Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 911/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 911/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 2572/120/2015
Dosar nr_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR 911
Ședința publică din data de 28.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. A. M.
Grefier: J. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect „timbru de mediu” formulată de reclamantul F. V. cu domiciliul în ., ., județ Dâmbovița, cu domiciliul ales la CA M. C. în Târgoviște, . Afumați, . în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc T. cu sediul în T., ., județ Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești cu sediul în Ploiești, . 22, județ Prahova, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, . 294, corp A, sector 4.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 242 lei, conform chitanței nr 1903/20.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat M. C., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Reclamantul, avocat, arată că Tribunalul Dâmbovița este competent a soluționa prezenta cerere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 N C pr civ și art 10 din Legea 554/2004, apreciază că Tribunalul Dâmbovița este competent general, material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 44, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
Instanța ia act că în cauză nu sunt formulate cereri modificatoare ale cererii principale, conform art 204 N.cpr.civ sau cereri de renunțare la judecata cererii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul asupra propunerii de probe solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 și art 254 c.pr.civ, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind legale, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței sub nr_ reclamantul F. V. a formulat în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc T., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu contestație fiscală prin care a solicitat instanței să se dispună restituirea sumei de 2420 lei, actualizată cu dobânda legală, sumă încasată cu titlul de timbru de mediu.
În fapt a arătat că a achiziționat din străinătate un autoturism marca Seat, ce a fost inițial înmatriculat în străinătate în anul 2002, pentru a cărei înmatriculare a fost obligat la plata sumei de 2420 lei, achitată prin chitanța ./_/20.11.2013.
A mai arătat că de la 01.01.2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar conform art 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Or, conform art 110 par 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu poate aplica produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Prin art 4 alin 2 din Legea 9/2012, ca și prin art 4 lit c din OUG 9/2013 s-a procedat la scutirea de la plata timbrului de mediu transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor naționale a căror înmatriculare s-a realizat în perioada 01.01._13 cu plata unor taxe care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii Europene, și care, trebuie să fie restituite cu dobândă.
În aceste condiții sunt scutite de la plata timbrului de mediu autoturismele pentru care a fost plătită o taxă în baza Codului fiscal, OUG 50/2008 sau a Legii 9/2012, până la încetarea suspendării parțiale a acesteia, deși acesta au fost declarate neconforme cu legislația europeană discriminându-se autoturismele din import pentru care nu au existat astfel de scutiri.
În drept a invocat prevederile art 117 C.pr.fiscal și art 1 din Legea 554/2004,
Cererii i-au fost atașate decizia privind calculul taxei, actele de proveniență ale autoturismului, dovada îndeplinirii procedurii prealabile și chitanța . nr_/20.11.2013.
Pârâta DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală,
S-a arătat că prin adoptarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
In conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule “Suma reprezentând timbrul poate fi contestata atunci când persoana care urmează sa înmatriculeze sau sa transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul său s-a depreciat . mare decât cea indicata de grila prevăzută in anexa nr. 3”.
Reclamantul nu contestă modul de calcul al timbrului de mediu sau o eventuală depreciere față de anexa 3 din ordonanță, ci solicita anularea Deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, raportat la nelegalitatea OUG nr. 9/2013 care, in opinia reclamantului nu respecta dreptul comunitar si Constituția României.
A solicitat totodată respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale,deoarece a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile C.pr.fiscală potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face la organul fiscal, în temeiul titlului( cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii “ – art. 117 alin. 1 lit.”f”), iar potrivit art.124 alin.l din același act normativ, " pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanzi din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau ia art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". .
In ceea ce privește plata cheltuielilor de judecata, a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 451 - 453 NCPC.
În drept a invocat prevederile C.pr.civ, OG 9/2013 și OG 92/2003.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că art 4 din Legea 9/2012 pentru care s-a stabilit că intră în contradicție cu art 110 TFUE, este identic cu art 4 lit c din OUG 9/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia MFP – ANAF privind stabilirea taxei reprezentând timbrul de mediu, emisă în vederea a înmatriculării de către reclamant în țară a autovehiculului cu nr de identificare VSSZZZ6KZYR155901, potrivit OUG 9/2013, reclamantul a fost obligat la plata unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 2420 lei, sumă plătită conform chitanței . nr._/20.11.2013, în condițiile în care autoturismul proprietatea sa, marca Seat, a fost înmatriculat pentru prima dată în UE, în 2000, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de reclamant (filele 12-20).
Reclamantul a contestat decizia de calcul a taxei, solicitând restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, la data de 23.04.2015, cerere respinsă potrivit adresei nr_/27.04.2015.
Potrivit art. 2 lit. m din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule – timbrul de mediu reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) și N(1), N(2), N(3).
De asemenea, conform art. 3 din același act normativ,
Timbrul se aplică pentru autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) și N(1), N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția: a) autovehiculelor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României; b) autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare; c) autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri; d) autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.
Situația reclamantului, care a devenit proprietar asupra autovehiculului înmatriculat anterior în Spania, se încadrează în prevederile art. 4 lit. a din OUG 9/2013, potrivit cărora „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”. Se remarcă faptul că, potrivit acestui text de lege, nu se face distincție între înmatricularea unor autovehicule naționale și străine, în ceea ce privește obligarea la plata taxei la momentul primei înmatriculări în România.
În continuare, OUG 9/2013 prevede modul de calcul al timbrului de mediu, care are drept criterii numai aspecte de ordin tehnic, cum ar fi „nivelul emisiilor de CO(2), exprimat în grame/km menționate în cartea de identitate a vehiculului, valoarea emisiilor de CO(2), exprimată în euro/1 gram km, prevăzută în anexa nr. 1 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin scânteie și prevăzută în anexa nr. 2 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin comprimare, cota de reducere a timbrului prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3”.
Potrivit art. 110 din Tratatul privind Funcționarea UE, Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin cauza T. contra României, CJUE a statuat faptul că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”. Cu toate acestea, s-a apreciat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie de aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De asemeneapotrivit unei jurisprudențe constante a Curții, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Cu toate acestea, se reține faptul că instanța europeană a avut în vedere prevederile legale anterioare intrării în vigoare a OUG 9/2013, iar discriminarea între produsele importate în favoarea vânzării și produsele similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate a fost analizată din perspectiva fostei reglementări.
Este drept că instanțele naționale au de respectat nu doar principiul legalității, ci și un alt principiu constituțional reglementat de art. 11 din Constituția României (potrivit căruia Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, tratatele ratificate de Parlament - cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului – care fac parte din dreptul intern), și de art. 20 din Constituție: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Cu toate acestea, în ceea ce privește noua reglementare, instituită prin OUG 9/2013, nu există, la acest moment, niciun element de fapt sau de drept pentru a considera că acest act normativ ar trebui exclus de la aplicare de către instanțele naționale.
Astfel, din punctul de vedere al temeiurilor de fapt ce ar putea surveni în acest sens, se reține că nu s-a invocat de către reclamant faptul că aplicarea acestui act normativ, în cazul său personal, ar face incidentă o situație de natura celei reținute în cauzele T. sau N., în sensul că autovehiculul de ocazie achiziționat de reclamant și caracterizat printr‑o anume vechime și o uzură a fost supus, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lui, unei taxe care reprezintă un procent important din valoarea lui de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
De asemenea, nu se poate reține existența niciunui temei de drept pentru a înlătura, de plano, de la aplicare OUG 9/2013, dat fiind faptul că noua reglementare prevede un alt mod de calcul al timbrului de mediu, decât cel instituit prin actele normative anterioare și care a reprezentat pentru CJUE temeiul constatării că exista regim de impozitare care descuraja înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În consecință, se apreciază de către instanță faptul că impunerea către reclamant a timbrului de mediu în vederea înmatriculării în România a autovehiculului achiziționat de acesta din Spania, în raport de cele invocate de reclamant și avute în vedere anterior, a fost legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. V. cu domiciliul în ., ., județ Dâmbovița, cu domiciliul ales la CA M. C. în Târgoviște, . Afumați, ., . în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc T. cu sediul în T., ., județ Dâmbovița, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești cu sediul în Ploiești, . 22, județ Prahova, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, . 294, corp A, sector 4.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
G. A.-M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
07.10.2015/7ex
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 912/2015. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
