Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 582/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 41/283/2015
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 582
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Judecător – A.-M. G.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta petentă ., cu sediul în ., județul Dâmbovița, prin reprezentant legal, administrator G. A., împotriva sentinței civile nr. 82/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ( ANAF)cu sediul București, ., sector 5.
Cererea de apel este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă totală de 20 lei conform chitanțelor nr._/9.03.2015 și nr._/14.05.2015 .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. Olivian pentru apelanta petentă ., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea se referă că în cadrul procedurii de regularizare a cererii de apel s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata ANAF București . se referă și faptul că pentru acest termen au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: răspuns la întâmpinare formulat de . și referatul întocmit de serviciul arhivă la data de 25.06.2015; dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, în copie; cerere formulată de apărătorul apelantei petente de strigare a cauzei după ora 11,30, la care s-au anexat copie împuternicire avocațială, extrase de pe portalul instanțelor de judecată referitoare la dosarele nr._/4/2013 și nr._, după care:
Avocat M. Olivian pentru apelanta petentă . depune la dosar originalul dovezii de achitare a diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei – chitanța nr._/14.05.2015.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantei petente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria P., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere .
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Avocat M. Olivian pentru apelanta petentă . solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, învederează că nu are cereri de formulat sau probe de administrat și apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 N .C.pr.civ stabilește că prezenta cauză va fi soluționată pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
În baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Avocat M. Olivian pentru apelanta petentă . apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, prin prisma materialului probator administrat, care scoate în evidență că acest agent comercial nu a încercat să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, toate operațiunile comerciale au fost înregistrate în contabilitate, motiv pentru care solicită, în principal, admiterea apelului și anularea procesului verbal, iar în subsidiar, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
În legătură cu prima contravenție, agentul economic a operat toate actele pe care le-a efectuat în sistemul de urmărire, iar în ceea ce privește casa de marcat, fiind un comerciant care operează doar pe producție, nu avea obligația să aibă casă de marcat. Chiar dacă ar fi trebuit să dețină casă de marcat, actele efectuate au fost evidențiate prin aviz de însoțire a mărfii, factura fiscală și chitanță, ceea ce echivalează cu lipsa intenției de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
P. sentința civilă nr. 82/26.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria P. a respins plângerea formulată de reclamantul ., prin reprezentant legal, administrator G. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.08.2014.
P. această sentință, instanța de fond a dispus menținerea procesului verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin procesul verbal . nr._/21.08.2014 reclamanta . a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute art.41 alin.2 lit.c din Legea nr. 82/1991 și art.10 alin.1 lit.b din OUG nr. 28/1999.
În sarcina reclamantei s-a reținut două fapte contravenționale, respectiv neîntocmirea notelor de recepție pentru materialul lemnos intrat în gestiune prin cele trei avize de însoțire a mărfii menționate, precum și pentru neîndeplinirea obligației de a se dota și utiliza aparate de marcat electronice.
Instanța a reținut că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de către organul de constatare, corespunde realității, întrucât reclamantul nu a procedat la întocmirea notelor de recepție pentru materialul lemnos intrat în gestiunea sa și nici nu a utilizat aparatul de marcat în situația efectuării unei operațiuni economice, conform obiectului de activitate cu persoane fizice.
Astfel, nu au fost reținute apărările reclamantului, în sensul că nu a întocmit notele de recepție, deoarece nu sunt necesare din moment ce folosește programul SUMAL, întrucât conform dispozițiilor legale – art. 41 pct.2 lit.c din Legea nr. 82/1991, reclamantul avea această obligație care nu poate fi suplinită prin programul SUMAL care are ca obiectiv ținerea unei evidențe exacte de către ITRSV a materialului lemnos aflat în circulație.
Nici apărarea, în sensul că nu avea obligația achiziționării aparatului de marcat nu a fost reținută, atâta timp cât este evident din cuprinsul actelor financiar contabile mai sus enumerate (actele menționate în cuprinsul procesului verbal) că, reclamantul a efectuat acte de comerț, nu numai cu o persoană fizică, ci chiar cu mai multe.
Aceste aspecte se coroborează și cu cele învederate de administratorul societății G. A., care a arătat în ceea ce privește comercializarea către persoane fizice a materialului lemnos că într-o mică măsură a procedat la comercializarea acestor produse și către persoane fizice, iar în ceea ce privește notele de recepție întocmite cu ocazia controlului a motivat faptul că aceste note se află în posesia contabilei care a suferit o operație pe inimă.
Se remarcă astfel conduita procesuală total nesinceră a reclamantului care în prezența organelor de control și-a motivat fapta într-o anumită modalitate, în timp ce în cererea de chemare în judecată a învederat instanței aspecte total diferite față de cele susținute în prezența organelor de control.
Conduita nesinceră nu face decât să întărească aspectele constatate de organele de control, atât sub aspectul corectei stabiliri a situației de fapt, cât și sub aspectul corectei individualizări a sancțiunii aplicate.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a constatat față de circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor, dar mai ales față de conduita procesuală nesinceră a reclamantului, care a încercat să inducă în eroare instanța în ceea ce privește situația de fapt, că sancțiunile au fost corect individualizate și aplicate, considerente față de care a respins plângerea.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 10 martie 2015, petenta . a declarat apel, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond, admiterea plângerii, anularea amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
P. motivele de apel se arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât deși a precizat în plângerea formulată ca neîntocmirea notelor de recepție nu poate fi interpretata ca o intenție de a nu fi inventariat materialul lemnos si pe cale de consecința sustragerea de la plata unor taxe si impozit aferent, instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte.
Apelantul arată că în cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 470/4.06.2014, precum si luarea unor masuri pentru aplicarea Regulamentului UE nr. 995/2010 al Parlamentului European si al Consiliului din 20 octombrie 2010 - la art. 2, se menționează că scopul acestui act normativ, și anume, urmărirea trasabilității lemnului recoltat din păduri si pentru furnizarea de informații statistice, se instituie un sistem informațional integrat de urmărire a materialului lemnos, iar la art. 8 se menționează că, profesioniștii prevăzuți la art. 4 sunt obligați sa transmită lunar raportări ale datelor în SUMAL, până la data de 15 ale lunii în curs pentru luna viitoare, situație în care nu ar fi avut cum să se sustragă de la plata taxelor si impozitelor, acestea fiind automat înregistrate în contabilitatea firmei.
În opinia sa, acest aspect, constituie un motiv de diminuare a pericolului social al faptei, în sensul art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001, care stipulează că sancțiunile ce se pot aplica pentru săvârșirea faptelor contravenționale sunt avertisment, amenda contravenționala si prestarea unei activități în folosul comunității, iar la art. 21 alin 3 al aceluiași act normativ, prevede ca sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de lege si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarile în care a fost săvârșita, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.
Același punct de vedere împărtășește si C.E.D.O. - care a constatat ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt si de drept inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța Europeana a stabilit ca prezumțiile de fapt si de drept operează în legile represive în toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu aceste prezumții.
Cu privire la cea de doua sancțiune aplicata, apelantul arată că activitatea principala a societății comerciale nu este comercializarea de material lemnos, ci prelucrarea lemnului, iar deseurile rezultate urmare a acestei activități au fost livrate la persoane fizice, în cantitate si valoare mica, dar pentru care au fost întocmite avize de expediție, neexistand intenția sustragerii de la plata impozitului și a altor obligații către stat, iar în acest caz sancțiunea aplicata fiind prea aspra față de pericolul social al faptei si de urmările acesteia
De asemenea, consideră ca si în acest caz se încadrează în textul de lege invocat, în sensul că poate beneficia de prevederile art. 5 si 7 din OG nr. 2/2001 - fiind aplicabile dispozițiile art. 21 alin 3 din același act normativ.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fond - admiterea plângerii în parte, anularea procesului verbal de contravenție în parte, aplicarea sancțiunii avertisment.
La data de 18 mai 2015, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În motivare se arată că, în urma verificării documentelor puse la dispoziția inspectorilor antifrauda de către Gilmeanu A., s-a constatat ca pentru avizele de însoțire primare nr._,_/13.08.2014 si nr._/14.08.2014 - la intrările de material lemnos livrate de către .. nu au fost întocmite Note de intrare recepție, privind . materialului lemnos livrat.
Ținând cont ca aceste documente justificative sunt prevăzute în Legea nr. 82/1991 rep. coroborat cu O.M.F.P. nr. 3512/2008, privind documentele financiar contabile, echipa de control a apreciat ca s-au încălcat prevederile art. 41 pct. 2 lit c) din Legea nr. 82/1991 rep.: "c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;" si a sancționat societatea conform art. 42 alin.1 din Legea nr.82/1991 rep.
În opinia sa, programul SUMAL este un sistem informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase asigurat de autoritatea publica centrala care răspunde de silvicultura si pus la dispoziția utilizatorilor prevăzuți la art. 20 alin. (2) din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spatiilor de depozitare a materialelor lemnoase si al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin H.G. nr. 996/2008, de la locul de obținere a materialelor lemnoase până la utilizatorii finali inclusiv.
Nota de recepție este un document justificativ de înregistrare în gestiune a mărfurilor intrate, iar înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor, se întocmește la sosirea mărfurilor de la furnizor si la . unității, se completează în baza facturilor sau a avizului de însoțire a mărfii, în timp ce operarea si transmiterea datelor în programul SUMAL se poate face inclusiv în ultima zi de raportare, respectiv până în data de 5 (cinci) a fiecărei luni pentru luna anterioara.
În acest sens sunt și prevederile art. 16 din O.M.F.P. nr. 3512/2008, potrivit cărora: « Neîntocmirea, întocmirea eronata si/sau neutilizarea documentelor justificative si financiar-contabile, conform prevederilor prezentelor norme metodologice, se sancționează potrivit dispozițiilor legate. »
La momentul controlului inspectorii antifrauda au luat nota explicativa numitului Galmeanu A., în calitate de administrator al societății, care la întrebarea referitoare la întocmirea si prezentarea notelor de intrare recepție în gestiunea societății, a răspuns "Nu au fost întocmite notele de intrare recepție pentru avizele menționate mai sus, deoarece urmează sa le dau contabilului...".
In conformitate cu prevederile art.6 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991 rep. "Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.". Astfel, obligativitatea respectării prevederilor menționate anterior, revin petentului.
Având în vedere cele menționate se consideră ca fapta nu a avut caracter accidental, ci permanent, prezentând un pericol cu grad social crescut.
Referitor la cea de-a doua contravenție, intimata arată că petentul se contrazice în afirmații atunci cand susține ca „Societatea petenta nu efectuează acte de comerț cu amănuntul, ci numai cu ridicata, adică en gros, fapt rezultat din actul constitutiv al firmei. Consider ca nu am comis nicio abatere, niciuna dintre cele doua fapte reținute în sarcina firmei nu exista, si solicit anularea procesului verbal de contravenție contestat ca netemeinic."
Potrivit prevederilor art.1 din OUG nr.28/1999 rep. "Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum si prestări de servicii direct catre populație sunt obligați sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale".
In acest sens, la momentul controlului, administratorul societății a dat nota explicativa si a recunoscut ca " într-o mica măsura comercializam si către persoane fizice produse lemnoase" ( răspunsul la întrebarea nr.2) si întocmește " factura si chitanța" ( răspunsul la întrebarea nr.3 ).
In același sens, sunt și susținerile de la întrebările nr. 4 si nr.5 care probează faptul ca societatea nu a emis bonuri fiscale pentru încasarea contravalorii materialului lemnos către persoanele fizice, așadar, se consideră că, în mod corect inspectorii antifrauda au constatat nerespectarea prevederilor art.1 din O.U.G nr.28/1999 rep..
Intimata învederează că în raport de limitele amenzii, legiuitorul a apreciat că fapta de neemitere a bonului fiscal este de o gravitate ridicata, motiv pentru care nu a prevăzut și sancțiunea avertismentului.
Față de cele expuse, se solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale si menținerii în totalitate a procesului - verbal de contravenție verbal . nr._/21.08.2014 emis de Direcția Generala Antifrauda Fiscala ca temeinic și legal întocmit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
La data de 17 iunie 2015, apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatei ca fiind neîntemeiate si fără suport juridic, iar pe cale de consecință, admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond ; admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție si în subsidiar, anularea în parte a actului de sancționare si aplicarea sancțiunii avertisment.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Petentul apelant a fost sancționat pentru neîntocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate și înregistrarea în contabilitate a acestora, conform art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 republicată, precum și pentru neîndeplinirea obligației de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate, respectiv neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate.
Referitor la prima faptă, tribunalul reține că instanța de fond, în mod corect a apreciat, față de apărările petentului că obligația acestuia de a întocmi note de recepție și documente justificative pentru toate operațiunile contabile nu poate fi suplinită prin programul SUMAL, pe care îl invocă.
Chiar dacă societatea deține acest program, avea obligația să întocmească și documentele justificative pentru operațiunile efectuate și să le înregistreze în contabilitate.
Nota de recepție este un document justificativ de înregistrare în gestiune a mărfurilor intrate, iar înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor, se întocmește la sosirea mărfurilor de la furnizor și la . unității, se completează în baza facturilor sau a avizului de însoțire a mărfii, în timp ce operarea și transmiterea datelor în programul SUMAL, se poate face, inclusiv în ultima zi de raportare, respectiv până în data de 5 a fiecărei luni, pentru luna anterioară.
Având în vedere că cele două operațiuni au finalități diferite, tribunalul apreciază ca neîntemeiată apărarea petentului, în sensul că după apariția programului SUMAL, consideră inutilă printarea acestor note de intrare și recepție, din moment ce ele există în calculator.
Întrucât dispozițiile art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 republicată, au fost menținute și după . programului SUMAL, rezultă că petentul trebuia să se conformeze acestor dispoziții legale și să întocmească documentele justificative și contabile pentru operațiunile efectuate, astfel că neîndeplinirea acestei obligații a condus la sancționarea conduitei sale.
Referitor la susținerea petentului de înlocuire a amenzii cu avertismentul, tribunalul apreciază că nu se impune această înlocuire, având în vedere pe de o parte, că i-a fost aplicată amenda minimă, iar pe de altă parte, față de susținerile făcute atât la fond, cât și în apel, rezultă că nici până la acest moment nu a realizat gravitatea faptei sale și consecințele ce decurg din neîntocmirea și utilizarea corectă a documentelor justificative.
Față de conduita petentei, tribunalul apreciază că o reindividualizare a sancțiunii nu creează convingerea că, pe viitor, aceasta nu va mai săvârși astfel de fapte, avându-se în vedere totodată că la momentul controlului din 28.08.2014 au fost întocmite pe numele petentei nu mai puțin de 2 procese verbale pentru diferite contravenții.
Referitor la cea de a doua faptă contravențională, tribunalul apreciază că inspectorii antifraudă, în mod corect au reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută la art. 1 din OUG nr. 28/1999, în sensul că nu a utilizat aparatul de marcat electronic fiscal.
Din moment ce petenta a recunoscut cu ocazia controlului că „ într-o mică măsură comercializează produse lemnoase și către persoane fizice”, rezultă că avea obligația să se doteze cu casă de marcat fiscală, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Având în vedere cuantumul ridicat al minimului amenzii ce i-a fost aplicat rezultă că legiuitorul a considerat că această faptă de neemitere a bonului fiscal prezintă o gravitate ridicată, motiv pentru care, tribunalul urmează a respinge solicitarea petentei de înlocuire a amenzii aplicate cu avertismentul.
În raport de aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, să respingă apelul, păstrând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul în ., județul Dâmbovița, prin reprezentant legal, administrator G. A., împotriva sentinței civile nr. 82/26.01.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, (ANAF)cu sediul București, ., sector 5, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2015.
Președinte,Judecător,
A. L. BanuAna- M. G.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. – ALB/ȘEM
4 ex/17.07. 2015
Dosar nr._
Judecătoria P.
Judecator fond – M. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 295/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 588/2015.... → |
|---|
