Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3610/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3610/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 29241/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 789/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător M. D. I.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul T. A. I. împotriva sentinței civile nr. 3610/13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul T. A. I., personal. Lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apelantul solicită încuviințarea probei cu trei martori indicați în cererea de apel, respectiv M. S., D. I. și O. C..
Instanța încuviințează proba testimonială cu un martor, respectiv M. S., solicitată de apelant, considerând ca fiind suficientă pentru clarificarea stării de fapt și dispune audierea acestuia.
A fost audiat martorul M. S., prezent în sala de judecată, sub prestare de jurământ, iar cele declarate au fost consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apelantul solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3610/13.03.2014, Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T. A. I., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/25.07.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 25.07.2013, petentul T. A.-I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 500 lei deoarece, în aceeași dată, 25.07.2013 ora 01,30, aflându-se în incinta Clubului Olimpic Sportiv din mun. C., a constituit un grup format din mai multe persoane, i-a încurajat și sprijinit să tulbure liniștea publică prin țipete, zgomote și larmă, provocând indignarea cetățenilor.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în prezența contravenientului, care a refuzat să semneze de primire.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator și fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile legii nr. 61/1991R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială, iar îndeplinirea cerintelor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra asigurării unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice, social-culturale și promovării unor relații civilizate în viața cotidiană, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012 ).
S-a constatat că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apărările și susținerile petentului din cuprinsul plângerii, care se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal contestat, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în săvârșirea contravenției constatate.
Starea de fapt reținută de agentul constatator nu este contrazisă prin nicio probă pertinentă și concludentă, produsă de petent în cursul cercetării judecătorești.
De altfel, chiar și petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit incidentul din data de 25.07.2013 astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, neavând relevanță împrejurarea că petentul nu este angajat cu contract individual de muncă al Clubului Sportiv Olimpic Sport C., partea rezumându-se doar la simpla negare a faptelor reținute în cuprinsul actului constatator, fără a proba contrariul.
De asemenea, din mențiunile consemnate în procesul-verbal contestat și în fișa de intervenție la eveniment f.18, instanța constată că incidentul din data de 25.07.2013 a avut loc în prezența agenților de poliție care, apelați telefonic prin intermediul numărului unic de urgență 112, s-au prezentat la fața locului, au identificat martorul asistent Tiberiade R. ca fiind apelantul la numărul de urgență iar petentul T. A.-I. a fost legitimat la fața locului, acesta declarând benevol că este administratorul unui teren de fotbal din incinta Clubului Sportiv, calitate în care a organizat, pe timpul nopții, un meci de fotbal între două grupuri de tineri.
În acest sens, prin prisma art. 5 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că amenda contravențională în cuantum minim de 500 lei este temeinică, fiind corect individualizată, având în vedere că fapta reflectă un grad ridicat de pericol social iar sancțiunea este corespunzător dozată.
Astfel, art. 5 din OG nr. 2/2001 stabilește ca sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 7 din același act normativ prevede ca avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de o gravitate redusa si consta in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului pentru fapta săvârșită.
Având in vedere textele legale precizate, instanța a apreciat ca avertismentul nu constituie o sancțiune îndestulătoare pentru atenționarea petentului de a respecta dispozițiile legale, având în vedere că a negat contravenția reținută în sarcina sa, deși realitatea este cu totul alta, așa cum rezultă din probele produse la dosar, iar din conduita procesuală adoptată în speță instanța a constatat că acesta nu a conștientizat pe deplin consecințele faptei sale, tratând superficial și imatur incidentul din data de 25.07.2013, motiv pentru care, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001R, a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal contestat ca fiind temeinic si legal întocmit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul T. A. I. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că, în fapt, la data de 02.09.2013 a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.07.2013 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Așa cum a precizat în plângere, procesul verbal nu prezintă situația de fapt reală. Nici cele menționate în Fișa intervenției la eveniment nu concordă realității.
Apreciază că, instanța de fond în mod greșit a reținut că starea de fapt nu este contrazisă de nicio probă pertinentă și concludentă și în mod greșit reține că "incidentul" a avut loc în fața agenților de poliție care, apelați telefonic la 112, s-au prezentat la fața locului, au identificat martorul asistent Tiberiade R. ca fiind apelantul la numărul de urgență iar petentul T. A. I. a declarat benevol că este administratorul unui teren de fotbal, calitate în care a organizat un meci de fotbal între două grupuri de tineri.
În Fișa de intervenție la eveniment se precizează că numitul Tiberiade R. a sunat la 112 iar când a venit echipajul de poliție le-a relatat polițiștilor verbal că în incinta Clubului Sportiv Olimpic din vecinătate administratorul a organizat un meci de fotbal fără autorizație și se tulbură liniștea publică.
În fața instanței Tiberiade R., audiat ca martor asistent (pg.32), a declarat ca nu știe nimic, nu-l cunoaște pe petent și nu-și aduce aminte dacă anul trecut a semnat vreun proces verbal de contravenție iar de cel în cauza (pentru că a relatat că a mai semnat și alte procese verbale) nu știe nimic.
Arată că, se poate observa cu ușurință că procesul verbal precum și Fișa de intervenție la eveniment au fost completate de agentul de poliție nu în baza a ceea ce a observat în mod direct și nici în baza celor relatate de petent ci pe credința și spusele numitului Tiberiade R.. Procesul verbal nici nu cuprinde mențiunea ca dacă plata amenzii se face în 48 de ore aceasta se va plăti la jumătate, respectiv 250 lei.
Petentul arată că nu este administratorul Clubului Sportiv Olimpic el a fost cel care s-a ocupat de strângerea banilor pentru plata chiriei. Petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și mai mult nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei astfel de contravenții astfel cum este ea prevăzută de art. 3 alin 1 pct. 2 din Legea. nr. 61/1991 "constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială, precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;"
Petentul arată că nu a constituit un grup în scopul prevăzut de lege, acela de a săvârși acțiuni ilicite, nici măcar nu a constituit un grup. El a fost cel care pur și simplu a strâns banii de chirie și nu a tulburat liniștea publică. Dacă agenții de poliție ar fi găsit persoane care tulburau liniștea publică trebuiau să aplice amenzi tuturor acestor persoane.
Pentru că nu s-a făcut dovada existenței contravenției prin cele reținute în procesul verbal și având în vedere elementele constitutive ale contravenției a considerat că nu este nevoie să ceară proba cu martori pentru a dovedi acest aspect. De altfel chiar martorul audiat în cauză face dovada celor susținute însă pentru dovedirea stării de fapt, pe lângă înscrisurile aflate deja la dosar, dacă instanța apreciază necesar, solicită proba cu trei martori: M. S., D. I. și O. C.,
În drept, invocă dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ.
Anexează taxa judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 23 OUG nr. 80/2013.
La data de 10.10.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/25.07.2013 s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 25.07.2013, ora 01.30, în calitate de organizator și administrator al terenului sportiv din incinta Clubului Olimpic Sportiv din mun. C., a constituit un grup format din mai multe persoane, i-a încurajat și sprijinit să tulbure liniștea publică prin țipete, zgomote și larmă, provocând indignarea cetățenilor.
Contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că probele administrate în dosar sunt de natură a conduce la concluzia că apelantul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Astfel, din declarația martorului M. S. rezultă că petentul nu este administrator la Clubul sportiv și că, în seara respectivă, a organizat un meci de fotbal, însă nu a provocat scandal și nu a adresat injurii nimănui.
Mai mult, martorul Tiberiade R., audiat de prima instanță, menționat în cuprinsul procesului-verbal și în fișa intervenției la eveniment ca fiind persoana care a apelat la serviciul 112, a declarat că nu își aduce aminte nimic despre procesul-verbal în cauză și nici nu îl cunoaște pe petent.
Ca atare, instanța de control apreciază că apelantul a adus dovezi din care să rezulte că nu este vinovat de săvârșirea contravenției, astfel încât în mod netemeinic, s-a decis sancționarea contravențională a acestuia pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 C.pr.civ., va admite apelul și va schimba sentința civilă nr. 3610/13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în sensul că va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul T. A. I., cu domiciliul în C., Bld. 1 Mai. Nr. 8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3610/13.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Schimbă sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de constatare a contravenției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014.
Președinte, A. M. M. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, C. N. |
Red. AM / 4 ex./11.12.2014
C.N. 02 Decembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1142/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3000/2014.... → |
|---|
