulată abia la 23.12.2014, este prescrisă pentru perioada 01.01.- 23.12.2011, cu consecința admiterii excepției invocate din oficiu.
Pe fondul cauzei, referitor la perioada ulterioară datei de 23.12.2011, tribunalul reține că solicitarea reclamanților nu este întemeiată, după cum urmează:
Din considerentele și dispozitivul Deciziei I.C.C.J. nr. 21/18.11.2013, referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea – cadrul nr.330/2009, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice referitor la acordarea premiului pentru anul 2010, personalului din sectorul bugetar, rezultă în mod clar că premiile în bani au natura unor drepturi salariale suplimentare și nu a unor drepturi salariale fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le diferențieze, modifice sau chiar să le suspende și să le anuleze în diferite perioade de timp.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că premiul anual pe 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și constituie un „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar majorarea salarială din anul 2011 rezultată în urma includerii premiului anual din 2010 în indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul nu a reglementat nici un premiu anual pe 2011.
Tocmai din acest motiv, Î.C.C.J. a considerat că, atâta vreme cât instanța constituțională a hotărât cu forță obligatorie că subzistă dreptul de creanță al angajatului, însă nu în forma prevăzută de art.25 din Legea nr.330/2000, ci prin includerea lui în indemnizația de bază, nu se mai poate analiza includerea acestui premiu în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea 285/2010, hotărând că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin urmare, atât Curtea Constituțională, prin deciziile nr.15/2012 și nr. 257/2012, cât și Î.C.C.J. prin Decizia nr. 21/2013, au stabilit că premiul anual pentru 2010 prevăzut de art.25 din Legea cadru nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale ulterioare, aceste decizii fiind obligatorii conform legii, nu se mai poate dispune o recalculare a drepturilor salariale de bază prin includerea începând cu 01.01.2011 a sumei corespunzătoare pentru premiul aferent anului 2010, în majorările salariale de 15% pentru anul 2011.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată, a fost constatată de Curtea Constituțională, astfel:
O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
De asemenea, s-a menționat că, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Față de cele ce preced, văzând caracterul obligatoriu, conform art. 517 alin.4 Cod procedură civilă, a Deciziei nr. 21/18.11.2012 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție a României, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților vizând perioada 23.12. 2011 la zi și ca prescrisă pentru perioada 01.01. – 23.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinare, și respinge cererea reclamanților B. V., C. E., F. M., I. V., I. L. M., L.-C. I., P. S., P. V., P. A. - I., R. N., R. M., T. M., toți cu domiciliul procesual ales la sediul U.A.T. DOICEȘTI ., față de acest pârât.
Admite excepția invocată, din oficiu, a prescripției cererii de chemare în judecată a reclamanților, pentru perioada anterioară datei de 23.11.2011 și o respinge ca fiind prescrisă, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. DOICEȘTI ..
Respinge ca neîntemeiată cererea acelorași reclamanți pentru perioada ulterioară datei de 23.12.2011, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. DOICEȘTI ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. L. N.
Red. GGh
Tehnored. V.M.
16 EX. / 02.07.2015
.>
B. V.
C. E.
F. M.
I. V.
I. L. M.
L.-C. I.
P. S.
P. V.
P. A. I.,
R. N.
R. M.
T. M.
U. A. TERITORIALĂ DOICEȘTI
M. FINANȚELOR PUBLICE
L.N. 11 Iunie 2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 284/2015.... → |
|---|
