Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1670/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1670/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1040/201/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 720/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ D. împotriva sentinței civile nr. 1670/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul intimat, reprezentat de cons. jur. T. A., lipsind intimata petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Cons. jur. T. A. pentru apelantul intimat solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul menținerii în întregime a actului sancționator.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1670/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în Calafat, ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D. cu sediul în C., .. 51, județul D..
A anulat procesul verbal de contravenție . nr._/19.02.2014 întocmit de I. T. DE MUNCĂ D. și exonerează petenta de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că la data de 12.02._ inspectori constatatori din cadrul ITM D. au efectuat un control la punctul de lucru al . situat în Calafat ., nr. 3, în scopul identificării și combaterii juncii fără forme legale, control definitivat la data de 19.02.2014 la sediul I.T.M. D..
Cu ocazia controlului s-a întocmit proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.02.2014 prin care a fost sancționată contravențional petenta cu amendă în sumă de_ lei reținându-se săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Lg. 53/2003 R.
S-a reținut că a fost găsit și intervievat pe baza fișei de identificare numitul V. M. I., care a declarat că lucrează la . și nu a semnat contract de muncă.
Fiind audiat în calitate de martor la cererea ambelor părți, V. M. I. a declarat că la data controlului nu era angajat al societății petente, respectiv nu desfășura activitate cu contract de muncă, deoarece societatea nu funcționa.
El a lucrat la această societate în urmă cu 2 ani și împreună cu patronul se ocupă cu creșterea porcilor într-un adăpost amenajat în incinta punctului de lucru al societății, iar pentru hrănirea animalelor, vine zilnic în această locație și astfel a fost găsit de organele de control.
Referitor la mențiunea făcută în fișa de identificare întocmită de agentul constatator privind prestarea activității în funcția necalificat, martorul a declarat că a înțeles că se făcea referire la perioada în care el a lucrat la societate.
Susținerile acestuia au fost confirmate și de martorul F. A., care a declarat că numitul V. M. nu era angajatul societății, dar că venea frecvent la sediul acesteia pentru că avea activități împreună cu patronul societății.
Față de cele ce preced instanța analizând plângerea în raport de probele dosarului, apreciază întemeiată plângerea urmând să o admită.
În dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D., prin sentința din 8.10.2012 a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva ., desemnându-se administrator judiciar.
Prin cererea înregistrată sub nr. 7474/14.02.2014 . a solicitat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. înregistrarea în Registrul Comerțului a depunerii următoarelor acte: Plan de reorganizare a activității, cerere admisă prin Rezoluția nr. 2585/18.02.2014.
Prin Sentința Civilă nr. 847/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, în temeiul art. 101 din Lg. 85/2006 s-a confirmat Planul de reorganizare al debitorului . și s-a dispus reorganizarea activității debitorului în mod corespunzător pe o perioadă de 3 ani.
În perioada de observație, debitorul putea să continue desfășurarea activităților curente sub supravegherea administratorului judiciar, iar toate operațiunile puteau fi efectuate doar cu acordul scris din partea administratorului judiciar
Astfel se constată că la data controlului efectuat de reprezentanții I.T.M. D., 19.02.2014, la punctul de lucru din Calafat, societatea . nu desfășura activitate, procedura generală de insolvență fiind deschisă încă de la data de 8.10.2012 iar cererea de înregistrare a planului de reorganizare din 14.02.2014 fusese admisă prin rezoluția din 18.02.2014 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D..
Prin urmare, numitul V. M. nu era angajat al societății și nu putea desfășura activități de natura obiectului societății, pentru care se impunea încheierea unui contract de muncă individual.
Mențiunile din fișa de identificare întocmită la data controlului de inspectorul agent constatator, semnată fără a fi înțeleasă de către numitul V. M. I. sunt nerelevante în cauză întrucât nu se coroborează cu celelalte probe, și nu dovedesc vinovăția petentei în săvârșirea contravenției.
Cum petenta a făcut dovada contrară mențiunilor din procesul verbal de contravenție, instanța a admis plângerea, a anulat procesului verbal de contravenție și a exonerat petenta de plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata I. T. de Muncă D., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției.
In fapt instanța de fond a admis in parte plângerea formulata de către Detenta, si a modificat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.10.2013 încheiat de I.T.M. in sensul ca dispune înlocuirea amenzii contravenționale stabilita prin actul sancționator cu sancțiunea avertisment reținând insa ca sancțiunea amenzii in cuantum de 8000 lei aplicata este totuși disproporționala fata de gradul mai redus de pericol social al faptei contravenționale in condițiile concrete in care a fost săvârșita si a considerat ca aplicarea acestei sancțiuni AVERTISMENTUL este suficienta si astfel atrage atenția societății asupra respectării dispozițiilor Legii nr. 319/2006 Astfel instanța a apreciat ca amenda aplicata este disproporționala si observând dispozițiile art.21 alin.3 coroborate cu art.5 alin.5 din O.g NR.2/2001 SI ART.7 A..3 din O.G. nr.2/2001 a considerat ca fapta contravenționala prevăzuta la punctul 1 prezintă un pericol social redus iar sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a-l atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce ii revin potrivit Legii nr. 319/2006.
Va rugam sa constatați ca instanța de fond deși a reținut ca unitatea nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute in cuprinsul actului sancționator si a apreciat ca in mod temeinic s-a reținut vinovăția unității in săvârșirea contravenției constatate a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment încât unitatea se face vinovata de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa si in mod greșit a apreciat ca redus pericolul social al faptei.
Săvârșirea contravenției a fost dovedita prin înscrisuri pertinente, concludente si utile cauzei respectiv declarația reprezentantului legal M. A. M. - fila 26 ce reprezintă Nota de relații, in care recunoaște implicit faptele menționate in actul sancționator contestat încât va rugam sa analizați faptul ca instanța de fond nu a ținut seama de întregul material probator depus la dosarul cauzei si a înlocuit amenda contravenționala cu sancțiunea Avertismentului. Daca agentul constatator considera in momentul întocmirii actului sancționator ca fapta contravențională reținuta in sarcina unității prezintă un grad de pericol social mai redus ar fi aplicat aceasta sancțiune iar instanța de fond in baza rolului activ avea posibilitatea de a reduce aceasta amenda la minimul stabilit de lege daca exista un pericol MAI REDUS al faptei contravenționale. Neîndeplinirea obligațiilor clare prevăzute de art. 13 litera h) din Legea nr. 319/2006 sunt dovedite clar prin înscrisurile depuse in dosarul de fond iar neîndeplinirea acestei obligații prevăzute clar nu face altceva decât sa pună in pericol viata si integritatea lucrătorilor.
In ceea ce privește scopul preventiv si educativ pe care l-a luat in considerare instanța reprezintă de fapt scopul urmărit de către societăți acela de a eluda dispozițiile legale respectiv încălcarea prevederilor legale referitoare la securitatea si sănătatea in munca prevăzute de Legea nr.319/2006 iar urmarea produsa este identificata foarte bine constând in nerespectarea dispozițiilor menționate la punctul 1 si la rubrica descrierea faptei. Neîndeplinirea acestei obligații, pana in momentul controlului, reglementata clar de lege si pe care societatea nu a respectat-o, a determinat agentul constatator sa aplice sancțiunea amenzii in mod corect si a apreciat in mod concret gradul de pericol social al faptei având in vedere ca reprezentantul societății nu si-a îndeplinit aceasta obligație pana la momentul controlului.
Actul sancționator a fost întocmit in mod corect reliefând neîndeplinirea unei obligații legale de către societatea intimata, iar aceasta modificare a amenzii stabilite nu face altceva decât sa încurajeze ca si pe viitor intimata sa nu-si respecte obligațiile prevăzute de legislația in vigoare. Efectuarea controalelor au drept scop verificarea respectării de către angajatori a reglementarilor din domeniul securității si sănătății in munca, iar instanța de fond nu a făcut altceva decât sa încurajeze acest fenomen practicat de societăți si nu a luat in considerare faptul ca, prin actul sancționator agentul constatator i-a atras atenția petentei intimate prin aplicarea amenzii apreciind in mod corect gradul de pericol social al faptei prevăzute de art.39 alin.4 din Legea nr.319/2006.
A analizat cu superficialitate actul sancționator sub aspectul temeiniciei si a ajuns la o concluzie greșita considerând ca, descrierea faptei contravenționala si toate documentele aflate la dosarul cauzei nu conduc la vinovăția intimatei in săvârșirea faptei, concluzie total neîntemeiata având in vedere actele din care rezulta foarte clar săvârșirea contravenției reținute in mod corect de către organul de control in sarcina intimatei si astfel a înlocuit amenda stabilita prin actul sancționator cu multa ușurința încurajând de fapt scopul urmărit de către unități acela de a eluda dispozițiile legale iar urmarea produsa este identificata foarte bine constând in nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 319/2006 .
Instanța de fond nu a făcut altceva decât sa încurajeze angajatorii sa nu respecte obligațiile stabilite prin dispozițiile Legii nr.319/2006 privind securitatea si sănătatea in munca deși statul prin organele abilitate încearcă sa stopeze acest fenomen practicat de unități prin nerespectarea unor obligații clare iar neîndeplinirea acestor dispoziții pun in pericol viata si integritatea salariaților si care a luat o amploare maxima întrucât starea de fapt s-a materializat prin sancționarea acestei unități in mod corect si temeinic.
Nerespectarea acestor dispoziții legale este materializata in concret in cuprinsul actului sancționator încât societatea a fost sancționată pentru o fapta reala existenta si relevanta in mod corect iar prin sancționarea intimatei agentul constatator a depistat o stare reala si care corespunde in totalitate realității găsite la fata locului. Neîndeplinirea acestei obligații prevăzute clar de lege si pe care societatea nu le-a respectat deși Legea nr. 319 sunt in vigoare din anul 2006 este evidențiata clar in procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/11.09.2013 si a acordat mai multa credibilitate dovezilor administrate de către societate.
Instanța de fond a înlocuit amenda contravenționala deși a exista un grad de pericol social mare, încât solicită să se constate ca hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii.
Solicită să se constate ca, hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii având in vedere ca, fapta reținuta prezintă un pericol social mare, fapt ce demonstrează fără putința de tăgada atât gravitatea cat si pericolul social ridicat al faptei ținând cont ca, a înlocuit amenda stabilita prin actul sancționator pe un motiv neîntemeiat si a încurajat agenții economici sa nu respecte legislația in vigoare privind domeniul securității si sănătății in munca.
Nerespectarea acestor dispoziții are o frecventa foarte mare in rândul angajatorilor, iar înlocuirea amenzii aplicata prin procesul verbal de constatare a contravenției, nu face altceva decât sa încurajeze societatea petenta cat si pe alți angajatori ca si pe viitor sa procedeze in mod similar.
In condițiile arătate se poate considera ca, daca si in apel s-ar menține hotărârea data de instanța de fond, acest fapt nu ar face altceva decât sa zădărnicească munca inspectorilor de control si sa încurajeze atât angajatorii depistați cu deficiențe in nerespectarea unor obligații legale prevăzute de Legea nr.319/2006, cat si pe ceilalți angajatori ca si pe viitor sa procedeze in același mod, creându-se astfel premisele proliferării la dimensiuni si mai mari a acestui fenomen, cu consecințe dezastruoase pentru viata si integritatatea oamenilor.
Pentru aceste considerente va solicitam reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei întrucât instanța de fond a apreciat eronat probele si sa reanalizați interpretarea corecta a acestora întrucât ceea ce are relevanta este faptul ca angajatorul nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 13 litera h) din Legea nr. 319/2006 iar controalele efectuate de către organele abilitate ale statului se realizează in vederea protejării vieții si integrității lucrătorilor de la societate.
In concluzie, consideră că este necesara reexaminarea cu maxima responsabilitate si competenta a prezentei cauze si in concluzie, va solicitam admiterea apelului si reexaminarea cauzei sub toate aspectele,modificarea si schimbarea in tot a sentinței atacate si pe cale de consecința sa respingeți in totalitate plângerea contravenționale si menținerea in întregime a valabilității procesului verbal de constatare a contravenției nr._/11.10.2013.
In drept, apelul nostru se întemeiază pe dispozițiile art. 476 alin 1 si 2, art.477 si următoarele din Noul Cod de procedura civila.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critică modul în care instanța de fond a interpretat materialul probator existent.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța examineaza legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, se constata ca procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, instanta de fond a reținut ca starea de fapt descrisa în procesul verbal a fost infirmată prin proba testimoniala administrata in cauza.
Solutia instantei de fond nu se bazeaza pe ansamblul probelor administrate in cauza.
Se retine, pe baza probei cu inscrisuri administrata in fata primei instante, ca petenta nu a facut dovada apararilor formulate, din declarația persoanei depistată la muncă, dată de aceasta în fața organului constatator la data de 12.02.2014, retinandu-se ca aceasta presteaza activitate pentru petenta din data de 04.04.2013, fara a semna contract de munca; declaratia data este foarte clară, nefiind susceptibilă de interpretări, și confirmă faptul că la acea dată și oră nu încheiase contract de muncă ; declarația dată în fața agentului constatator are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost dovedită în cauză.
Tribunalul nu va avea in vedere declaratiile martorilor audiati de prima instanta, intrucat mentiunile acestora, in sensul ca societatea nu mai avea activitate la data controlului sunt infirmate atat prin inscrisurile depuse de parata (fila 6) privind angajatii la acea data ai societatii petente, cat si de declaratiile acelorasi martori, din cuprinsul carora se retine ca numitul V. M. venea zilnic la punctul de lucru, desfasurand anumite activitati impreuna cu patronul, fiind necesara prezenta sa zilnica pentru a hrani animalele.
Contrar celor declarate in fata instantei, numitul V. M. a declarat in fata agentului constatator că a prestat activitate din 04.04.2013, cu norma intreaga – 12 ore pe zi, fara a i se incheia contract individual de munca.
Prin urmare, petenta nu a facut dovada unei alte stari de fapt decat cea retinuta prin procesul verbal de contraventie, cu atat mai mult cu cat la momentul constatarii faptei petenta nu a indicat in concret obiectiunile, limitandu-se la mentiunea "am obliectiuni pe care le voi formula in instanta".
In privinta individualizarii sanctiunii, instanța apreciază ca fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege, dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale are consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale.
Având în vedere cele expuse, constatând că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ, urmează a fi admis apelul și schimbata sentința atacată, în sensul respingerii plângerii contraventionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ D., cu sediul în Calafat, .. 51, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1670/07.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent ., cu sediul în Calafat, ., jud. D..
Schimbă sentința atacată, în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, L. V. N. |
Red. A.S./12.12.2014
L.N./ 4 ex./ 18 Noiembrie 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 1634/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
