Anulare act administrativ. Sentința nr. 807/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 807/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 13397/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 807/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. "R." S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL M. C., M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons. jur. D. M. pentru pârâții C. L. AL M. C., M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar înscrisurile premergătoare care au stat la baza emiterii HCL C. nr.143/2013.
Reprezentantul pârâților învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, după care acordă cuvântul asupra fondului acțiunii.
Reprezentantul pârâților solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii conform motivelor expuse pe larg din întâmpinarea depusă la dosar, susținând că nu s-a făcut plângere prealabilă cu privire la HCL nr.143/2013, cererea înregistrată sub nr._/16.04.2013 prin care s-a solicitat de către reclamantă autorității pârâte de a i se comunica suma de plată și modalitatea de calcul a acesteia, consideră că nu este o plângere prealabilă cu privire la HCL nr.143/2013. Pe fond, solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2013 reclamanta S.C. "R." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții C. L. AL M. C., M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze art. 1 al.2 și 3 din HCL nr. 143/28.03.2013, să fie obligați pârâții să comunice actul de individualizare a obligațiilor rezultate din aplicarea dispozițiilor art.l al.2 din HCL 143/2013.
În motivarea în fapt, prin HCL nr. 143/28.03.2013 s-a aprobat vânzarea prin negociere directă către societatea reclamantă a unei suprafețe de teren de 626 mp, situat în C., . fost Argeș nr. 6, înscris în CF a municipiului C. sub nr._.
Potrivit al (2) art. 1 din această hotărâre s-a impus în sarcina reclamantei să achite taxa folosinței terenului pe ultimii trei ani, calculată potrivit hotărârilor Consiliului L. al municipiului C. privind aprobarea impozitelor și taxelor locale adoptate pentru fiecare an.
Prin cererea înregistrată la Primăria M. C. sub nr._/aprilie 2013 s-a arătat că reclamanta este de acord cu plata impozitului pe teren și cu plata cheltuielilor ocazionate de perfectarea actelor notariale și efectuarea procedurilor de publicitate, și să se comunice contravaloarea taxei pretinse. Cu adresa nr."_/29.04.2013 Primăria M. C. a comunicat că reclamanta are obligația de a achita taxa folosinței terenului calculată conform hotărârilor consiliului local privind impozitele și taxele locale pentru fiecare an și nu impozitul pe teren cum reclamanta și-a exprimat acordul. Apoi, ca urmare a acestui răspuns reclamanta a revenit cu cererea nr._/27.05.2013 și a solicitat să i se comunice suma datorată și temeiul legal al pretenției. La această cerere nu s-a mai primit niciun răspuns.
S-a mai arătat că societatea reclamantă este proprietara construcției aflate pe terenul de la adresa de mai sus, dobândită prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2437/2.12.2004, încheiat cu S.C „COREALIS" S.A C., fiind înscris imobilul în CF a municipiului C., sub nr. cadastral_.
Întrucât hotărârea consiliului local nu era motivată, însă, aceasta a refuzat să comunice actul de individualizare a obligațiilor al acestora.
Cu privire la nelegalitatea art 1 al 2 din HCL 143/2013 s-a arătat că art 1 al 2 din Hotărârea 143/2013 nu conține elementele de identificare concretă a obligațiilor societății reclamante și nu cuprinde motivarea în fapt și în drept.
Lipsa motivării constituie cauză de nulitate a actului administrativ.
Potrivit art. 4 al. (2) lit c din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, dreptul la buna administrare include și obligația administrației de a-și motiva deciziile. Acest drept face parte din categoria „Drepturile cetățenilor" și a fost instituit pentru a proteja persoanele de eventualul exces de putere al administrațiilor, pentru ca acestea să beneficieze de un tratament imparțial și echitabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii dar și al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul Uniunii.
In cauza prezentă s-au nesocotit principiile și scopul enunțate în art 41 din Cartă, pentru că așa cum s-a explicat și în precedent hotărârea consiliul local nu este motivată sub aspectul temeiului legal care a condus la adoptarea soluției, astfel încât reclamanta, ca beneficiar al actului să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, pentru ca astfel să-și poată apăra drepturile, iar instanța să exercite controlul de legalitate.
S-a precizat că autoritatea pârâtă nu a furnizat o motivare clară și neechivocă în dispunerea măsurii, actul făcând o referire generică la obligația de a achita taxa folosinței terenului, pe ultimii trei ani, conform hotărârilor consiliului local privind aprobarea taxelor și impozitelor locale adoptate pentru fiecare an. Or, potrivit art 256 al 3 din Codul Fiscal, pentru terenurile proprietate privată a unităților administrativ teritoriale, cum este cazul terenului care face obiectul HCL nr. 143/2013, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatorilor, în condiții similare impozitului pe teren. Cum autoritatea nu a făcut referire în actul adoptat la nicio dispoziție legală care să justifice pretenția față de noi, ci numai o referire abstractă, s-a solicitat a se constata că actul este nemotivat, astfel că sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității art 1 al 2 din HCL 143/2007.
In susținerea acestei cereri s-a menționat că motivarea actului administrativ trebuie să aibă caracter concret și precis, neechivoc, să prezinte argumentele juridice care au importanță în economia actului.
S-a precizat că obligația de motivare constituie o normă fundamentală de procedură, astfel încât nemotivarea actului constituie motiv de anulare a acestuia.
În ceea ce privește refuzul autorității de a comunica actul de individualizare a obligațiilor rezultate din aplicarea dispozițiilor art 1 al 2 din HCL 143/2013 și de a comunica temeiul legal al pretenției.
Sub acest aspect, s-a arătat că prin hotărârile înregistrate la Primăria Mun. C., s-a solicitat motivarea deciziei autorității emitente a HCL nr.143/2013, iar pârâții au refuzat motivarea soluției adoptate.
Prin nemotivarea actului reclamanta se consideră vătămată în drepturile și interesele sale.
Dreptul reclamantei constă în dreptul de a cunoaște întinderea obligațiilor pe care le pretinde autoritatea pârâtă, pentru ca astfel să se poată apăra, în raport de temeiul legal avut în vedere la stabilirea obligației, pentru a se verifica dacă autoritatea a acționat în limitele legii sau cu exces de putere.
În ceea ce privește alin (3) din HCL 143/2013 nelegalitatea textului menționat decurge din nelegalitatea alin (2) al art 1 din HCL 143/2013.
În concluzie, s-a solicitat anularea art 1 al (2) și (3) din HCL 143/2013, pentru nemotivare și nelegalitate.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2437/2 decembrie 2004; HCL 143/2013; Adresa nr._/29.04.2013; Adresa nr._/27.05.2013.
La data de 25.11.2013 s-a depus la dosar întâmpinare de către pârâții C. L. al M. C., M. C. prin primar și P. M. C. în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, conform art. 21 alin 2 și 3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală republicată, în temeiul art. 205 și următoarele raportat la art. 193 și art.245 din noul Cod Procedură Civilă, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub numărul de mai sus, reclamanta .., cu domiciliul în municipiul C., . (Argeș, nr.6), a chemat în judecată pârâții C. L. al M. C. și P. M. C., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea parțială (art.l la.2 și 3) a Hotărârii Consiliului L. al M. C. nr. 143/2013 privind vânzarea a două terenuri aparținând domeniului privat al municipiului C., dar numai în ceea ce privește suprafața de teren situat în localitatea C., bld. D. nr.2, precum și obligarea noastră în a comunica actul de individualizare a obligațiilor rezultate din aplicarea dispozițiilor art.l al.2 din actul administrativ menționat anterior.
S-a susținut că reclamanta nu și-a întemeiat, în drept, cererea de chemare în judecată.
S-a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și pe cale de excepție s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.193 din noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ ce condiționează admisibilitatea cererii de anulare de formularea plângerii prealabile prevăzute de lege.
Astfel potrivit prevederilor art.7, procedura prealabilă, alin.(3) a legii contenciosului administrativ: Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin .(7). Din redactarea textului citat rezultă că îndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut în art.7 din Legea nr.554/2004 republicată constituie o condiție prealabilă, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Norma instituită în art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ face parte din categoria dispozițiilor de ordin procedural, care instituie obligația persoanei ce se pretinde vătămată de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței cu acțiune în anularea actului considerat ilegal. Formularea recursului ierarhic sau grațios, așadar, parcurgerea procedurii administrative reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.
Neîndeplinirea procedurii prealabile în termenele și condițiile prevăzute de art.7 din Legea nr. 554/2004 atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, trebuie să formuleze plângere prealabilă cel mai târziu în termen de 6 luni care se calculează începând cu data luării la cunoștință.
Potrivit art. 7 alin 7 teza finală din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni pe care legiuitorul 1-a pus la dispoziția terților pentru a formula plângere prealabilă, în cazul în care nu exercită recursul grațios în termen de 30 de zile de la emiterea actului, are caracterul unui termen de prescripție. In situația în care plângerea prealabilă nu a fost formulată în termen de 6 luni de la data când partea pretins vătămată a luat la cunoștință despre act, dreptul de a exercita recursul grațios (plângerea prealabilă) se stinge.
In speță, Hotărârea Consiliului L. al municipiului C. nr. 143/2013 a fost adoptată la data de 28.03.2013, iar după adoptare, hotărârea devine publică, adică orice persoană poate avea cunoștință despre aceasta, fiind afișată conform procedurilor pe site-ul Primăriei M. C. și la sediul acestei entități.
Reclamanta nu poate susține că nu a luat cunoștință despre adoptarea hotărârii, întrucât această hotărâre a fost comunicată acesteia imediat după adoptare prin adresa nr.95/01.04.2013, având confirmarea de primire și mai mult, lucru confirmat chiar de reclamanta prin însăși cererea de chemare în judecată, în mod constant aceștia au formulat cereri la Primăria C., așa cum rezultă chiar din copia cererilor pe care le-a depus la dosar, respectiv cererea nr._/27.05.2013 prin care reclamanta solicita să i se comunice contravaloarea taxei pretinse, adresa nr._/16.04.2013 prin care reclamanta ne aducea la cunoștință acordul de principiu, precum răspunsul aferent acestei adrese prin care Primăria a adus la cunoștința reclamant că nerespectarea condiției (achitarea taxei de folosință a terenului) astfel prevăzută art.l alin. 2 și 3 din Hotărârea Consiliului L. al municipiului C. ova nr. 143/20] duce la neîncheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
In consecință, plângerea prealabilă împotriva Hotărârii Consiliului L. al municipiului C. nr.143/2013 nu a fost formulată de reclamantă, astfel că acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege.
In atare situație, la speța dedusă judecății devin incidente dispozițiile art.l93 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cu care sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres, aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
Câtă vreme în cauza dedusă judecății nu se poate face dovada proceduri prealabile cu privire la anularea parțială a actului administrativ in cauza sancțiunea ce se impune este aceea de respingere a acțiunii ca INADMISIBILĂ.
PE FOND, s-a învederat că Hotărârea Consiliului L. al M. C. nr.143/2013 privind vânzarea a două terenuri aparținând domeniului privat al municipiului C., situate în municipiul C., bld.D., nr.2, respectiv ..26 este act administrativ care reprezintă principala formă juridică a activității r autorităților administrației publice și care exprimă o manifestare de voință, făcută cu scopul de a naște, modifica sau stinge raporturi de drept administrativ, pe baza și în executarea legii. Astfel, hotărârile consiliului local intră în circuitul civil în urma controlului de tutelă exercitat de prefect, prin publicarea acestora în vederea executării. Cea mai importantă formă de manifestare a administrației publice se concretizează în actul administrativ, și anume Hotărârile Consiliului L. al M. C., precum și Dispozițiile Primarului M. C..
Ținând cont de exercitarea controlului de tutelă de către Prefectul Județului D. asupra actelor administrative (Hotărârile Consiliului L. al municipiului C.), materializate prin emiterea referatelor de legalitate, apreciem că nu există nicio împrejurare legată de starea de fapt și de drept care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Caracterul legal al actelor administrative rezultă din obligativitatea emiterii lor pe baza și în conformitate cu legile în vigoare, deci se bucură de prezumția de legalitate. Această prezumție are anumite trăsături conferind caracter autentic si caracter veridic actelor administrative. Veridicitatea este acea trăsătură conform căreia se prezumă că actul administrativ exprimă adevărul, având un conținut corespunzător realității faptice și prevederilor legii, la dosar neexistând nicio dovadă care ar putea crea vreo îndoială în privința legalității Hotărârii Consiliului
L. al municipiului C. nr. 143/2013 privind vânzarea a două terenuri aparținând domeniului privat al municipiului C..
Prin Hotărârea Consiliului L. al M. C. nr.226/201 modificat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al municipiului C., în sensul că s-a inclus prin anexa 3, poziția 1, terenul în suprafață de 62 situat în C., ., în domeniul privat al municipiului C.. Pe acest teren sunt amplasate construcțiile proprietatea Societății Comerciale R. S.R.L., înscrise în CF a municipiului C. sub nr._, nr. cadastral_, înscriere efectuată din anul 2004, după cum rezultă chiar contractul de vânzare-cumpărare, depus la dosarul cauzei, prin care Societatea Comercială R. S.R.L. a dobândit bunul de la S.C. COREALIS S.A C.. Dobândirea unui bun printr-un act juridic, respectiv a unui contract de vânz cumpărare are caracter translativ de proprietate, adică operează transferul dreptului proprietate de la vânzător la cumpărător, iar înscrierea în Cartea Funciară a făcut ca dreptul societății să fie opozabil ergo omnes. Împrejurarea că terenul le-a transmis în folosință este irelevantă, sub aspectul dezbătut în cauză, și mai mult chiar confirmă dreptul de proprietate al unității administrativ teritoriale.
De asemenea, se poate constata, fără putință de tăgadă, că prin adresa înregistrată la Primăria municipiului C. cu nr._/04.02.2013, Societatea Comercială R. S.R.L. solicită cumpărarea terenului situat în . (fost Argeș nr.6) în suprafață de 624 mp, teren aferent spațiului comercial (Bufet R.).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2437/02.12.2004, Societatea Comercială Corealis SA vinde spațiul comercial (Bufet R.) ce are o suprafa construită de 632 mp din care utilă 546,11 mp și număr cadastral provizoriu_; iar terenul aferent se transmite în folosință cumpărătorului ce va avea un drept de preferință la vânzarea terenului.
Terenul aferent spațiului comercial (Bufet R.) în suprafață de 624 m aparține domeniului privat al municipiului C., fiind identificat la poziția nr. 1 din Anexa nr. 3 la Hotărârea nr.226/2010 a Consiliului L. al municipiului C. cu denumirea „Teren - . - Suprafață 624 mp ".
Dreptul de proprietate privată a municipiului C. asupra terenului situat în bulevardul D., nr.2, fostă ., în suprafață de 624 mp din acte și 626 mp din măsurători, a fost înscris în cartea funciară_ UAT C. de O.C.P.I. D. prin încheierea nr._/09.12.2012.
Mai mult, reclamanta .., în termen de 90 de zile de la aprobarea vânzării terenului identificat la alin.l din art.l din Hotărârea Consiliului L. al municipiului C. nr.143/2013, avea obligația să achite taxa folosinței terenului, pe ultimii 3 ani, calculată potrivit Hotărârilor C. L. al M. C. privind aprobarea impozitelor și taxelor locale adoptate pentru fiecare an, iar potrivit prevederilor alin.3 nerespectarea condiției prevăzută anterior duce la neîncheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
De asemenea, prin același act administrativ s-a stabilit că cheltuielile ocazionate pentru perfectarea actelor notariale și efectuarea procedurilor de publicitate imobiliară prevăzute de lege, vor fi suportate de către ., precum și faptul că se împuternicește P. M. C. să desemneze comisia de negociere a prețului de vânzare a terenului aflat în cauză, să reprezinte M. C. în fața notarului public pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. pentru încheierea, semnarea și efectuarea procedurilor de publicitate imobiliară prevăzute de lege.
Astfel, atâta timp cât Societatea Comercială Corealis S.A. nu a uzat de prevederile procedurii prevăzute de H.G. nr.834/1991, având astfel un drept de preferință la vânzarea terenului, după ce acesta intra în proprietatea societății prin obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în condițiile Hotărârii de Guvern menționate anterior, unitatea administrativ teritorială avea tot dreptul fiind proprietară a terenului în cauză să treacă la vânzarea terenului, prin negociere directă.
Prin urmare, eficiența în cauza dedusă judecății o au dispozițiile art.969 din vechiul cod civil sub imperiul căruia s-a perfectat contractul în sensul că voința părților s-a materializat în clauzele contractului sus evocat și acestea reprezintă legea părților.
Caracterul legal al actelor administrative rezulta din obligativitatea emiterii lor pe baza si in conformitate cu legile in vigoare. Fiind emise in mod unilateral, de regula de către un organ al administrației de stat, deci provenind de la o autoritate si fiind emise cu respectarea legii aceste acte se bucura de prezumția de legalitate. Aceasta prezumție care, desi in cele mai multe cazuri nu este absoluta (ca si in cazul actelor administrative jurisdicționale), este totuși o prezumție relativa puternica, care conferă caracter obligatoriu si executoriu acestor acte, desi poate fi înlăturata.. Aceasta prezumție are anumite trăsături conferind caracter autentic si caracter veridic actelor administrative. Veridicitatea este acea trăsătura conform căreia se prezuma ca actul administrativ exprima adevărul, având un conținut corespunzător realității faptice si prevederilor legii, la dosar neexistând nici o dovada care ar putea crea vreo îndoiala in privința legalității hotărârilor consiliului local.
Toate aceste elemente invocate și ținând cont de prezumție absolută de legalitate a acestui act și dat fiind faptul că reclamanta nu a făcut dovada și nu a administrat nici o probă care să răstoarne prezumția de legalitate și nici principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, vă solicităm să respingeți cererea privind anularea parțială a actului administrativ ca inadmisibilă în teză principală și ca vădit neîntemeiată în teză subsidiară.
În susținerea celor afirmate, pârâții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și orice mijloc de probă pe care instanța îl va aprecia ca fiind util, concludent și pertinent cauzei.
În drept, pârâții și-au întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205 și următoarele raportat la art. 193 și art.245 din noul Cod Procedură Civilă, precum și pe textele legale anterior menționate.
La data de 03.12.2014 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâți prin care s-a precizat că temeiul de drept al acțiunii în reprezintă art.1,8 din Legea nr.554/2004 și ar.t41 al.2 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii s-a precizat că prin cererea înregistrată sub nr._/16.04.2013 s-a solicitat autorității pârâte să comunice suma de plată și modalitatea de calcul a acesteia.
În cauză obiectul litigiului îl constituie anularea art.1 al.2 și 3 din HCL 143/2013, pentru ca cerința impusă nu este motivată și ca urmare nu se cunoaște întinderea obligației societății reclamante.
Consideră că nu se impunea să formuleze o cerere de anulare a HCL 143/2013 pentru că această hotărâre nu vatămă societatea reclamantă, decât în măsura în care ulterior autoritatea nu și-a motivat și explicitat decizia. Ca urmare, cererea reclamantei îndeplinește condițiile generale pentru plângere prealabilă.
Prin adresa de răspuns nr._/29.04.2013, autoritatea pârâta nu a comunicat decât că reclamanta trebuie să plătească taxa de folosință a terenului, potrivit hotărârilor consiliului local, fără a preciza întinderea obligației și temeiul legal al acesteia.
S-a mai învederat că s-a revenit ulterior cu cererea nr._/27.05.2013, prin care s-a explicat că s-a solicitat să se comunice contravaloarea taxei pretinse, că prin adresa nr._/29.04.2013 nu s-au individualizat sumele de plată și nici nu s-a precizat temeiul legal al pretenției.
Ca urmare a celor două adrese, având în vedere obiectul litigiului și motivul pentru care s-a solicitat anularea art.1 pct. 2 și 3 din HCL 143/2013, s-a solicitat a se constata că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât cererile societății reclamante au fost formulate în termen legal.
Pe fond, s-a susținut că exercitarea controlului de tutelă de către Prefect nu exclude dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței.
Așa cum s-a arătat prin acțiune, prin nemotivarea art.1 pct.2 și 3 din HCL 143/2013 reclamanta se consideră vătămată pentru că nu se cunoaște întinderea obligației.
Simpla referire la taxa de folosință, fără a se înțelege prin aceasta că nu echivalează cu motivarea actului, și mai mult nici nu s-a precizat care sunt hotărârile Consiliului L. pentru plata taxei de folosință ținând seama că pe teren se află o construcție definitivă.
Motivarea actului administrativ constituie o obligație a tuturor autorităților administrației publice fiind derivată a drepturilor fundamentale consacrate în constituție, Convenția europeană a drepturilor omului și art.41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale omului.
Față de considerentele de mai sus, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
S-a depus în copie la dosar cererile nr._/16.04.2013 și_/27.05.2013.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar în copie cu adresa nr._/06.02.2014 actele premergătoare care au stat la baza emiterii HCL nr.143/2013.
În conformitate cu art.237 alin. 2 Cod pr. Civ. se vor analiza cu precădere excepțiile ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Reclamanta a solicitat anularea art. 1 alin.2 si art.3 din HCL nr.143/28.03.2013 emisa de C. L. C.
Potrivit art.7 din Legea 554/2004 inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata . sau ori . printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia.
In rapunsul la intampinare, reclamanta a aratat ca nu se impunea sa formuleze o cererea de anulare a HCL nr.143/2013, intrucat aceasta hotarare nu o vatama, decat in masura in care ulterior autoritatea nu si-a motivat decizia.
Tribunalul nu poate achiesa acestor sustineri, intrucat asa cum reiese din motivarea in fapt a cererii introductive, reclamanta contestă actul administrativ reprezentat de HCL nr.143/28.03.2013 emisa de C. L. C., in sensul ca este de acord cu plata impozitului pe teren si nu cu obligatia instituita in cuprinsul art. 1 alin.2 de a achita taxa folosintei terenului calculata conform hotararilor consiliului local privind impozitele si taxele locale pentru fiecare an .
Cum Legea contenciosului administrativ reglementeaza prin art.7 recursul administrativ prealabil obligatoriu, tribunalul apreciaza ca fiind intemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii urmand sa respinga actiunea ca inadmisibila
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. "R." S.R.L., cu sediul în C., . (Argeș nr.6), jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL M. C., M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., toți cu sediul în C., ., nr.7, jud. D., ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi, 20.02.2014.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, M. M. |
Red. M.O.
Tehnored. MM
21.03.2014/5ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1634/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 808/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
