Anulare act administrativ. Decizia nr. 1117/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 517/267/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr. 1117/2015
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., împotriva sentinței civile nr.930 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimatul petent a formulat întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.930 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul D. C. N., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G. și a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/14.04.2014 întocmit de către I. Novaci.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul D. C. N. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. G., solicitând anularea procesului verbal ca nelegal și netemeinic, desființarea pe cale de consecință a sancțiunii contravenționale pecuniare principale, măsura suspendării dreptului de a conduce cât și punctele de penalizare aplicate. În subsidiar a solicitat să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea celorlalte sancțiuni.
Prin procesul verbal contravenției CP nr._ din data de 14.04.2014, petentul a fost sancționat cu amenda în sumă de 765 lei, fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 14.04.2014, orele 16:56, pe DN 67, localitatea Poienari, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h fiind înregistrat de aparatul radar tip.
În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 al.1 din HG nr.1391/2006 și art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului verbal sub aspectul legalității sale instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului iar petentul nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din OG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din planșa fotografică cu înregistrarea radar depusă de intimată la dosar - fila 35 nu rezultă numărul de înmatriculare al autoturismului pentru care s-a aplicat amenda.
În acest contest, instanța de fond nu a putut să verifice care autoturism circula cu viteza de 102 km/h.
Prin urmare, instanța a admis cererea și a anulat procesul verbal de contravenție, având în vedere și principiul in dubio pro reo.
Împotriva sentinței civile nr. 930 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._ a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a arătat că petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale de circulație a autovehiculelor în localitate, fiind înregistrat de aparatura video-radar din dotarea poliției cu viteza de 102km/h.
În acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse fotografii video radar din care rezultă săvârșirea contravenției de depășire de viteză.
În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Astfel, este de părere că din fotografiile video-radar depuse la dosar rezultă că petentul se face vinovat de cele reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte, având în vedere că prima instanță a apreciat că fotografiile video-radar depuse la dosar nu dovedesc cert că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, consideră că ar fi trebuit să solicite înregistrarea video-radar, probă a cărei administrare o solicită la instanța de apel.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art.30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30 alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art.411 alin.1 pct.2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Inspectoratul de Poliție al județului G. împotriva sentinței civile nr.930/17.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Novaci.
În motivarea întâmpinării a arătat că, în fapt, la data de 14.04.2014, în jurul orelor 16.45, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, din direcția municipiului Râmnicu-V., înspre municipiul Târgu-J., în preajma localității Poienari, județul G., a fost oprit de către agentul de poliție T. P. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului G. - Poliția Orașului Novaci, solicitându-i să prezinte documentele personale cât și pe cele ale autoturismului pe care îl conducea și, după ce i s-a comunicat de către acesta că a încălcat legea în sensul că a condus cu viteza de 102 km/oră în localitate, a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2014, prin care, în baza OUG nr. 195/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus în sarcina sa plata unei amenzi în sumă de 765 de lei, aplicarea a nouă puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, fiindu-i reținut permisul de conducere.
Împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2014 a formulat plângere contravențională la Judecătoria Novaci, primul termen de judecată fiind fixat la data de 01.09.2014.
Deși, așa cum reiese din comunicarea Judecătoriei Novaci (fila nr. 16), în termen de 25 zile, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune probe și de a invoca excepții, I. G. avea dreptul de a formula întâmpinare împotriva plângerii contravenționale depusă de acesta nu a considerat firesc să uzeze de acest drept. Mai mult, deși instanța a solicitat în mod expres intimatei, la două termene de judecată ulterioare (filele nr. 28, 29, 31 și 32), să depună la dosar actele care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2014, din nou I. G. nu a considerat necesar să dea curs solicitării instanței de judecată, și abia la data de 23.10.2014, pentru al patrulea termen, a transmis o întâmpinare la care a anexat toate documentele pe care le-a considerat necesare și suficiente în susținerea temeiniciei încheierii procesului verbal de contravenție contestat, fără a depune și înregistrarea video-radar pe care acum o invocă, în condițiile în care chiar intimatul solicitase acest lucru in cuprinsul plângerii contravenționale, intimata mulțumindu-se să atașeze întâmpinării trei fotografii (fila nr. 35) din care nu se poate distinge decât o înșiruire de parametri, fără a se putea observa decât foarte vag că ar fi vorba de un autoturism în fotografii, nicidecum ce fel de autoturism sau numărul de înmatriculare al acestuia.
În consecință, instanța a considerat în mod corect că probele administrate de intimată nu sunt concludente, neputându-se verifica ce autoturism rula cu viteza de 102 km/oră, și, prin sentința civilă nr. 930/2014/17.11.2014, a admis plângerea contravențională formulată de subsemnatul și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 14.04.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 930 din17.11.2014, Inspectoratul de Poliție al județului G. a formulat apel, catalogând-o ca „netemeinică”, considerând că instanța a interpretat ,,eronat” probele administrate în cauză, în condițiile în care, susține cu tărie intimata, fotografiile video-radar depuse la dosar dovedesc cu prisosință că „petentul se face vinovat de cele reținute în sarcina sa”.
Astfel, intimatul petent a considerat că, în opinia lucrătorilor I., o fotografie în care nu se observă absolut nici un detaliu care să la autoturismul cu numărul de înmatriculare al intimatului, constituite o probă concludentă și indubitabilă că acesta a săvârșit o faptă ce contravine legislației în vigoare și care trebuie sancționată.
Totodată, intimata, cu impertinență, acuză instanța de judecată că nu și-a făcut datoria în totalitate, pronunțând o hotărâre fără a cere probe suplimentare care să dovedească temeinicia întocmirii procesului verbal de contravenție.
Cu alte cuvinte, deși ambele părți au solicitat ca apelanta intimată să transmită instanței inclusiv înregistrarea video-radar precum și toate probele care au stat la baza întocmirii procesului verbal și, în condițiile în care, orice persoană normală, responsabilă, (mai puțin unii lucrători de poliție) observă cu ochiul liber că fotografiile depuse la dosar nu pot indica sub nici o formă o persoană sau un autoturism anume, intimata avea pretenția ca instanța de judecată să îi mai „roage” în scris, la încă 3-4 termene, să depună și alte probe la dosar, în situația în care aceasta nici măcar întâmpinare în termenul legal nu a fost în stare să formuleze, trebuindu-le 6 luni și 4 termene să încropească câteva rânduri și să realizeze câteva copii pe care să ,,binevoiască” să le pună la dispoziția instanței.
În altă ordine de idei, intimatul petent a considerat că este de notorietate că aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinémomètre) au un grad de precizie cu o abatere de aproximativ 4-5%, ceea ce presupune că, la un aparat radar declarat corespunzător viteza indicată de acesta să difere de cea efectivă/reală.
Astfel că apelanta nu a depus la dosar vreun document din care să reiasă marja de abatere a aparatului radar utilizat în cauză, tocmai pentru faptul că s-ar fi putut constata cu ușurință că viteza de deplasare pentru care a fost sancționat ar putea să fie în realitate cu totul alta.
În aceste condiții, aplicând principiul „in dubio pro reo”, intimatul petent a solicitat să se constate că viteza efectivă cu care se deplasa era sub 100 de km/oră (adică depășirea limitei legale de viteză a fost cu mai puțin de 50 de km/oră), ceea ce schimbă încadrarea contravenției și înlătură măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 3 luni.
Totodată, în Raportul întocmit de agentul de poliție T. P. (fila nr. 34), acesta a menționat, în mod mincinos, faptul că monitoriza traficul rutier cu aparatura video radar în modul ,,în mișcare”, în realitate, modul era „staționar”, autoturismul echipajului de poliție fiind staționat pe partea stângă a carosabilului, mascat de un alt autoturism tip „microbuz”, poziționat în spatele acestuia, în mod intenționat, pentru a nu fi observat de participanții la trafic.
Mai mult, în același raport întocmit de agentul de poliție, acesta a susținut că a anexat raportului „fotografiile video radar cu viteza de deplasare a auto marca „Seat”, cu numărul de înmatriculare_ în această situație, privind planșa fotografică (fila 35), se poate deduce că, ori agentul de poliție are puteri paranormale putând vedea dincolo de ceea ce este evident pentru orice om normal, ori acesta încearcă cu disperare să justifice, în primul rând în fața superiorilor săi modul în care a acționat și probele pe care le-a avut în vedere la încheierea procesului-verbal, punând instituția pe care o reprezintă în postura de a prezenta instanței niște fotografii care nu dovedesc absolut nimic în ceea ce-l privește și nicidecum că fotografiile respective ar surprinde autoturismul marca „Seat”, cu numărul de înmatriculare_, ceea ce este nu numai penibil, ci și aberant și abuziv.
De asemenea a susținut că pe fotografiile depuse ca probă de către I. G., în conformitate cu Norma de Metrologie Legală nr. 021-05 prevede la articolul 3.5.1: „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculul, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia” și în conformitate cu art. 3.2.6. „Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată”.
Din fotografiile prezentate ca probă la dosar de către I. G., nu numai că nu se poate observa vreun număr de înmatriculare, dar nici măcar conturul vreunei mărci de autoturism nu poate fi distinsă.
În aceleași fotografii, înaintea numărului care indică viteza, apare trecuta litera „T”, ceea ce reprezintă „Test”, adică aparatul își făcea autotestarea, așa cum este prevăzut în normele metrologice arătate mai sus.
Conform normelor metrologice, aparatul radar deține o funcție de autotestare care se face în mod automat la fiecare pornire a aparatului. Așadar, arată faptul că, atât timp cât în partea stânga a fotografiei apare litera „T” aparatul radar înseamnă că nu și-a finalizat autotestarea, iar măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere.
În sensurile arătate mai sus, în baza paragrafului 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, aprobată prin ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, prevede că Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, așadar pe toată perioada de testare a aparatului, pozele efectuate nu au valoare probantă, pentru simplu fapt că acest aparat încă își calibrează frecvențele.
Mai mult, în fotografiile nr. 1 și nr. 2, prezentate ca probe indubitabile și suficiente a săvârșirii contravenției pentru care a fost sancționat, în exact aceeași secundă (ora indicată pe ambele fiind 16:56:06), valorile vitezei de rulare înscrise alăturat literei ,,T” sunt diferite, în prima fiind de 102 km/h, în cea de-a doua fiind de 93 km/h, cu alte cuvinte, în aceeași secundă aparatul radar înregistrând două valori diferite ale vitezei cu care circula autoturismul respectiv, ceea ce înseamnă că ori cinemometrul își efectua testul obligatoriu calibrându-și frecvențele, ori conducătorul auto și autoturismul în sine, au reușit performanța de a accelera de la viteza de 102 km/h la viteza de 93 km/oră în câteva subunități ale unei secunde (zecimi, miimi).
În fotografia a treia, efectuată o secundă mai târziu, 16:56:07, valoarea vitezei surprinse este tot de 93 de km/h, ceea ce presupune, din nou, faptul că, ori cinemometrul percepea viteza reală de deplasare a autovehiculului ca fiind de 93 de km/oră, ori conducătorul auto și autoturismul în sine, au reușit nu numai performanța de a accelera de la viteza de 102 km/h la viteza de 93 km/oră în câteva subunități ale unei secunde, ci și performanța de a păstra fixă această viteză.
Cu alte cuvinte, în câteva fracțiuni de secundă s-a produs decelerarea, aparent instantanee, de la de la 102 km/h la viteza de 93 km/oră, după care în secunda următoare, timpul și spațiul au „înghețat” instant.
În concluzie, a solicitat să se observe că fotografiile pe care s-a bazat agentul de poliție T. P. și, implicit, instituția pe care o reprezintă, Inspectoratul de Poliție al județului G., în susținerea temeiniciei întocmirii procesului verbal de contravenție, nu conțin și nu indică nici modelul autoturismului, nici numărul de înmatriculare al acestuia, nici indicii sau detalii cu privire la conducătorul auto, iar valorile diferite ale vitezei de rulare înregistrate de aparatul radar într-un interval de timp de ordinul subunităților unei secunde, sunt cel puțin dubioase.
Față de considerentele expuse mai sus, a solicitat respingerea apelului formulat de Inspectoratul de Poliție al județului G. și menținerea sentinței civile nr. 930 din 17.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Novaci ca temeinică întrucât probele prezentate la dosar, vădit neconcludente, au fost judecate în mod corect, dar și faptul că, instanța a fost mai mult decât indulgentă cu intimata I. G., acordându-i timp mai mult decât suficient pentru a prezenta toate probele deținute care să susțină obiectivitatea încheierii procesului verbal de contravenție contestat.
Având în vedere faptul că, din data de 27.03.2015 intimatul petent nu va mai fi în țară, fiind în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței pentru o perioadă nedeterminată, în baza art. 411, alin. 1, pct. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând apelul declarat, în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție, reținând în considerentele sentinței că din planșa fotografică existentă la dosar nu rezultă autoturismul înregistrat, nu se observă numărul de înmatriculare al acestuia iar instanța nu a putut să verifice dacă petentul a fost cel care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa precum și locul săvârșirii faptei.
În cererea de apel apelanta a arătat că a fost săvârșită fapta de către petent și că din fotografii rezultă acest lucru și că instanța de fond avea obligația să solicite înregistrarea video radar, probă pe care o solicită instanței de apel.
Tribunalul, verificând înscrisurile existente la dosarul cauzei și observând planșele foto existente la fila 35 a dosarului de fond constată că din cele 3 fotografii nu se observă nici tronsonul de drum pe care se deplasa petentul și nici autoturismul care se presupune a fi al petentului.
În ceea ce privește cererea de apel, apelanta invocă faptul că nu a fost solicitată înregistrarea video radar pe care o solicită instanței de apel dar această înregistrare se află în posesia sa și nu a depus-o la dosar pentru a fi vizionată și a susține de altfel procesul verbal de contravenție.
Astfel că, se apreciază că sentința instanței de fond este temeinică și legală și a fost dată în raport de înscrisurile existente la dosar.
Văzând dispozițiile art.480 alin.1 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Târgu-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.930 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. C. N., având CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ., ., ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.I.
Tehnored. P.R.
Jud. fond: I. D.
4 ex./07.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 953/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 541/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
