Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3000/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3000/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 29580/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 511/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător M. D. I.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de O. G. împotriva sentinței nr. 3000 din data de 04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. M. SI SCHIMBARILOR CLIMATICE GARDA N. DE MEDIU COMISRIATUL JUDETEAN D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AA NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Apelantul O. G. solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal. Arată că i s-au produs daune morale. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr. 3000 din data de 04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul O. G., cu domiciliul în C., ., nr. 46, ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.08.2013 de către intimatul M. M. și Schimbărilor Climatice – Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean D., cu sediul în C., .-95,jud. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 05.09.0213 petentul O. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. mediului și Schimbărilor Climatice Garda Națională de Mediu Comisariatul Județean D. anularea procesului verbal . nr._ din data de 26.08.2013 și exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, arată că prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 96 alin. 2 pct.1 din OUG nr. 195/2005, reținându-se în sarcina sa că în data de 21.08.2013 s-ar fi constatat că ar desfășura activitate de dezmembrări auto în Municipiul C. T 5 P 18/1 fără să dețină autorizația de mediu, conform Ord nr. 1798/2008.
Cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității, în data de 21.08.2013, petentul fiind chemat telefonic pe rocada Nord a Craiovei de către inspectorii de mediu însoțiți de către un comisar de la furturi auto, iar cu această ocazie le-a explicat că nu desfășoară activitate de dezmembrări mașini, acesta fiind de profesie economist și este pensionat, iar starea de sănătate nu îi permite să aibă o astfel de activitate care necesită efort fizic.
Arată totodată că nu este proprietarul terenului menționat în procesul verbal de contravenție, ci acesta este proprietatea soției care l-a dobândit prin moștenire, aspect pe care l-a relatat și agenților constatatori, petentul prezentându-se la solicitarea telefonică întrucât soția sa nu se afla în țară.
Soția sa intenționează să efectueze o construcție pe care să o folosească în scopul desfășurării unei activități de întreținere și reparații mașini, în acest sens ea obținând autorizația de construcție nr. 273/29.03.2013, însă construcția nefiind realizată, nici nu desfășoară în prezent o asemenea activitate.
Așadar, terenul nefiind proprietatea sa, autorizația de construire nefiind emisă pe numele său, iar starea de sănătate a sa, cât și vârsta de 65 de ani, nepermițând să desfășoară vreo activitatea ce necesită efort fizic, rezultă fără nicio îndoială că petentul nu a săvârșit pretinsa faptă contravențională reținută în mod greșit în sarcina sa.
Răspunderea contravențională este personală și nu poate fi angajată în sarcina altei persoane care nu a comis fapta contravențională . Poate fi tras la răspundere contravențională numai autorul unei fapte contravenționale, ceea ce presupune existența unei identități între cel ce a comis pretinsa faptă contravențională și cel căruia i se aplică sancțiunea contravențională, petentul nefiind autorul presupusei contravenții, astfel că nici sancțiunea contravențională nu trebuia aplicată petentului.
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001, C.pr.civ.
În dovedirea plângerii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori respectiv U. Ș..
Garda Națională de Mediu- Comisariatul General a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul O. G. .
La data de 21.08.2013 d-nii comisari S. V. și M. G. din cadrul Comisariatului Județean D., împuterniciți cu legitimațiile speciale de control, împreună cu reprezentanți ai Comisariatului Județea de Poliție D.- C. Trafic și Furturi Auto, au participat la acțiunea de prevenire și combatere a traficului de autovehicule furate și respectarea prevederilor legale privind dezmembrarea vehiculelor uzate, neferoase fără documente legale.
Rezultatele controlului au fost consemnate prin Nota de constatare nr. 856 Conform acesteia la data controlului, pe terenul din Mun. C. T 75 P 18/1 s-a constatat că se desfășura activitatea de demontarea (dezansamblarea) mașinilor și a echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor, în speță dezmembrări auto co d CAEN 3831, activitate ce nu avea reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului, în sensul că nu deținea autorizația de mediu pentru activitatea desfășurată pe amplasamentul mai sus menționat .
Pentru funcționarea punctului de lucru fără a deține autorizație de mediu aferentă s-a aplicat sancțiunea amenzii în valoare de 5000 lei, conform art. 96 alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului modificată și completată de Legea nr. 265/2006.
Mai mult, pentru remedierea neregulilor constatate, petentului i s-a impus, în conformitate cu prevederile legale în materia protecției mediului și limitele atribuțiilor, ce revin Gărzii Naționale de Mediu, măsura corectivă, în speță solicitarea și obșinerea autorizației de mediu, cu termen de realizare 30.08.2013, pentru a se evita o astfel de conduită pe viitor, măsura cu care petentul a fost de acord.
Mai arată faptul că atâta Nota de constatare cât și procesul verbal de sancționare contestat aufost întocmite în prezența d-lui O. G. care a semnat aceste înscrisuri, atestând veridicitatea constatărilor făcute de comisarii de mediu și însușindu-și aspectele reținute.
Procesul verbal de sancționare contestat a fost întocmit cu respectarea în totalitate a cerințelor de formă prevăzute de art. 17 și art. 16 din OG nr. 2/2001, neexistând în opinia lor, nici un motiv care atragă nulitatea acestuia.
Cadru normativ aplicabil
Ordinul nr. 1798/2007 Procedura de emitere a autorizației de mediu.
Procedura de emitere a autorizației de mediu
Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi.
Autorizația se emite de ACPM, în conformitate cu prevederile art. 12 din OUG nr. 195/2005, cu completările și modificările uletrioare.
Apreciază că fapta contravențională săvârșită de petent a fost corect încadrată și individualizată astfel învederează următoarele:
- petenta desfășoară activitatea cod CAEN actual 3831, stabilitz prin ordinul INS nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională CAEN, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2008. Anterior acestei date, activitatea reglementată în prezent la codul CAEN 3831 se regăsea la codurile CAEN 3710 și 3720 din ordinul MMGA 1798/2007.
Întrucât ordinul MMGA nr. 1798 a fost emis în data de 19 noiembrie 2007, anterior intrării în vigoare a noilor coduri CAEN este evident că în anexa nr. 1 lista activităților supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu se regăsește vechiul cod CAEN al activității desfășurate de către petentă, adică 3710, 3720.
Astfel, în baza Ordinului MMDD nr. 1798/19.11.2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, care statuează la art. 3 alin. 3 faptul că " prevederile prezentei proceduri se aplică pentru reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului a activităților prevăzute la anexa 1 ", intitulată Lista activităților supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu" se relevă faptul că petenta desfășurând o activitate care se înscrie în activitățile cu impact supuse mediului enumerate în Anexa nr. 1 ordinului MMDD nr. 1798/2007, trebuia să îndeplinească obligația de a solicita și obține actul de reglementare care autorizează funcționarea legală a activității întreprinse.
În sensul prezentei ordonanțe de urgență ( OUG nr. 195/2005 ) termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
Acte de reglementare- aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizație de mediu, integrată de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizație privind activitățile cu organisme modificate genetic:
Autorizațiile de mediu- actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile si / sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune;
Art. 12 alin. 1 Desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, se realizează numai în baza autorizației / autorizației integrate de mediu.
Art. 14 alin. 2 Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.
Art. 94 alin. 1 protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente.
Art. 96 (2 ) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei RON la 10.000 lei RON pentru persoane fizice și de la 30.000 lei RON la 60.000 lei RON, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:
1. obligarea persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/ export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.
Față de prevederile petentului solicită respingerea în totalitate, motivat de faptul că, deși în cererea formulată se arată că petentul nu este proprietarul terenului menționat în procesul verbal de contravenție, la data efectuării controlului pe acel teren se desfășura activitate de dezmembrare autovehicule, activitate constatată atât de echipa de comisari a Gărzii Naționale de Mediu cât și de reprezentanții IPJ D.- C. Trafic și Furturi Auto. Mai mult, așa cum reiese din nota de constatare petentul a recunoscut că pe terenul din C., T 75 P 18/1 ( pe rocada Nord a Craiovei ) s-au găsit mașini dezmembrate, dar că acelea ar fost ale dumnealui și avea dreptul să le dezmembreze pe terenul proprietatea personală, însă subliniază încă o dată că în momentul constatării contravenției, la fața locului s e aflau cca 20 de autoturisme dezmembrate destinate comerțului.
Astfel, susținerile petentului sunt nefondate, nereale și netemeinice, acesta încălcând cu bună știință norma imperativă a legii. Orice apărare a petentului o consideră a fi inoportună. Susținerile că terenul nu este proprietatea sa, că autorizația de construcție nu este emisă pe numele sau nu sunt relevante și denotă lipsa de respect față de norma legală. În primul rând, fapta sa aduce atingere principiului prevenirii din dreptul mediului, principiu apărat prin legislația națională. Prin fapta sa, instituția statului nu a putut să își exercite atribuțiile de verificare, reglementare și autorizare a procesului de producție, anterior începerii activității. Faptul că nu a fost produs nici un prejudiciu, efectiv prin poluarea mediului este un fapt fericit, care însă nu trebuie să încurajeze o astfel de conduită.
În concluzie, în mod corect, s- a reținut în actul sancționator că societatea a desfășurat activitate fără a deține o autorizație de mediu, cu încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit a din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului.
Dacă d-l O. G. nu desfășura activitatea constată de comisarii instituției la punctul de lucru, aceștia nu ar fi putut aplica sancțiune pentru o activitate inexistentă sau neconstatată la data efectuării controlului. Face precizarea că, controlul efectuat în data de 26.08.2013 la petent a fost unul planificat, împreună cu reprezentanții IPJ D.- C. Trafic și Furturi Auto.
A mai arătat că organul de control a dat dovada de clemență și nu a aplicat și prevederile art. 14 alin. 2 din OUG nr. 195/2005 de sistare imediată a activității la rubrica sancțiuni complementare în procesul verbal de contravenție.
În condițiile în care o persoană fizică sau juridică își desfășoară activitatea fără autorizație de mediu, iar agenții constatatori au reținut această faptă, contravenientului i se aplică sancțiunea complementară de încetare imediată a activității până la . punct de vedere al protecției mediului. Astfel și petentului i se putea interzice desfășurarea activității până la obținerea actului de reglementare, însă comisarii INM i-au impus ca și măsură, prin nota de constatare încheiată, solicitarea și obținerea acestei autorizații de mediu, aplicând prevederile art. 14 alin. 2 din OUG nr. 195/2005.
De asemenea la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de pericol social, conduita contravenientului, agentul constatator aplicând în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001. Astfel: cuantumul amenzii contravenționale aplicate este minimul special prevăzut de lege cu posibiliattea achitării a jumătate din minimul de 2.500 lei în termen de 48 de ore, fiind expresia principiului poluatorul plătește " principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene.
Fapta săvârșită de petent prezintă pericol social concret, ridicat, întrucât autorizația de mediu nu este un simplu act tehnico- juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, ci aceasta stabilește anumite condiții și parametrii pentru desfășurarea activității, astfel încât impactul asupra factorilor de mediu să fie foarte redus. Or, petentul a desfășurat activitate cu impact deosebit asupra mediului fără autorizație de mediu necesară, la întâmplare, punând în pericol calitatea factorilor de mediu ( aer, sol și apă ).
În concluzie, față de cele relatate mai sus, solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de O. G. ca nefondată și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de sancționare . nr._/26.08.2013 emis de GNM _ Comisariatul județean D..
În drept își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ, HG nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 180/2002, OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprpbată și modificată prin legea nr. 265/2006 cu modificările ulterioare.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri: nota de constatare nr. 856/26.08.2013, procesul verbal de sancționare a contravenției . nr_/26.08.2013, împuternicire de reprezentare juridică .
În temeiul art. 411 alin. 2 C.pr.civ, în caz de neprezentare solicită judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 28.01.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul U. Ș., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei și proba cu înscrisuri, pentru intimat.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.08.2013 de către intimatul M. M. și Schimbărilor Climatice – Garda Națională de Mediu – Comisariatul JudețeaN D., petentul O. G. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 54 alin. 2 lit. 0 din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea OUG 195/2005 privind protecția mediului, cu amendă în cuantum de 5000 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 21.08.2013 ora 1135, a desfășurat activitatea de dezmembrări auto in Municipiul C., T75, P18/1, fără a deține autorizație de mediu conform Ordinului 1789/2008, activitate cu impact semnificativ asupra mediului înconjurător. Acest fapt a fost consemnat și in nota de constatare nr. 856/26.08.2013. La control a participat și reprezentant al IPJ D. – C. Trafic și Furturi Auto. Pe amplasament se aflau aproximativ 20 de mașini dezmembrate .
Procesul verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea „cu obiecțiunile din nota de constatare”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2006 privind protecția mediului au drept scop reglementarea și garantarea respectării normelor juridice privind protecția mediului, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor, bunurilor și mediului și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2005 " autorizație de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare al unei activități existente sau al unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune."
Articolul 12 din același act normativ prevede: (1)Desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu
Potrivit Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu (1)Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi.
(2)Autorizația se emite de către ACPM, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 195/2005.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
Din declarația martorului U. Ș. instanța de fond a mai reținut că acesta se prezintă deseori la terenul aflat in proprietatea soției petentului pentru a hrăni animalele aflate acolo. La momentul sosirii agenților constatatori pe terenul respectiv se aflau 4-5 autoturisme ale petentului și câteva ale unor prieteni ai familiei.
Instanța de fond a reținut că este greu de presupus că petentul deține in proprietate mai multe autoturisme in condițiile in care nu s-a făcut o astfel de dovadă in cauză și nici nu a susținut acest lucru prin plângerea contravențională. De asemenea, instanța reține că este puțin probabil ca prietenii de familie să meargă să depoziteze autoturismele pe terenul care se află pe Centura de Nord a localității C.. Mai mult, martorul a precizat că unele dintre aceste autoturisme nu erau așa vechi, iar cu unele crede că se mai putea circula.
Or in aceste condiții reiese clar că petentul desfășura activitatea de dezmembrări de autoturisme, fără ca in prealabil să obțină și o autorizație de mediu, astfel încât in mod corect a fost sancționat de agenții constatatori.
Susținerea petentului in sensul că terenul este in proprietatea soției sale care a obținut o autorizație de construire in anul 2013 nu are relevanță juridică in cauză, in condițiile in care fapta de care este acuzat privește desfășurarea unei activități de dezmembrare de autoturisme fără a deține autorizație de mediu.
In ceea ce privește fapta de a circula fără a purta centura de siguranță, instanța reține că martorul a precizat că nu știe dacă petentul a purtat centura.
Având în vedere că în fața instanței de fond petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b și art. 99 alin. 2 rap la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu s-a impus reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinței nr. 3000 din data de 04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a formulat apel petentul O. G., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că un proces verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Sub aspectul legalității precizează că instanța de fond nu a justificat cum apelantul dezmembra mașini, deși el se afla acasă, nulitatea procesului verbal întocmit ar fi fost probată fără tăgadă, dacă se menționa că la data controlului (21.08.2013) apelantul fiind chemat de acasă.
În ceea ce privește temeinicia sentinței precizează că instanța de fond a tratat cu superficialitate plângerea contravențională.
În drept, a invocat prevederile art. 3, 16 din OG. nr. 2/2001 și art. 1349,1357,1391 și 253 din Noul Cod Civil.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 3000 din data de 04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelanta intimată critică sentința instanței de fond arătând că este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Criticile sunt neîntemeiate.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, din cuprinsul procesului verbal reiese foarte clar data controlului, respectiv data de 21.08.2013.
De asemenea, nici motivele de nulitate invocate abia în concluziile scrise, pe care instanța nu era obligată să le analizeze, nu sunt întemeiate.
A invocat petentul nerespectarea dispozițiilor art.16 din OG 2/2001, în sensul că fapta nu este suficient descrisă și a fost omisă menționarea relațiilor referitoare la locul de muncă și ocupația sa.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În același sens, s-a pronunțat și instanța supremă în decizia nr.XXII/2007.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, în primul rând trebuie invocată nerespectarea dispozițiilor legale, apoi trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, dovezi pe care petentul nu le-a făcut, mai ales că vătămarea a putut fi înlăturată prin posibilitatea acestuia de a complini aceste omisiuni cu ocazia judecării plângerii.
În ceea ce privește motivul referitor la descrierea faptei, instanța apreciază că mențiunile potrivit cărora "la controlul efectuat, că în locația din C., ./1, acesta desfășoară activitate de dezmembrări auto, fără a deține autorizația de mediu"sunt suficiente pentru a permite încadrarea faptei în contravenția reglementată de lege.
În aceste condiții, față de cele de mai sus, Tribunalul reține că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; au fost avute în vedere și actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal, respectiv nota de constatare semnată de petent, precum și faptul că petentul, cărueia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară celor reținute.
Într-adevăr, sub aspectul temeiniciei, până la proba contrară, procesul verbal contestat face dovada face dovada săvârșirii contravenției de către petent, tocmai prin aplicarea prezumției de legalitate și teemeinicie a acestuia.
Această prezumție nu împiedică însă petentul, care se bucură de prezumția de nevinovăție, să facă dovada contrară.
Chiar jurisprudența CEDO a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
În concret, petentul a fost sancționat contravențional reținându-se, la controlul efectuat, că în locația din C., ./1, acesta desfășoară activitate de dezmembrări auto, fără a deține autorizația de mediu.
S-a reținut în nota de constatare că, la locul respectiv, se aflau circa 20 de amașini, dezmembrate.
Petentul a contestat starea de fapt reținută.
A arătat, pe de o parte, că starea sănătății și vârsta nu-i permit desfășurarea unei astfel de activități; însă în procesul verbal nu se afirmă că petentul personal desfășoară o astfel de activitate, fiind suficient ca activitatea să fie efectuată la inițiativa sa, sub controlul sau îndrumarea sa.
Afirmațiile petentului, în sensul că terenul nu-i aparține, sunt lipsite de relevanță juridică, cu atât mai mult cu cât terenul aparține soției acestuaia.
Apărările potrivit cărora pe terenul respectiv se aflau doar 4-5 mașini ale petentului și ale unor prieteni nu sunt de natură să infirme cele reținute în procesul verbal.
În primul rând, petentul a depus o planșă foto în care se disting 6 autovehicule; acest înscris confirmă parțial susținerile agentului constatator, respectiv existența unor mașini la locul controlului.
Apoi, în aceeași planșă foto se distinge și o platformă, folosită de obicei pentru transportul autovehiculelor care nu pot circula pe drumul public.
Nu în ultimul rând, instanța reține că petentul nu a făcut dovada afirmațiilor sale referitoare la posesorii mașinilor depozitate la acea locație; nimic nu împiedica petentul să depună acte doveditoare în sensul că o parte dintre mașini îi aparțin și că altele aparțin unor prieteni, aspect ce putea fi dovedit cu acte și martori.
Niciuna dintre aceste dovezi nu a fost solicitată nici la prima instanță, nici în apel. Or, cel ce face o afirmație în fața instanței, este ținut să o dovedească.
Un alt aspect relevant și care confirmă cele reținute în procesul verbal este menționat chiar de petent, în obiecțiunile inserate în nota de constatare; astfel, petentul a menționat că "în baza autorizației de construcție urmează să desfășor o activitate de întreținere, reparații mașini, când va fi gata construcția".
Intenția petentului este clară, în sensul desfășurării unei activități pentru care este necesară autorizație de mediu, activitate ce are la bază service auto.
În aceste condiții este de neînțeles indignarea petentului care consideră că mențiunea referitoare la prestarea unei activități de mecanic auto este ridiculă.
Toate aceste împrejurări coroborate (existența pe acel teren a mai multor autovehicule, intenția petentului de a desfășura o activitate de service auto) confirmă cele reținute în procesul verbal.
Prin urmare, reținând pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal, pe de altă parte că starea de fapt reținută nu a fost infirmată, tribunalul apreciază că cele reținute corespund realității, procesul verbal fiind temeinic întocmit iar sancțiunea aplicată în limitele legale.
În concret, instanța apreciază ca fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv modalitatea de săvârsire, urmarea produsă și anume lezarea valorii sociale care asigură dreptul la mediu și la sănătate, de împrejurările în care a fost comisă, respectiv neîndeplinirea obligatiei instituite de lege.
Dispozițiile legale încălcate urmăresc asigurarea sănătății populației precum și prevenirea poluării mediului înconjurător, iar nerespectarea acestora poate avea consecințe grave pentru populație.
Totodată, instanța va lua în considerare și conduita petentului care nu s-a manifestat în sensul întelegerii faptei savârsite, a recunoașterii acesteia, astfel că periculozitatea faptei în concret este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
În raport de cele arătate, constatând că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și că intimata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este corectă, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de O. G., cu domiciliul în C., ., nr. 46, ., jud. D., împotriva sentinței nr. 3000 din data de 04.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. M. SI SCHIMBARILOR CLIMATICE GARDA N. DE MEDIU COMISRIATUL JUDETEAN D., cu sediul în C., .-95,jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AA NR_.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Președinte, C. E. I. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. C.I. 18 Septembrie 2014
TEHNORED 4ex /A.B. 29 Septembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3610/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2709/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
