Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 9328/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 53/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. F., împotriva procesului verbal de contravenție . 13, nr._/11.02.2013, întocmit de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a trimis un răspuns la adresa instanței.
Considerând plângerea contravențională în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 9772/25.06.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul C. F. împotriva procesului-verbal de contravenție . 13, nr._/11.02.2013, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – C.N.A.D.N.R. SA.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 05.10.2012, ora 1301 -DN 55 km 7+300 m, pe raza localității Malu M. -, a circulat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, aparținând petentului, fără a deține rovinietă valabilă.
Actul de contravenție nu a fost semnat de către petent.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor -, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate - respectiv nerespectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, in sensul că actul nu conține semmătura olografă a agentului constatator, precum și intervenirea prescripției dreptului de a aplica sancțiunea.
Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
Acest articol prevede ca lipsa „semnaturii agentului constatator” atrage nulitatea procesului-verbal, fara a se distinge între semnatura olografa sau semnatura electronica. Potrivit principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem), prin interpretarea legii nu se poate restrânge aplicarea unui text de lege care a fost formulat într-un mod general.
Conform art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să ateste faptul că respectiva persoană are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificatul calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Or, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Astfel, s-a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 "procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1", în timp ce conform prevederilor art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Judecătoria C. a reținut că in cuprinsul procesului verbal contestat s-a consemnat că a fost constatată contravenția cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR.
Apărarea petentului in sensul intervenirii prescripției aplicării sancțiunii contravenționale nu poate fi reținută. Astfel, termenul de 30 de zile curge de la data la care s-a constatat săvârșirea faptei contravenționale de către petent - care coincide cu data verificării agentului constatator a bazei de date in care sunt deținute toate rovinietele valide la data inregistrării contravenției, respective 15.01.2013, așa cum reiese din planșa foto (fila 16). Din cuprinsul procesului verbal contravențional reiese că acesta a fost întocmit la data de 11.02.2013, iar fapta constatată la data de 15.01.2013, deci in termenul de 30 de zile.
Nici motivul de nulitate referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 nu este intemeiat.
Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța de fond a considerat că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, actul de contravenție conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, s-a reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că actul contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România -, au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că nu fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002 ”incepând cu data de 01.10.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției", în timp alineatul 3 prevede că ”În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1".
Din înscrisurile depuse la dosar de petent, rezultă că la momentul surprinderii in trafic a autoturismului cu nr. de inmatriculare_ - respectiv data de 05.10.2012 -, nu avea achitata rovinieta.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat - în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia -, Judecătoria C. a considerat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, a fost apreciază ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată și respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, solicitând modificarea hotărârii date de prima instanță, în sensul admiterii plângerii contravențională – cu consecința anulării actului de contravenție și exonerării de plata amenzii aplicate.
În motivarea apelului, s-a învederat faptul că Judecătoria C. ar fi aplicat în mod greșit prevederile legale referitoare la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale. Astfel, termenul de 30 de zile reglementat de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în opinia apelantului, ar trebui calculat de la momentul înregistrării contravenției de către camera video și nu de la momentul verificării valabilității rovinietei.
De asemenea, apelantul a invocat faptul că actul de contravenție ar fi nul absolut, întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466, 476 alin. 2 și 480 alin. 2 N.C.P.C.
Prin Decizia nr. 55/29.11.2013, Tribunalul D. a anulat Sentința nr. 9772/25.06.2013 – pronunțată de Judecătoria C. -, și a stabilit termen pentru rejudecarea plângerii contravenționale.
Analizând, pe fond, respectiva plângere, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Petentul a invocat nelegalitatea procesului verbal pentru două considerente, respectiv: lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și prescripția aplicării sancțiunii contravenționale – în raport de prevederile art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002.
În ceea ce privește primul motiv, este adevărat că, potrivit prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 "Lipsa ... semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", după cum este real faptul că procesul verbal . 13, nr._/11.02.2013 nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Însă, contrar celor susținute de apelantul-petent, Tribunalul reține că art. 17 din O.G. 2/2001 nu impune în mod obligatoriu ca toate actele de contravenție să poarte o semnătură olografă a agentului constatator ci, procesele-verbale pot fi întocmite în mod valabil și dacă poartă o semnătură electronică.
În speță, actul de contravenție poartă mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic – conform prevederilor potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale H.G. nr. 1259/2001 -, de către agentul constatator M. V., având certificatul nr._030316FC/08.01.2013, emis de Certsign S.A., furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar", în timp art. 7 din același act normativ statuează că: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, este indubitabil că procesul verbal . 13, nr._/11.02.2013 este un înscris în formă electronică valabil întocmit, iar semnătura electronică extinsă a agentului constatator . M. V. - bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii -, conduce la concluzia că actul de contravenție poartă semnătura agentului constatator – într-o formă reglementată de Legea nr. 455/2001 -, astfel încât nu se poate susține că ar fi fost nesocotite disp. art. 17 din O.G. 2/2001.
Referitor la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 - care statuează „(2) începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției; (3) In cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)" -, stabilește un termen special în interiorul căruia se poate întocmi actul de contravenție – pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din actul normativ anterior menționat -, respectivele prevederi derogând de la dispozițiile art. 13 alin 1 din OG 2/2001. Prin urmare, pentru comiterea contravenției reglementate de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, aplicarea sancțiunii se prescrie în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Însă, susținerile apelantului-petent că data constatării contravenției este momentul când autovehiculul proprietatea sa a fost înregistrat de camera video circulând pe drumurile publice (05.10.2013), sunt lipsite de fundament juridic. Din moment ce agentul constatator nu a avut posibilitatea de a percepe personal cele petrecute – ci a studiat ulterior înregistrările video în care apar autoturismele care au circulat pe drumurile publice în data de 05.10.2013 -, data constatării contravenției nu poate fi decât momentul când respectivul agent a verificat în bazele de date dacă automobilul având nr. de înmatriculare_ deținea rovinietă valabilă și l-a identificat pe proprietarul vehiculului pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor – doar de la această dată agentul constatator cunoscând că au fost nesocotite art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, precum și identitatea persoanei care trebuie sancționată contravențional pentru comiterea faptei. Or, din cuprinsul înscrisului aflat la fila 16 din dosarul Judecătoriei C., rezultă că momentul interogării bazelor de date a fost 15.01.2013 – așadar această dată trebuie considerată ca fiind data constatării contravenției și momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile (prevăzut de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002), în interiorul căruia poate fi întocmit procesul verbal. Așadar, în contextul în care actul de contravenție a fost încheiat în data de 11.02.2013 – într-un interval mai mic de 30 de zile, calculat de la data de 15.01.2013 -, Tribunalul constată că nu a intervenit prescripția dreptului de a aplica intimatului-petent o sancțiune contravențională pentru încălcarea disp. art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În ceea ce privește temeinicia actului de contravenție, dat fiind că apelantul-petent nu a prezentat nicio dovadă care să infirme situația de fapt reținută de agentul constatator – și anume faptul că autovehiculul având nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă -, instanța de control constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat – astfel încât nu există temei pentru anularea actului.
Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul apreciază plângerea contravențională intentată împotriva procesului-verbal R 13, nr._/11.02.2013 ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a o respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. F., domiciliat în C., . M., nr. 14, ., ., împotriva procesului verbal ., nr._/11.02.2013, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având sediul în București, .. 401A, sector 6, ca fiind neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.02.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./24.02.2014/2 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 1120/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 878/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
