Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 17601/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 107/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN împotriva sentinței civile nr._ din 18.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata . C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. I. pentru intimată lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. I. pentru intimată solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 18.09.2013, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta . C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN și a anulat procesul verbal de contravenție ., nr._/24.04.2013 emis de CNADNR.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . R 13 nr._ din data de 24.04.2013 ,încheiat de CNADNR, petenta a fost sancționata cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 OUG nr.15/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 6 km 219+100 m C. si nu a avut rovinieta achitata.
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, referitor la motivul de nulitate absolută invocat de către petent, respectiv lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii agentului constatator, instanța reține că este întemeiat pentru următoarele motive. Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 ,,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
Verificând conținutul procesului verbal de contravenție sus menționat, instanța constată că acesta nu este semnat de agentul constatator. Cu toate că în cuprinsul procesului verbal de contravenție este menționat că documentul a fost semnat electronic cf. prevederilor Legii 455/2001 și HG 1259/2001, instanța apreciază că această semnătură nu îndeplinește exigențele stabilite in mod imperativ de art. 17 din O. G 2/2001, întrucât prevederile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, definesc înscrisul în formă electronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar iar art. 4 pct. 3 din același act normativ stabilește că semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, si la pct. 4 al aceluiași articol prevăzându-se că semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar; asigură identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Astfel cum rezulta din dispozițiile legale anterior expuse înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic", condiție ce nu se verifică in cazul procesul verbal de contravenție care este destinat a fi citi pe hârtie, atâta vreme cat legiuitorul prin OG 15/2002, nu a înțeles sa deroge sub acest aspect de la dreptul comun în materia contravențiilor, respectiv dispozițiile OG 2/2001.
Procesul-verbal de contravenție reprezintă un act oficial deoarece emană de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, face parte din sfera actelor administrative de autoritate cu caracter individual, exercitându-se astfel o manifestare de voință a autorității publice, în temeiul și în vederea executării legii, pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept administrativ. Condițiile de valabilitate a unui act administrativ sunt ca, acesta să fie emis cu respectarea competenței, respectarea formei și a procedurii de emitere a actului, a conformității actului cu actele juridice cu formă superioară, precum și cu scopul legii.
Astfel, procesul-verbal, ca orice act administrativ, trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă toate elementele esențiale, pentru lipsa cărora legea sancționează actul cu nulitatea absolută.
Atât OG 2/2001, cât și OG 15/2002 nu prevăd posibilitatea întocmirii procesului-verbal în format electronic și nici a semnăturii electronice.
În speță, nu se face dovada de către intimată că semnătura agentului constatator este bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Mai mult, pentru a deveni incidente dispozițiile Legii nr. 455/2001, procesul-verbal ar trebui să poată fi emis în format electronic.
Potrivit disp. art.4 din actul normativ invocat, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, formă de încheiere ce nu poate fi aplicabilă, decât raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor de autoritate.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN București solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței, in sensul menținerii procesului verbal ca temeinic si legal.
În motivare critică instanța de fond că a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat.
Invocă că potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată..
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va inmana sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea..
În plus, O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografa sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).
Solicită a se observa că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuata cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Procesul verbal de constatare a contravențiilor a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR S.A.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, si să modificați sentința in sensul menținerii procesului verbal ca temeinic si legal.
In drept, își întemeiază prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si art. 480 Noul C. proc. civ.
La data 06.01.2014 intimata . C. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală .
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._ din data de 24.04.2013 ,încheiat de CNADNR, petenta a fost sancționata cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 OUG nr.15/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 6 km 219+100 m C. si nu a avut rovinieta achitata.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, respectiv lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii agentului constatator.
Retinerea instantei de fond este eronata.
In speta, se constată că actul constatator și sancționator comunicat intimatei/petente a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Potrivit dispozitiilor art. 4 pct. 2 si 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul cosntatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificatul calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Din punct de vedere al semnificației, semnatura electronica este forma digitala a semnăturii olografe, în sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnatura electronica are aceleasi functionalitati si aplicabilitati ca si semnatura olografa si chiar mai mult decat atat, modul ei de utilizare recomandand-o din punctul de vedere al securitatii si integritatii. In plus, daca in cazul semnaturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoasterii identitatii semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnaturii electronice, facand astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
Avantajele semnaturii electronice extinse rezulta din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnaturi olografe. O astfel de semnatura este greu de contestat in instanta, asigurand autentificarea unica a semnatarului si integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnatura electronica încorporată în actul constatator este echivalenta cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca probă.
Or, în cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus actul constatator și sancționator, care s-a comunicat petentei a fost generat automat prin sistem informatic de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică încorporată, ceea ce echivalează cu procesul de autentificare a acestui document creat electronic printr-un certificat digital calificat, depus de apelanta/intimată.
În aceste condiții, față de cele de mai sus, se constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
Prin plangerea formulata, petenta a invocat nulitatea procesului verbal si pentru indicarea unui alt sediu.
Tribunalul constata ca, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Reiese ca nulitatea procesului verbal intervine în situația în care, din cuprinsul procesului verbal lipsește cu desăvârșire denumirea și sediul persoanei juridice, nu și în situația în care este indicat vechiul sediu al persoanei juridice.
In speță, motivul de nelegalitate invocat de petenta nu poate constitui decât un motiv ce poate atrage doar nulitatea relativa a procesului verbal, condiționata de existenta unei vătămări, astfel cum a decis și ICCJ în decizia nr. XXII pronunțată în recursul în interesul legii, ori, intimata/petenta nu a invocat si dovedit existenta vreunei vătămări.
În ce privește critica petentei/intimate din plângerea formulată, referitoare la procedura de afișare a procesului verbal în sensul că aceasta este viciată deoarece comunicarea procesului verbal nu s-a făcut la sediul petentei deținut încă din anul 2012, conform mențiunilor ORC, Tribunalul constată, de asemenea, că petenta/intimată nu a dovedit existența unei vătămări prin comunicarea procesului verbal la vechiul sediu, mai ales că a formulat plângere împotriva procesului verbal prin care a invocat apărări referitoare la legalitatea și temeinicia procesului verbal iar, în speță nu s-a invocat tardivitatea formulării plângerii.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 250 lei ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, au permis aplicarea acestei prezumții.
In speță, se constata ca, prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară, intimata/petentă necontestând, prin plângerea formulata, temeinicia procesului verbal.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, urmează să admită apelul, să schimbe sentința atacată și, pe fond să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –CESTRIN cu sediul în București, sector 6, ..401 A ,împotriva sentinței civile nr._ din 18.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata . cu sediul în ., ., nr.10, județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge plângerea .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.E.S/17.03.2014
Tehn.C.A.
Martie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1281/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
