Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 589/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 589/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 11121/315/2013
Dosar nr._ apel –plângere conravențională
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 589
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Judecător – A.-M. G.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent I. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat P. S. în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1319/2.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/2.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. S. pentru apelantul petent I. I. și consilierul juridic N. E. pentru intimatul IPJ Dâmbovița, în baza delegației de reprezentare juridică depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
La interpelarea instanței, părțile prezente apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
În temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul văzând că apelul formulat vizează o sentință pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere .
La interpelarea instanței, reprezentanții părților învederează că nu au cereri de formulat sau probe de administrat și apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 N .C.pr.civ stabilește că prezenta cauză va fi soluționată pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.
În baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților.
Avocat P. S. pentru apelantul petent I. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond și anularea procesului verbal de contravenție care este netemeinic și nelegal.
Apărătorul apelantului petent susține apelul în sensul că se impune ca instanța să revizualizeze CD-ul conținând contravenția, nu neapărat în ședința publică, ci mai ales cu ocazia deliberării, pentru a se vedea că la momentul în care viteza era de 117 km/h, în cadru se aflau foarte multe autovehicule . Aceste înregistrări nu pot fi avute în vedere, nu este o viteză care să justifice clar faptul că petentul a circulat cu acea viteză, iar cinemometrul putea să înregistreze consecutiv mai multe viteze.
Viteza care trebuie luată în considerare este cea în care autovehiculul petentului se află singur în cadrul aparatului radar,respectiv cea de 69 km/h. În opinia sa, aparatul radar a fost pornit brusc, iar autospeciala de poliție se afla în trafic, pe ambele sensuri de mers se aflau autovehicule, astfel că nu pot fi considerate probe înregistrările care a constituie abateri de la normele de metrologie legală, nu prezintă toate indiciile prevăzute de acestea.
Consilierul juridic N. E. pentru intimatul IPJ Dâmbovița solicită respingerea apelului și susține că buletinul de verificare metrologică a aparatului radar rezultă că acesta avea verificare metrologică valabilă la momentul comiterii contravenției, dar și că acesta programat să înregistreze atât în regim staționar, cât și în mișcare.
Arată, în continuare, că nu poate fi de acord cu susținerile apărătorului apelantului petent că la momentul în care viteza era de 117 km/h, în cadru se aflau foarte multe autovehicule, pentru că din planșele foto rezultă că sunt două autovehicule, iar aparatul era setat să înregistreze numai viteza autovehiculelor care se deplasau din sens opus, fiind menționat în planșe cuvântul „opus”, astfel că nu are relevanță că în fața autospecialei de poliție se afla un alt autoturism.
Este evident că în cadru, pe sens opus, când viteza este 117 km/h circula doar autovehiculul petentului, astfel că nu există nici un dubiu că viteza înregistrată aparține acestuia.
Reiterează susținerile din întâmpinare referitoare la faptul că art.4 din BRML 301/2055, invocat de apelantul petent, au fost abrogate din anul 2009, astfel că nu au relevanță în cauză cu privire la măsurarea vitezei.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1319/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ s-a respins plângerea împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.10.2013, formulată de petentul I. I., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul I. De Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, jud. Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
În data de 26.10.2013, orele 15.33, petentul a condus autoturismul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, în interiorul localității M. V., cu viteza de 119 km/h, măsurată cu un cinemometru care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pe un sector de drum în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, motiv pentru care a fost sancționat cu avertisment, în baza art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002 și i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
În ceea ce privește aspectele învederate de petent în sprijinul plângerii sale, instanța de fond a constatat că nu sunt întemeiate.
În cauză a fost făcută proba situației de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal cu actele și înregistrarea depuse la dosar.
De asemenea cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea era în termenul de valabilitate, buletinul de verificare (f. 24) fiind emis la data de 21.02.2013 și având un termen de valabilitate de 1 an, iar acest fapt atestă împrejurarea că tipul de cinemometru este omologat, acest fapt fiind o condiție a admiterii cinemometrului la verificarea metrologică.
Agentul care a constatat fapta avea autorizație de operator radar (f. 23), iar din mențiunile intimatului coroborate cu rapoartele agenților (f. 20-21) rezultă că aceștia se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Totodată, fapta a fost corect încadrată în prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, iar articolul 121 alin. 1 din HG 1391/2006 este corect indicat, acesta reglementând obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
De asemenea, la rubrica obiecțiuni, petentul a făcut mențiunea că nu re obiecțiuni și a semnat și la această rubrică.
Faptele astfel cum au fost reținute rezultă din procesul verbal, din planșele foto (f. 25), care se succedă cronologic și din suportul video (f. 31), care arată că petentul circula cu viteza indicată în procesul verbal, 119 km/h și se afla în localitate.
Întrucât agentul constatator nu a constatat în mod direct fapta – depășirea vitezei legale – motiv pentru care nu există prezumția relativă de veridicitate a faptelor reținute prin procesul verbal astfel întocmit, trebuie să existe probe suplimentare care să dovedească săvârșirea faptei de către cel sancționat. Pentru acest motiv este necesară constatarea contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și consemnarea acestora în procesul-verbal de constatare a contravenției conform art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.
Astfel, din buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar cu care a fost efectuată măsurarea vitezei îndeplinește condițiile prevăzute de Norma de metrologie legală nr. 021-05 din 2005, fiind în termenul de valabilitate a verificării metrologice la momentul controlului.
S-a apreciat că în speță nu este vorba de niciuna din situațiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legală nr. 021-05 din 2005, care prevede situațiile în care măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, s-a constatat că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Aspectele invocate de către petent în sprijinul plângerii sale sunt neîntemeiate, din planșa foto de la dosar rezultă că petentul circula cu viteza reținută în localitate.
Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere natura faptei, depășirea cu 69 km/h a vitezei maxime admise, săvârșită în interiorul localității și de atitudinea petentului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei în cuprinsul plângerii depuse, precum și de persoana petentului care a mai fost sancționat anterior de nenumărate ori pentru abateri de la regulile de circulație, astfel cum rezultă din lista cu istoricul abaterilor (f. 26).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța de fond a respins plângerea formulată de petent, aceasta fiind netemeinică.
Împotriva sentinței civile nr. 1319/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în termen legal, a declarat apel reclamantul I. I., considerând această sentință ca netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte:
In motivarea apelului reclamantul susține că la data de data de 26.10.2013, in timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de organele de politie, invocându-se faptul ca ar fi condus cu o viteza excesiva mult peste limita legala si fiind sancționat cu reținerea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile si cu o amenda contravenționala in valoare de 720 RON.
Susține că a contest aceasta sancțiune, apreciind ca viteza cu care a fost înregistrat, respectiv de 119 km/h, a fost mult mai mare decât cea arătată de indicatorul vitezometrului insa Judecătoria Târgoviște i-a respins plângerea.
Apreciază ca in mod netemeinic, instanța de fond a considerat legale probele depuse de intimata in sensul ca la momentul surprinderii mele in trafic au fost respectate normele de metrologie legala NML 021-05 din 2005.
Așadar, solicită ca in apel sa se revizioneze înregistrarea video ce este elocventa si edificatoare in ceea ce privește nerespectarea art. 4.4 din normele de metrologie legală în sensul ca în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul nostru nu poate fi pus clar în evidență.
Întrucât agentul constatator nu a constatat in mod direct fapta, prezumția relativa de veridicitate a faptelor reținute a fost răsturnata, motiv pentru care trebuie produse de către intimata probe legale care sa dovedească săvârșirea faptei. Atâta timp cat legiuitorul este foarte strict in ceea ce privește constatarea contravențiilor cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, apreciază ca si instanța trebuie sa le analizeze prin prisma dispozițiilor legale si sa menționeze clar care este motivul aprecierii ca legale acestora prin prisma art .4.4 .
Susține că în sentința atacată nu exista niciun argument avut in vedere de către instanța atunci când a apreciat îndeplinite condițiile art.4.4, in ciuda faptului că a precizat in mod clar motivele de nelegalitate ale materialului probator, impunându-se înlăturarea acestuia.
Având in vedere aceste aspecte solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate si pe fond admiterea plângerii, avându-se in vedere ca probele administrate au făcut dovada incorectei utilizări ale cinemometrului, de aici reieșind eroarea cu care a fost înregistrat.
La data de 18.02.2015 intimatul I.P.J. Dâmbovița, în temeiul dispozițiilor art.205 Cod procedură civilă, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului pentru următoarele considerente:
Desi apelantul a fost depistat cu aparatul radar in timp ce conducea auto Iveco cu nr._ in interiorul localității M. Voda cu viteza de 119 km/ acesta formulează cererea de apel in care invoca dispoziții ale Ordinul BRML nr. 301/2005 abrogate.
Contrar celor susținute de apelant nu vitezometrul autovehiculului sau ci cinemometrul este mijlocul cu care se poate măsura legal viteza.
Apelantul face o referire generica la NML 021-05, fără a arata in concret ce vrea sa demonstreze.
Deși apelantul invoca dispozițiile pct. 4.4. din Ordinul BRML nr. 301/2005, aceste dispoziții au fost abrogate încă din anul 2009 și se întreabă dacă apelantul nu cunoaște acest lucru sau doar încearcă sa inducă in eroare instanța de control judiciar?
Probele pe care le-a depus la dosar demonstrează mai presus de orice dubiu ca apelantul a comisa fapta pentru care a fost sancționat, așa ca susținerile sale referitoare la probe sunt un nonsens.
Întrucât apelantul nu a adus nicio proba care sa-i susțină afirmațiile, așa cum prevăd dispozițiile art. 249 Cod procedura civila, invoca texte de lege abrogate in încercarea de a induce in eroare instanța de judecata dar si pentru ca de la data sancționării in prezenta cauza a continuat sa comită fapte contravenționale printre care si încălcarea limitei legale de viteza, culminând cu implicarea . soldat cu pagube materiale, solicitam instanței de control judiciar aplicarea dispozițiilor art. 187, alin. 1, pct. 1, lit. a) Cod procedura civila, în acest context, intimatul a depus la dosar fisa istoric abateri privind pe apelant.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic, de și fișa istoric abateri actualizata pe care a anexat-o întâmpinării la apel, solicitând și aplicarea dispozițiilor art. 223, alin. 3 Cod procedura civila.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Fapta reținută în sarcina apelantului prin procesul-verbal atacat constă în aceea că la data de 26.10.2013, ora 15:33, pe DN 71 M. V. KM. 27, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în localitate cu viteza de 119 km/h, înregistrată de aparatul radar . 150, montat pe autospeciala cu nr. MAI_. pentru această faptă i s-a aplicat apelantului petent amenda de 780 lei și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
La dosarul cauzei a fost depusă, de către intimatul IPJ Dâmbovița, dovada efectuării verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost depistată viteza de rulare a autoturismului condus de petent, indicându-se la f. 36 a dosarului de fond faptul că cinemometrul de control rutier tip R. . 150, montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_, care măsoară în regim staționar și de deplasare, a fost declarat admis de către Biroul Român de Metrologie Legală, la data de 21.02.2013, valabilitatea verificării fiind de un an.
Atât imaginile foto existente la dosarul cauzei, cât și înregistrarea video a abaterii constatate confirmă împrejurarea că viteza de rulare cu care a fost depistat apelantul petent a fost de 119 Km/h la data de 26.10.2013, ora 15:33.
Potrivit Ordinului Biroul R. de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, la pct. 5. se prevede: „ 5.1. Atestarea legalitãții unui cinemometru se realizeazã numai dupã demonstrarea conformitãții acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilã pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. 5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.”
Ca urmare, aplicarea Normelor metrologice, care reglementează, conform art. 1.1 „cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere”, este realizată prin verificarea metrologică de către instituții special abilitate, care, în urma verificărilor, eliberează buletinele de verificare metrologicã, menite să demonstreze conformitatea cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice.
Odată demonstrată această conformitate, se realizează, potrivit textului de lege pre-citat, atestarea legalității cinemometrului. Ca urmare, nu poate fi contrazisă, în nici un mod, măsurarea vitezei realizată cu un cinemometru a cărui încadrare în cerințele metrologice și tehnice a fost constatată și certificată de către instituția dotată cu mijloace specifice de realizare a verificărilor prevăzute de Norme.
A considera altfel ar conduce la ipoteze inacceptabile, întrucât nu s-ar putea explica de ce o instanță, care face aprecieri generale cu privire la marja de eroare în care trebuie să se încadreze măsurarea unei viteze de către un aparat radar (și care constituie rezultatul final al verificării metrologice) nu ar putea face aprecieri și cu privire la alte cerințe metrologice și tehnice reglementate de Norme, cum ar fi de pildă dacă cinemometrul îndeplinește cerințele specificate la paragraful 3.1.1 (erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei) după verificarea funcționării cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influenta: temperatura, umiditatea relativã, tensiune electrica de alimentare în domeniul: [U(n) - 10%] V ... [U(n) + 20%] V, unde U(n) este tensiunea nominalã de alimentare, specificatã de fabricant, radiație electromagnetica intensitatea câmpului electromagnetic 10 V/m în domeniul de frecvente 27 MHz ... 1000 MHz, impulsuri de interferenta, descãrcãri electrostatice, vibrații sinusoidale.
Or, este evident că toate aceste elemente pur tehnice, necesare a fi avute în vedere pentru a se determina dacă măsurarea vitezei de către un anumit cinemometru se încadrează sau nu în marja de eroare prevăzute de pct.3.1.1 al Normelor, sunt verificate de către Biroul Român de Metrologie Legală la momentul emiterii buletinului de verificare metrologică, acesta fiind unica instituție abilitată să se pronunțe cu privire la marja de eroare a măsurătorilor realizate de un aparat cinemometru și în consecință să ateste legalitatea respectivului aparat.
Ca urmare, odată ce s-a făcut dovada că aparatul radar consemnat în cuprinsul procesului verbal are verificare metrologică valabilă la data utilizării sale, temeinicia faptei de conducere pe drumurile publice cu o anumită viteză, depistată de aparatul radar respectiv, este de necontestat.
În plus, nu trebuie omisă nici aprecierea CEDO în cauza H. ș. a. contra României., formulată în ceea ce privește prezumția relativă a valabilității celor reținute prin procesele verbale de contravenție în materia circulației rutiere: „Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, și Adoud împotriva].
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare”. În plus, “prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. În continuare, Curtea notează că reclamanții au avut posibilitatea de a contesta legalitatea și temeinicia proceselor-verbale în litigiu în fața instanțelor cu jurisdicție deplină, care erau astfel competente să le anuleze, dacă le considerau nule sau neîntemeiate”.
Ca urmare, însăși CEDO acordă o importanță specială “prezumției relative de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră”, peste care nu se poate trece decât în condițiile în care s-ar face o incontestabilă dovadă a lipsei de temeinice a procesului verbal de contravenție.
Astfel, în lumina acestei noi hotărâri a CEDO, a devenit evident că nu se poate duce la extrem principiul “in dubio pro reo” pentru a fi lipsite de eficacitate constatările din procesele verbale de contravenție - bazate, în plus, pe documente ce dovedesc legalitatea modului constatarea faptei -, iar aceasta chiar în absența unor dovezi contradictorii din partea celor vizați.
În aceste condiții, va fi respins apelul promovat de apelantul petent, în temeiul art. 480 al.1 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-petent I. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat P. S. în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1319/2.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2015.
Președinte,Judecător,
A. L. BanuAna- M. G.
Proces-verbal,
Pentru doamnele judecătoare B. L. A. și G. A.-M., aflate în concediu legal de odihnă, prezenta se semnează de președintele de secție,
B. G.
Grefier,
Antuaneta B.
Proces-verbal,
Pentru doamna grefier B. Antuaneta, aflată în concediu legal de odihnă, prezenta se semnează de grefierul șef de secție,
B. S.
Red. GAM
Tehnored VM/GAM
4ex/06.08.2015
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Judecator fond – N. M. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 588/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 360/2015.... → |
|---|
