Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 244/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1200/284/2013
DOSAR NR._ APEL
plângere contrav.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 244
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - E. I.
JUDECĂTOR – N. E.
GREFIER - O. S. B.
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, formulat împotriva sentinței civile nr. 904/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent B. C. C. domiciliat în București, ..1, ., ., având ca obiect „ plângere contravențională”.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr.2/2001, art. 15 (1) lit. i) din Legea nr.146/1997 și art. 1(2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că pricina se află la primul termen de judecată în calea de atac, după care;
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la acest termen și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._, petentul B. C. C. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 19.05.2014 prin care a fost sancționat cu 4 puncte amendă în sumă de 300 lei și 3 puncte penalizare, cerând a se constata nulitatea procesului verbal de contravenție, în subsidiar, pe fondul cauzei, solicită să se anuleze procesul verbal de contravenție.
Susține petentul că a fost oprit pe raza localității Conțești, jud. Dâmbovița, de către agentul constatator, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ și sancționat deoarece ar fi depășit viteza legală în localitate, anume ar fi rulat cu 75 km/oră, deși consideră că acest fapt nu este real.
Consideră petentul că nu au fost respectate dispozițiile articolului 19 din OUG nr. 2/2001, și i s-au încălcat drepturile, deoarece nu i s-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni, că procesul verbal nu este semnat pe toate paginile de către agentul constatator.
În drept, sunt enunțate prevederile articolelor 16 și 19 din OUG nr. 2/2001.
La dosar, s-au înaintat întâmpinarea și documentația în baza căruia s-a întocmit procesul verbal de contravenție de către intimată.
Petentul nu a solicitat la primul termen de judecată decât încuviințarea probei cu acte, probă care a fost administrată.
Prin sentința civilă nr. 904 din 14 octombrie 2014, Judecătoria Răcari a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19.05.2013, petentului B. C. C. i-a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 19.05.2014 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, deoarece la acea dată, în jurul orelor 19,11, pe DN 71 – Conțești, a condus auto Ford, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 71, în interiorul localității Conțești, cu viteza de 79 km/oră, înregistrat de aparatul radar cinemometru Autovision, . 148, montat pe auto MAI_, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 121 din H.G. nr. 1391/2006, rap. la art. 100, alin 2 din OUG nr. 195/2002, rep.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2 /2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute și să constate că acestea au fost respectate.
Înregistrarea vitezei cu care a circulat petentul s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic utilizat de un lucrător de poliție atestat în acest sens și care se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, fiind aceasta proba principală într-o astfel de speță.
Așadar, săvârșirea faptei contravenționale a fost dovedită de către intimat, însă, instanța a reapreciat sancțiunea ce i-a fost aplicată și ținând cont de împrejurările concrete, de persoana contravenientului și dispozițiile articolului 21 din OUG nr. 2/2001, a considerat că există această posibilitate de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, atrăgându-i-se atenția petentului ca pe viitor să evite încălcarea prevederilor legale și să respecte aceste dispoziții .
Intimatul I.P.J. Dâmbovița a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 904/14.10, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Consideră această sentință a fi netemeinică deoarece sancțiunea avertismentului nu este îndestulătoare raportat la gravitatea faptei, întrucât intimatul – petent nu a înțeles că depășirea limitei legale de viteză trebuie tratată cu responsabilitate; acest gen de faptă reprezintă unul dintre factorii importanți ce determină producerea unor evenimente rutiere cu consecințe deosebit de grave. In județul Dâmbovița, în anul 2013, principalele cauze ale accidentelor de circulație sunt reprezentate de pietoni (34 accidente), viteză (24 accidente), neacordare prioritate (21 accidente), abateri bicicliști (11 accidente).
De asemenea, precizează că persoana sancționată a tratat cu superficialitate gravitatea faptei sale arătând ca este „conducător responsabil, neavând abateri în trafic", aspect contrazis de fișa istoric abateri la regimul circulației pe drumurile publice a intimatului.
Contravenientul a circulat cu o viteză de 79 km/h, în localitate, fapt pentru care nu se justifică aplicarea sancțiuni avertismentului deoarece la o asemenea viteză dacă apare un obstacol brusc în calea mașinii consecințele sunt dezastruoase atât pentru reclamant, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Cu siguranță, la viteza de 79 km/h nu poate fi evitat obstacolul ce apare in calea mașinii. La o asemenea viteză, crește foarte mult distanța de frânare a autovehiculului.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de conduita procesulă nesineceră a initimatului-reclamant care nu și-a recunoscut fapta comisă și nu a regretat-o, solicitând anularea procesului verbal de contravenție.
Astfel, din atitudinea reclamantului manifestată pe parcursul procesului civil, a reieșit că aceasta nu regretă fapta comisă și că intenționează numai să inducă în eroare instanța în scopul exonerării de răspunderea contravențională. în aceste condiții, este evident că scopul preventiv și educativ urmărit de legiuitor nu ar fi atins, în schimb i s-ar crea convingerea că poate încălca legea fără a primi sancțiuni ce o pot afecta în mod real, fapt pentru care nu se justifica înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Totodată, instanța de fond nu a avut in vedere faptul că legiuitorul a prevăzut pentru faptele mai grave reglementate prin dispozițiile OUG nr. 195/2002 o amendă cuprinsă de clasa a Il-a - de la 4 la 5 puncte-amenda, tocmai pentru a tempera conduita conducătorilor auto si a-i determina pe aceștia ca in viitor sa nu mai incalce regulile de circulație.
Instanța de fond a acordat clementa cu foarte multa ușurința fără sa observe ca amenda prevăzuta pentru fapta comisa se încadrează in limitele prevăzute de lege(300 lei si 375 lei) iar agentul constatator a aplicat decât minimul amenzii prevăzuta de lege.
De asemenea, instanța de fond a aplicat sancțiunea avertismentului deși reclamantul nu este la prima abatere la regimul circulației pe drumurile publice acesta mai fiind sancționat în trecut pentru nerespectarea limitei de viteză(a depășit chiar limita legală cu peste 50 km/h) precum și pentru neacordare prioritate pietoni.
Examinând apelul prin prisma motivului invocat, tribunalul constată că acesta este fondat, urmând ca în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă să fie admis, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, și pe fond, respingerea plângerii.
După cum a reținut instanța de fond, fapta contravențională constând în depășirea limitei maxime prevăzută de lege în localitate, a fost săvârșită de contravenient, existența faptei fiind dovedită cu înscrisurile depuse de intimat, constând în fișa operatorului radar,buletinul de verificare metrologică a mijlocului de măsurare a vitezei Autovision Rom 148, cu planșele fotografice și suportul magnetic.
Anexat acestor probe, intimatul a depus și fișa abaterilor la regulile de circulație săvârșite de petent, rezultând că reprezintă o constantă a abaterilor înregistrate de acesta la încălcarea regulilor de circulație, fapta de depășire a vitezei admise de lege.
Instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 300 lei, amendă care a fost stabilită la limita minimă prevăzută de lege, cu avertisment, fără să se fi raportat la niciunul dintre criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța de fond a reapreciat sancțiunea, făcând o trimitere la împrejurările concrete și la persoana contravenientului, dar nu a precizat care elemente de conduită ale persoanei contravenientului i-au creat convingerea că este suficientă sancțiunea avertismentului și nu a identificat împrejurări concrete ale faptei care să permită o circumstanțiere în favoarea petentului.
De altfel, petentul nici nu a solicitat încuviințarea unor probe în circumstanțiere personală, dar nici nu a depus acte care să permită instanței a considera că acesta ar fi un contravenient primar, căruia simpla avertizare i-ar putea îndrepta în viitor conduita sa în trafic, în sensul respectării regimului vitezei de circulație pe drumurile publice.
Pentru cele ce preced, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința, în sensul respingerii plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, formulat împotriva sentinței civile nr. 904/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent B. C. C. domiciliat în București, ..1, ., ., având ca obiect „ plângere contravențională”.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, din 18.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. I. N. E. O. S. B.
Red.IE
Tehnored.V.M.
5 ex/ 16.04.2015
Jud. Răcari
Jud.fond A. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 576/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 295/2015.... → |
|---|
