Anulare act administrativ. Sentința nr. 433/2015. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 433/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 6473/95/2014

Acesta nu este document finalizat

Cod operator 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA nr. 433

Ședința publică din 03 aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. I. T.

Grefier A. C. C.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2015 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul V. F. în contradictoriu cu pârâta Direcția generală regională a Finanțelor Publice C., având ca obiect, anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de amânare a pronunțării din data de 27 martie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 august 2014 sub nr._ reclamantul V. F., a chemat în judecată în calitate de pârâtă A.N.A.F-Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice C., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să constate în principal nulitatea absolută a deciziei1103/25.07.2014 emisă de către intimata D.R.F.P C., iar în subsidiar să anuleze în parte decizia contestată în sensul de a se constata că nu are nici un fel de culpă(vinovăție) în producerea pagubei în patrimoniul intimatei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în fapt, prin decizia contestată s-a imputat suma de 495.519 lei mai multor funcționari publici printre care și lui.

In concret, i s-a imputat suma de 40.774 lei, în baza art.255 alin. 2 Codul muncii coroborat cu art.117 din Legea nr.. 188/1999, iar ca temei de drept al angajării răspunderii materiale s-au reținut dispozițiile art. 84 lit.a) și c) din Legea nr. 188/1999.

A menționat faptul că înțelege să invoce în principal nulitatea deciziei de imputare nr.1103/25.07.2014 emisă de intimată.

Un prim motiv de nulitate îi constituie faptul că decizia nu putea avea ca temei de drept al răspunderii materiale dispozițiile art. 84 lit.a) și c) din Legea nr. 188/1999 deoarece cele două cazuri se exclud reciproc. Această excludere se deduce și din dispozițiile art. 85 din Legea nr.l88/1999 care prevede modalități distincte de reparare a pagubelor aduse unității sau instituției publice: în cazurile prevăzute de art. 84 lit.a) și b) prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau dispoziție de imputare sau prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația cazului prevăzut la art. 84 lit.c) pe baza hotărârii judecătorești definitive.

In situația de față instituția publică a plătit daune unei terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești, ceea ce înseamnă, fără echivoc, că se află în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 84 lit.c) din Legea nr. 188/1999, caz pentru care art.85 din același act normativ prevede că repararea pagubei se poate face pe baza hotărârii judecătorești. Față de cele menționate decizia de imputare este lovită de nulitate absolută.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 278 al.2 din Codul Muncii prevede că dispozițiile acestui act normativ se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă. Chiar și prevederile art.117 din Legea nr.l88/1999 menționează expres că prezenta lege se completează cu prevederile codului muncii.

Cum Legea nr.l88/1999 nu prevede care ar fi elementele pe care trebuie să le conțină decizia de imputare atunci aceste reglementări trebuie să se completeze cu prevederile codului muncii care prevede la art.252 lit.f că, printre altele decizia ,sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să prevadă și instanța competentă la care se contestă sancțiunea.

În aceste condiții chiar dacă Legea nr.l88/1999 prevede competența instanței de contencios administrativ, decizia de imputare nu putea să prevadă formularea generică din lege ci să indice în mod expres care era instanța competentă la care trebuie contestată decizia de imputare.

Față de cele arătate anterior a apreciat că decizia de imputare contestată este lovită de nulitate absolută.

A arătat că, așa cum se poate constata din preambulul deciziei de imputare contestate, această decizie a avut la bază raportul de control intern CV_/30.06.2014. Acest raport de control intern trebuia să fie întocmit, iar controlul intern efectuat cu respectarea Ordinului nr.443/12.03.2014 publicat în Monitorul Oficial nr.216/26.03.2014 prin cate este reglementată Procedura de control intern al activității desfășurate de structurile centrale și teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

A precizat că, în conformitate cu art. 10 alin.6 din acest Ordin, în cazurile în care se constată abateri sau deficiențe, se vor solicita de la persoanele responsabile explicații scrise, sub forma notelor explicative, conform modelului prezentat în anexa nr.2, care face parte integrantă din prezenta procedură. Aceste note explicative sunt de natură nu numai să lămurească anumite situații sau împrejurări de fapt, necunoscute poate organelor de control dar și să asigure dreptul la apărare al persoanelor vizate. Astfel,încălcarea acestui drept și implicit a procedurii reglementate de dispozițiile art. 10 alin.6 din Ordinul nr.443/12.03.2014 duce, în opinia sa, la nulitate raportului de control intern și pe cale de consecință și la nulitate deciziei de imputare.

Totodată, potrivit art. 14 din Ordinul 443/2014 printre actele de control intern se regăsește raportul de control intern prin care se pot stabili persoanele responsabile și formularea de propuneri sau măsuri. Cum decizia de impunere este bazată în exclusivitate pe concluziile unui raport de control intern lovit de nulitate absolută atunci și decizia de imputare la rândui ei este lovită de nulitate absolută, deoarece un act nul nu poate produce efecte(qvod nullum est, nullum producit efectum).

A arătat că invocă prescripția dreptului conducătorului instituției publice de emitere a deciziei de imputare, în condițiile în care se va trece peste motivele de nulitate invocate anterior.

Art. 85 din Legea nr.l88/1999 se referă la termenul de 30 de zile pentru emiterea ordinului sau dispoziției de la data constatării pagubei. Astfel, constatarea pagubei nu s-a realizat la data întocmirii raportului de control intern prin care se puteau constata abateri sau deficiențe și identifica persoane responsabile ci de la data executării, aceasta realizându-se la data de 03.02.2014 când s-au emis ordinele de plată nr.498 și nr.499 menționate în fila 13 din decizia de imputare.

A apreciat că, în aceste condiții, decizia de imputare trebuia să fie emisă în termen de 30 de zile de la data de 03.02.2014 când se constată paguba în patrimoniul instituției publice, dată în raport de care dreptul conducătorului instituției publice de a mai emite decizie de imputare la data de 25.07.2014 era prescris.

În teza subsidiară a apreciat că nu putea fi stabilită răspunderea patrimonială a sa nefiind îndeplinite condițiile pentru aceasta.

Astfel, singura motivare ce se reține în sarcina sa, prin decizia de imputare contestată ar fi aceea că a întocmit referatul nr._/07.03.2006, dar nu a luat în considerare dispozitivul Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.465/F/2004 prin cate s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului, B. P. până la acoperirea pasivului debitoarei ., conform Raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr.4566/20. 12.2004 și a propus luarea în debit a domnului B. P.-CNP_ cu suma de 15.571 lei (RON) și nu cu suma de 49 lei (RON), așa cum rezultă din documentele justificative existente în acest sens.

A precizat că va demonstra în continuare că nu a săvârșit nici o faptă ilicită prin care să fi produs vreo pagubă materială instituției în care lucrează și că nu există nici un raport de cauzalitate între fapta presupus ilicită și paguba creată instituției.

A mai menționat faptul că, în fișa postului nr. 647/25.08.2003 nu avea nici o atribuție în ceea ce privește punerea în executare sau propunerea de luare în debit a unei persoane față de care se antrena răspunderea materială pentru suportarea pasivului unei persoane juridice.

În realitate, referatul a fost întocmit la data de 03.03.2006 în baza unei note de serviciu care a fost înregistrată în registrul instituției publice sub nr.321 la data de 27.02.2006 notă de serviciu pe care a solicitat-o expres prin cererea înregistrată la data de 30.07.2014, cerere la care nu a primit răspuns până în prezent.

A mai precizat că nu are cunoștințe juridice și a interpretat dispozitivul sentinței Tribunalului Gorj ca atare,în acest sens întocmind referatul nr._ la data de 03.03.2006 care însă a primit număr de înregistrare la data de 07.03.2006.

A mai arătat că atunci când a primit de la compartimentul juridic sentința Tribunalului Gorj nu i-a fost înaintat și raportul lichidatorului judiciar înregistrat sub nr.4566/20.12.2004, iar în aceste condiții a dat eficiență formulei" antrenează răspunderea administratorului social B. P. către debitoarea . R. până la acoperirea pasivului debitoarei" sens în care a propus emiterea borderoului de scădere pentru sumele menționate în referat.

De asemenea, a mai arătat că în anul 2008 a primit cererea depusă de domnul B. P. la data de 28.01.2008 și înregistrată la unitatea pârâtă sub nr.3918 prin care a arătat că suma stabilită pentru suportarea pasivului era de 494.752 lei ROL și nu_ lei ROL. Odată cu cererea depusă de domnul B. P. a fost depus și raportul nr.4566/20.12.2004 întocmit ce către Consulting V. Company SRL din care rezulta suma de 494.752 lei ROL motiv pentru care a întocmit referatul nr.4421/29.01.2008 prin care a propus emiterea borderoului de scădere pentru suma de 15.571 lei RON și emiterea borderoului de debit pentru suma de 50 lei.

O dovadă în plus a nedepunerii raportului menționat în dispozitivul sentinței Tribunalului Gorj și a lipsei lămuririlor compartimentului juridic o constituie și faptul că DGFP Gorj a formulat la data de 08.02.2008 în dosarul nr._ o cerere de îndreptare a erorii material în sensul că antrenarea răspunderii administratorului social s-a făcut pentru întreg pasivul dar, din eroare, în loc să se consemneze în dispozitivul sentinței raportul de activitate 4190 din 25.11.2004, s-a consemnat raportul nr.4566 din 20.12.2004.

Astfel, chiar decizia de imputare menționează în mod expres că: ,,funcționarii publici de execuție și de conducere din cadrul A.F.P.M Tg-J. - S.C.E.S.P.F nu și-au respectat atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului în condițiile în care au continuat executarea silită împotriva debitorului B. Fetre și după aprobarea referatului 4425/29.01.2008".

Cât privește punerea în executare a unui titlu executoriu, interpretarea unui titlu executoriu și modalitățile de executare nu îi sunt imputabile și nu țin de atribuțiile sale de serviciu, iar prin referatul întocmit nu se poate reține existența unei fapte ilicite atâta timp cât și Curtea de Apel C., prin decizia prin care a acordat despăgubiri numitului B. P. se referă exclusiv la executare, la modalitățile de executare și măsurile dispuse în cadrul executării silite cât și la continuarea unei executări silite chiar și după întocmirea referatului înregistrat sub nr.4421/29.01.2008.

Față de cele menționate a apreciat că nu sunt întrunite elementele necesare pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a sa, neexistând faptă ilicită, iar faptele sale nu au o legătură de cauzalitate cu prejudiciul produs intimatei.

În dovedirea prezentei contestații a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și anume;Decizia nr. 1103/25.07.2014 și copia plicului cu care a fost comunicată;Decizia nr.929/02.10.2008 a Curții de Apel C.; încheierea din 23.05.2008 a Tribunalului Gorj; Adresa nr. 1211/03.03.2008, concluziile scrise, raportul nr.4190/2004 ale Consulting Company IPURL; Referat nr.4421 /29.01.2008; Cererea nr.3918/28.01.2008; Raport 4566/20.12.2004 al Consulting Company IPURL; Referat nr._/07.03.2004; C. registru intrări ieșiri cuprinzând poziția 321; Sentința nr.3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj; Nota de serviciu nr._/27.09.2004; Fișa postului nr.647/25.08.2003; Cererea nr. GJ_/30.07.2014.

Tot în probațiune a solicitat atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J..

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.85 alin.2 din Legea nr. 188/1999.

Cât privește procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile Legii contenciosului administrativ a apreciat că aceasta nu este obligatorie în astfel de litigii deoarece Legea nr. 188/1999 face trimitere la instanța de contencios administrativ și nu la procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

Legal citată, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 413 pct.2 din NCPC, întrucât DGRFP C. - Serviciul de control a formulat plângerea penală nr._/07.07.2014 la P. de pe lângă Judecătoria Tg –J., plângere ce face obiectul dosarului penal nr.3561/P/2014, întocmită în desfășurării acțiunii de control intern la AJFP Gorj(fostă AFP Tg J.), finalizată prin RCI nr. CV_/30.06.2014.

În opinia sa, pârâta a arătat că, prin raportare la cele menționate mai sus, în conformitate cu prevederile art.413 pct.2 din NCPC, s-ar impune suspendarea prezentei cauze, motivat de faptul că există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în cadrul prezentului dosar.

A arătat că, între stabilirea obligației de plată ca urmare a prejudiciului creat organului fiscal, în cuantum de 495.519 lei, constatat prin RCI nr CV_/30.06.2014 în baza căruia a fost emisă Decizia de imputație nr. 1103/25.07.2014 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență. În atare situație, instanța de judecată nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.

Referitor la invocarea excepției de decădere a DGRFP C. din termenul procedural de 30 de zile, în care trebuia emisă decizia sau ordinul de impunere conform dispozițiilor art.84 și 85 din legea nr. 188/1999 a solicitat respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.

A arătat că s-a susținut de către reclamant că termenul de 30 de zile trebuia calculat de la data emiterii OP 498 și 499,respectiv cea de 03.02.2014, dată de la care potrivit acestuia s-a constatat paguba în patrimoniul instituției publice.

În opinia sa, susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, termenul de 30 de zile fiind respectat, decizia de imputare fiind emisă la data de 25.07.2014, raportat la data constatării prin raportul de control intern, 30.06.2014, invocând și dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999.

A arătat cu privire la nulitatea absolută a Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014,că nici unul din motivele invocate în susținerea excepției de către reclamant nu sunt motive de nulitate absolută.

Astfel, în ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității Deciziei de imputație nr. 1103/25.07.2014 emisă de DGRFP C., motivat de faptul că aceasta nu putea avea ca temei de drept al răspunderii materiale dispozițiile art. 84 lit. a și c din legea nr. 188/1999 a precizat că contrar susținerilor reclamantului, temeiul de drept al angajării răspunderii civile îl reprezintă art. 45 alin. 1. art. 75 și art. 84 lit. a și c din legea 188/1999.

Cu referire la criticile aduse de reclamant Deciziei de imputare nr.1103/25.07.2014, pârâta a arătat că, la baza emiterii deciziei de imputație au stat următoarele împrejurări:

Prin adresa nr.254.169/17.12.2013, Secretarul General al Ministerul Finanțelor Publice a solicitat verificarea activității funcționarilor publici care au efectuat proceduri de executare silită a debitorului B. P. și în contextul în care faptele săvârșite de respectivele persoane pot angaja răspunderea civilă sau penală a acestora, întreprinderea demersurilor necesare recuperării prejudiciului produs prin activitatea desfășurată.

Ca urmare a acestei adrese a fost întocmit Raportul de control intern_/30.06.2014, cu privire la:

- verificarea activității funcționarilor publici care au derulat procedura executării silite în cazul d.nului B. P., în contextual în care prin Decizia civilă nr 624/23.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel C. s-a antrenat răspunderea AJFP Tg J. ca urmare a efectuării unei executări nelegale, sub aspectul lipsei de titlu, și mai mult abuzive din punct de vedere al disproporționalității vădite dintre creanța urmărită silit și bunurile supuse executării.

- stabilirea persoanelor cărora, prin faptele săvârșite li se poate angaja răspundea civilă și/sau penală și demersurile necesare recuperării prejudiciului produs prin activitatea desfășurată de acestea din cadrul AJFP Târgu-J. în legătură cu d.nul B. P. și în contextual punerii în aplicare a Deciziei civile nr.624/23.04.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._,

În cadrul Raportului de control intern nr._/30.06.2014 au fost constatate următoarele:

În urma verificărilor efectuate la AJFP Gorj(fosta AFP Tg J.), cu privire la analizarea modului în care funcționarii publici din cadrul AFP Tg J.(AJFP Gorj) au aplicat și respectat prevederile legale și procedurile privind activitatea de executare silită împotriva debitorului B. P. - CNP_, a fost încheiat Raportul de control intern nr.CV_/30.06.2014 de către Serviciul de control din cadrul DGRFOP C., în care sunt indicați funcționarii publici care sunt vinovați de modul abuziv în care a fos efectuată executarea silită, împotriva debitorului B. P., precum și faptele săvârșite de aceștia.

Titlul executoriu ce a stat la baza urmăririi silite a debitorului persoană fizică B. P. -CNP_ este Sentința nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 465/F/2004. Prin această sentință s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului B. P. până la acoperirea pasivului debitoarei S.C Gorj Asociații SA, conform Raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr 4566/20.12.2004.

În Raportul nr. 4566/20.12.2004 s-a menționat că în patrimoniul debitoarei S.C Gorj Asociații SA erau înregistrate la data de 30.04.2003 active circulante (creanțe) în cuantum total de_ lei (ROL) și că în urma depunerii situației analitice s-au justificat 99%" din sumele înregistrate, astfel încât administratorul social, respectiv B. P., poate fi răspunzător pentru suma de 494.752 lei (ROL) respectiv 49 lei RON reprezentând diferențe în minus între evidența analitică a conturilor și soldul debitor din balanța de verificare sintetică.

S-a arătat de către pârâtă că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg J. s-a înscris în Tabelul creditorilor al debitoarei S.C. Gorj Asociații SA cu suma de_ lei ROL (15.180 RON9 plus cheltuielile de executare, fapt rezultat din referatul nr 18.408/7.03.2006 întocmit de funcționarul public V. F., referat care a fost vizat cu rezoluția ,, propun aprobare” de către șeful ierarhic superior, d-nul I. V., șef serviciu de colectare și executare silită persoane juridice și care a fost aprobat de conducătorul unității T. I. G.- șef de administrație.

Administrația Finanțelor Publice avea obligația prevăzută de lege și competența necesară pentru a pune în executare dispozitivul Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 465/F/2004, prin care s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului B. P. până la acoperirea pasivului debitoarei ., conform Raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004 în care se menționează că B. P. este răspunzător pentru suma de 494.753 lei(ROL),echivalent a sumei de 49 lei (RON).

Din analiza documentelor menționate organul de control a constatat că urmare acestui Referat, formele de executare silită s-au exercitat în mod eronat împotrivi debitorului persoană fizică B. P., în condițiile în care împotriva acestuia nu a existat emis nici un titlu de creanță pentru suma totală de 15.571 lei (RON), creditoare; A.F.P.M. Tg. J. urmărind, în mod eronat, creanța deținută împotriva S.C Gorj Asociați SA, așa cum a fost înscrisă în Tabelul creditorilor.

Din cele menționate mai sus rezultă că, antrenarea răspunderii administratorului social B. P. s-a făcut pentru suma de 15.180 lei (RON) plus cheltuielile executare și nu pentru suma de 49 lei (RON), așa cum s-a apreciat în raportul lichidatorului că există răspunderea administratorului .

Funcționarii publici din cadrul A.F.P.M. Tg. J. care au întocmit, au verificat, propus. spre aprobare și au aprobat referatul nr._/07.03.2006, nu au respectat dispozitivul Sentinței nr. 3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj, în Dosarul nr. 465/F/2004 în care se menționa clar că antrenarea răspunderii administratorului social B. P. se face până la acoperirea pasivului debitoarei S.C Gorj Asociații SA, conform Raport lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004 și nu până la acoperirea întregului pasiv, așa cum se menționează, în mod eronat și fără temei legal, in Referatul nr._/07.03.2006 întocmit la nivelul A.F.P.M. Tg. J..

Cu toate acestea, creditoarea A.F.P.M. Tg. J. a urmărit silit pe debitorul persoană fizică B. P. pentru întreaga creanță cu care se înregistrase în Tabelul debitoarei S.C Gorj Asociații SA (15.180 RON) plus cheltuielile de executare.

Având în vedere aspectele menționate mai sus organul de control a constatat că nu au fost respectate atribuțiile de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și de conducere din cadrul A.J.F.P.M. Tg J. care nu au aplicat dispozițiile Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 465/F/2004, în condițiile în care la art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului republicată.

Astfel, executarea silită efectuată fără respectarea dispozițiilor legale. ce a dus la prejudicierea debitorului, așa cum s-a constatat prin prezentul raport a fost stabilită ca fiind abuzivă prin Decizia nr. 624/23.04.2013, pronunțată de Curtea Apel C., în Dosarul nr._ .

Având în vedere cele menționate precum si considerentele din Decizia nr.624/23.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în Dosarul nr._ rezultă că împotriva debitorului B. P. s-a efectuat de către funcționarii publici executare silită care a avut caracter abuziv și a vizat bunuri a căror valoare depășești mult limita legală de 150% din valoare creanței fiscale și totodată debitorul s-a afla imposibilitatea de a desfășura activități și operațiuni în legătură cu conturile sale și buni imobile, proprietate personală.

De asemenea, prin Decizia nr.624/23.04.2013 emisă de Curtea de Apel C. s-a stabilit că pârâta AFP Tg J.(AJFP Gorj) are de achitat suma de 495.519 format din: 434.294 lei despăgubiri materiale, 40.000 lei daune morale și 21.225 cheltuieli de judecată.

Prejudiciul Ministerului Finanțelor Publice în suma de 495.519 lei este cert acesta fiind plătit domnului B. P. așa cum a fost stabilit prin dispozitiv Deciziei Civilă nr. 624/23.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în Dosarul nr._ .

În acest sens Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Juridică a emis avizul nr. 255.292/2013 privind legalitatea procedurii de punere în executare a Deciziei Civile nr. 624/2013 irevocabilă care a fost achitată cu O.P. nr. 498 și O.P. nr 499 din 03.02.2014.

În ceea ce privește constatarea nulității Deciziei de imputație nr.1103/25.07.2014, ca urmare a faptului că acesta "nu prevede instanța competentă la care se contestă sancțiunea", a apreciat că acesta critică este pur formală, fiind infirmată de art.4 din Decizia de imputație, în care se menționează:

"Art.4- împotriva prezentei decizii persoanele menționate se pot adresa instanței de contencios administrative, în conformitate cu prevederile art.85 alin.2 din Lege nr. 188/1999:

" (2) împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ."

Prevederile art.252 lit.f din Codul muncii nu sunt aplicabile în cauză, întrucât nu se află în prezența unei decizii de sancționare disciplinară, dispusă de instituția pârâtă, ci se află în prezența unei decizii de imputație, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999:

art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999:" (2) împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Referitor la susținerea nulității Deciziei de imputație, ca efect al nulități, raportului de control CV_/30.06.2014, pe considerentul că acesta din urmă este un act nul, ca urmare a faptului că « nu au fost persoanelor vizate note explicative, care să lămurească anumite situații (...) dar, să asigure dreptul la apărare al persoanelor vizate », aducem următoarele lămuriri:

În primul rând, a solicitat a se observa că, din cuprinsul OPANAF nr.443/2014, la art.6 lit.d, sunt enumerate drepturile organelor de control, printre care este menționat și acela de a solicita note explicative:

"Drepturile organelor de control intern

d) să solicite note explicative, în orice etapă a acțiunii de control, în vederea clarificării și definitivării constatărilor privind împrejurările și cauzele care au condus la apariția abaterilor și deficiențelor;"

Prin urmare, actul normativ indicat mai sus, nu instituie o obligație a organelor de control, de a solicita note explicative persoanelor în cauză.

Așadar, nu se află în situația în care organului de control îi incumba o obligație, aceea de a solicita note explicative, expres prevăzută de actul normative, prin urmare, nu se poate invoca raportat la acest aspect nulitatea raportului de control intern, ca urmare a nerespectării prevederilor OPANAF nr.443/2014.

La art.14 alin.2 din OPANAF nr.443/2014, se pot observa elementele constitutive ale raportului de control intern, de unde rezultă faptul că nu se prevede obligativitatea comunicării acestui act de control persoanelor vizate:

"(2) Raportul de control intern conține, în principal, următoarele elemente:

) date privind acțiunea de control intern;

b) aspecte semnalate;

c) scopul și obiectivele controlului intern;

d) date privind structura/persoana verificată;

e) constatări - acestea trebuie să fie precise, explicitate faptic, bazate pe date și documente expuse clar, eliminându-se orice elemente și descrieri inutile și neconcludente, care încarcă nejustificat conținutul raportului de control intern. Constatările se vor prezenta pentru fiecare obiectiv de control, cu analizarea abaterilor și/sau deficiențelor, stabilirea persoanelor responsabile și a reglementărilor incidente;

f) concluziile pentru fiecare obiectiv de control al acțiunii de control intern - se va prezenta o sinteză a deficiențelor constatate;

g) propunerile de măsuri - acestea pot fi corective, în vederea remedierii deficiențelor constatate, și/sau de prevenire, după caz, și se vor dispune, conform prevederilor legale, în sarcina structurilor și persoanelor verificate;

h) propunerile de sesizare a structurilor competente, în condițiile alin. (5) și (6), dacă este cazul;

i) propunerile de informare a unor autorități publice, instituții publice sau direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dacă este cazul."

Se poate observa că nu se indică în conținutul Raportului de control intern, faptul că ar trebui să se dispună de către echipa de control luarea de note explicative persoanelor vizate.

Mai mult, sub raportul consecințelor juridice, raportul de control intern nu produce prin el însuși consecințe juridice dintre cele enumerate la art. 2 al. 1 lit. c din Legea 554/2004, ci doar reflecta si constata o stare de fapt.

De asemenea, raportul de control intern nu poate fi asimilat unui act administrativ deoarece nu are natura juridică a unui act administrativ, ci a unui act premergător unui act administrativ, care nu stabilește niciun raport obligațional, nu dă naștere unui raport juridic, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, constatări efectuate în temeiul prevederilor OPANAF nr.443/2014, în aceste condiții neputând fi controlului instanței de contencios.

Totodată, nu se poate solicita și dispune anularea raportului de control intern nr.CV_/30.06.2014, în integralitatea sa, întrucât acest act conține date și informații cu privire la mai multe fapte verificate, constatări cu privire la abateri și deficiențe săvârșite de mai multe persoane, analize cu privire la abateri și deficiențe, concluzii pentru fiecare obiectiv de control al acțiunii, propuneri de măsuri în vederea remedierii deficiențelor constatate, și/sau de prevenire, propunerile de sesizare a structurilor competente, propunerile de informare a unor autorități publice, instituții publice sau direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin urmare, o . date și informații care nu-l privesc numai pe reclamantul în cauză.

Mai mult, a considerat că reclamantul ar trebui să aducă critici numai cu privire la constatările referitoare la persoana sa, fără a face referire la alte aspecte ce privesc alți funcționari publici, ce nu-i sunt opozabile și nu produc efecte directe asupra sa și să ceară pe cale de consecință numai anularea în parte a decizie imputație.

Pe fond, răspunzători de executarea silită efectuată fără respectarea dispozițiilor legale așa cum s-a constatat prin Raportul de control intern nr._/30.06._ stabilită ca fiind abuzivă prin Decizia nr. 624/23.04.2013, pronunțată de Curtea Apel C., în Dosarul nr._ sunt următorii funcționari publici: V. F. CNP._ în prezent Inspector la Serviciul Colectare| Executare Silita Persoane Juridice / Comp. Insolvabilitate Răspundere Solidara din cadrul A.J.F.P. Gorj; D. M. CNP._ în prezent Consilier la Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice 1 din cadrul A.J.F.P. Gorj; Butulescu G. CNP._ în prezent pensionat; C. D. decedat;I. V. CNP._ în prezent consilier / Serviciu de Inspecție Fiscală nr. 1 Bănci Leasing Regiunea București din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili ; I. C. CNP._ în prezent consilier / Direcția Generală Legislație Cod Procedură Fiscală, Reglementări Nefiscale Contabile din cadrul Ministerului Finanțelor Publice; S. E. CNP._ în prezent Sef / Biroul Evidenta PlătitoriPersoane Juridice din cadrul A.J.F.P. Gorj; V. C. CNP._ în prezent Sef / Serviciul Colectare și Executare Silita Persoane Fizice din cadrul A.J.F.P. Gorj; T. I. G. CNP._ în prezent Sef / Serviciul Fiscal Orășenesc Tg- Cărbunesti din cadrul A.J.F.P. Gorj, funcționari publici din cadrul A.F.P.M. Tg. J. care au întocmit, au verificat, propus spre aprobare și au aprobat referatul nr._/07.03.2006, nu au respectat dispozitive Sentinței nr. 3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj, în Dosarul nr. 465/F/2004 în care se menționa clar ca antrenarea răspunderii administratorului social B. P. se face până la acoperirea pasivului debitoarei S.C Gorj Asociații SA, conform Raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004 și nu până la acoperirea întregului pasiv, așa cum se menționează, în mod eronat și fără temei legal, în Referatul nr._/07.03.2006 întocmit la nivelul A.F.P.M. Tg. J..

Cu referire la faptele imputabile reclamantului V. F. a arătat pârâta că, funcționari publici din cadrul A.F.P.M. Tg. J. care au întocmit, au verificat, propus, spre aprobare și au aprobat referatul nr._/07.03.2006, nu au respectat dispozitivul Sentinței nr. 3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj, în Dosarul nr. 465/F/2004 în care se menționa clar ca antrenarea răspunderii administratorului social B. P. se face până la acoperirea pasivului debitoarei S.C Gorj Asociații SA, conform Raportului, lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004 și nu până la acoperirea întregului pasiv, așa cum se menționează, în mod eronat și fără temei legal, în Referatul nr._/07.03.2006 întocmit la nivelul A.F.P.M. Tg. J..

În conformitate cu sarcinile de serviciu stabilite prin fișa postului nr. 647 d-nul V. F., funcționar public în cadrul A.F.P.M. Tg. J. - S.C.E.S.P.J. avea obligația de a primi hotărârea judecătorească de la C. Juridic și de a proceda la punerea în aplicare, în termenul legal, astfel încât să fie evitate orice riscuri, iar în situația în care prin hotărârea judecătorească se antrenează răspunderea materială a administratorului întocmește referatul de dare la scădere a debitelor pentru care s-a antrenat răspunderea materiala, în două exemplare, referatul se supune aprobării șefului de serviciu și conducătorului unității fiscale, după care se operează în evidența fiscală. Un exemplar al referatului rămâne la dosarul de lichidare, iar celălalt exemplar, împreună cu hotărârea judecătoreasca, se transmite cu adresă pentru luare în debit și urmărire de către compartimentul de executare silită persoane fizice din cadrul unității fiscale.

S-a susținut de către reclamant că nu avea atribuții în punerea în executare a unui titlu executori, interpretarea unui titlu executoriu și modalitățile de executare.

Susținerile reclamantului sunt contrazise de fișa postului, menținute și de prevederile Regulamentului de organizare și funcționare, la capitolul referitor la atribuțiile SCESPJ, unde sunt enumerate:

b) organizează, verifică și desfășoară activitatea de executare silită asupra veniturilor și bunurilor urmăribile ale debitorilor, în vederea realizării creanțelor fiscale(...) e)duce la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de instanțele judecătorești, precum și de alte organe competente

f) pe baza datelor deținute, analizează și stabilește măsurile de executare silită, în așa fel încât, realizarea creanței să se facă cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama de

interesul imediat al statului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit

i) asigură desfășurarea procedurii de executare silită asupra bunurilor și veniturilor

debitorilor

s) procedează la valorificarea bunurilor sechestrate, în una dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare,

Funcționarul public V. F. a întocmit Referatul nr._/07.03.2006, dar nu a luat în considerare dispozitivul Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 465/F/2004 prin care s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului B. P. până la acoperirea pasivului debitoarei ., conform Raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004 și a propus luarea în debit a d-lui B. P. - CNP_ cu suma de 15.571 lei (RON) și nu cu suma de 49 lei (RON), așa cum rezultă din documentele justificative existente în acest sens.

Prin acțiunea formulată se susține faptul că la data întocmirii referatului nr._/07.03.2006, reclamantul nu era în posesia Raportului lichidatorului judiciar nr.4566/20.12.2004.

Această susținere este contrazisă chiar de Referatul întocmit, în care se menționează că prin sentință s-a dispus atragerea răspunderii, până la acoperirea pasivului debitorului, fără să se facă referire la raportul lichidatorului judiciar, deși acesta era menționat în dispozitiv.

Aceasta înseamnă că reclamantul nu a avut în vedere la emiterea Referatului existența raportului lichidatorului judiciar și prin urmare invocarea faptului că nu se află în posesia lui este lipsită de relevanță.

În măsura în care reclamantul și-ar fi îndeplinit atribuțiile în mod corespunzător ar fi trebuit să facă referire în referat la acest raport în cazul în care nu se afla în posesia lui să-l solicite de la Biroul Juridic - AJFP Gorj.

Reclamantul nu a înțeles să procedeze în acest mod și a apreciat în mod eronat că s-a atras răspunderea pentru tot pasivul societății, înțelegând prin aceasta obligațiile cu care AJFP Gorj se înscrisese la masa credală.

Referitor la susținerile reclamantului că nu are cunoștințe juridice și a interpretat dispozițiile sentinței ca atare, a arătat că în situația în care reclamantul ar fi avut nelămuriri cu privire la dispozițiile sentinței, avea posibilitatea să solicite punctul de vedere de specialitate al Biroului juridic - AJFP Gorj, în conformitate cu prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare A AJFP Gorj, în vigoare la data respectivă și a legii consilierului juridic Legea nr.514/2003.

Cu privire la lipsa atribuțiilor reclamantului în domeniu executării silite invocată prin acțiune, a arătat că reclamantul avea obligația îndeplinirii tuturor sarcinilor repartizate de șefii ierarhici superiori, în conformitate cu prevederile art.45 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată și completată: ,, Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici”.

Reclamantul în calitatea de funcționar public avea dreptul să refuze în scris și motivat îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic dacă le considera ilegale așa cum prevăd dispozițiile art.45 alin.3 din legea nr.188/1999:

„(3) Funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații."

Această situație nu s-a întâmplat reclamantul aducând la îndeplinire sarcinile prin întocmirea Referatului nr._/07.03.2006.

A arătat cu privire la susținerea reclamantului că nu a săvârșit o faptă ilicită, că fapta ilicită este conduita (acțiunea sau inacțiunea), care încalcă legea cu consecința producerii unui prejudiciu.

Așa cum a arătat, întocmirea referatului_/07.03.2006 de d.nul V. F. a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor instanței de judecată, acesta nerespectând dispozițiile sentinței, fiind încălcate prevederile art.12 din Legea nr.64/1995, că hotărârile sunt definitive și executorii și ale Codului de procedură fiscală la art.141 alin. 1, potrivi căruia executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu.

Cu privire la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu produs, a solicitat a se observa că există o legătură cauzală directă între emiterea Referatului_/07.03.2006, urmată de luarea în evidență a d.nului B. P. cu suma de 15.571 lei, ceea ce a condus la începerea executării silite prin emiterea titlului executoriu pentru acea sumă.

În situația în care d.nul V. F. ar fi procedat la evidența corectă a sumei de 49 lei, nu s-ar mai fi procedat la executare silită, putând fi aplicabile prevederile art.178 alin.1 din Codul de procedură fiscală:

„(1) în situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poștă, sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somației și a adresei de înființare a popririi sunt suportate de organul fiscal.

În consecință, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile cu privire la d.nul V. F..

În ceea ce privește afirmația că Decizia Curții de Apel C., prin care s-au acordat despăgubiri d.nului B. P., se referă exclusiv la executarea silită, a apreciat că nu este de natură a înlătura răspunderea tuturor funcționarilor publici care nu și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile în legătură cu executarea silită și de executare silită.

Astfel, atâta timp cât d.nul V. F. a procedat la stabilirea în mod eronat a sumei datorată de d.nul B. P., prin Referatul menționat, fapt ce a declanșat executarea silită nu se poate reține lipsa de vinovăție în producerea prejudiciului cauzat AJFP Gorj, prin plata sumei către d.nul B. P..

Prin raportul de control intern s-a analizat activitatea tuturor funcționarilor publici implicați, constatându-se vinovăția fiecăruia dintre cei care au întocmit documentele cu privire la d.nul B. Ptre, neputându-se reduce doar la activitatea de executare silită, atâta timp cât s-a dovedit că și alți funcționari publici nu și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile contribuind prin aceasta la producerea prejudiciului.

De asemenea, prin Referatul nr. 4425/29.01.2008 întocmit de funcționarul public V. F., verificat de șeful de serviciu Sabiescu E. și aprobat de șef administrație adjunct V. C. s-a propus și s-a aprobat scăderea din evidența fiscală a sumei de 15.571 lei (RON) și emiterea unui borderou de debit în sumă de 50 lei (RON), dar aceste operațiuni nu au fost duse la îndeplinire.

Acest referat a fost întocmit ca urmare a cererii domnului B. P. nr. nr.3118/28.01.2008, prin care a solicitat anularea măsurilor de executare silită, motivat de faptul că suma datorată este de 49 lei și nu 15.571 lei.

Referatul întocmit de d.nul V. urma să fie înaintat BESPF în vederea scăderii debitului din evidență și încetarea executării silite, fapt care nu s-a întâmplat.

Având în vedere aspectele menționate mai sus organul de control a constatat că nu au fost respectate atribuțiile de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și de conducere din cadrul A.J.F.P.M. Tg J. care nu au aplicat dispozițiile Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 465/F/2004, în condițiile în care la art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului republicată prevede următoarele:

" Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.",

Datorită faptului că nu au fost aplicate prevederile art. 12, din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului și nu a fost pusă în executare Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, in Dosarul nr. 465/F/2004, s-a continuat, în mod eronat și fără niciun temei legal procedura de executare silită împotriva debitorului B. P. pentru aceleași sume și fără a se ține cont de Referatul nr. 4425/29.01.2008 care nu a fost dus la îndeplinire.

Funcționarii publici de execuție și de conducere din cadrul A.F.P.M. Tg-J. -S.C.E.S.P.F. nu și-au respectat atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului în condițiile în care au continuat executarea silită împotriva debitorului B. P. și după aprobarea Referatului nr. 4425/29.01.2008 prin care urma scăderea din evidență a sumei de 15.571 lei (RON) și debitarea sumei de plată în sumă de 50 lei (RON), aceasta fiind foarte mică în raport cu valoarea bunurilor imobile și a productelor (masa lemnoasă) indisponibilizate prin PVSBI nr._/23.10.2007, PVSBI nr._/02.11.2007 și Adresa nr. 79.801/23.11.2007, către Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Tg-J. .

Având în vedere cele menționate precum si considerentele din Decizia nr. 624/23.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în Dosarul nr._ rezultă că împotriva debitorului B. P. s-a efectuat de către funcționarii publici o executare silită care a avut caracter abuziv și a vizat bunuri a căror valoare depășește cu mult limita legală de 150% din valoare creanței fiscale și totodată debitorul s-a aflat în imposibilitatea de a desfășura activități și operațiuni în legătură cu conturile sale și bunurile imobile, proprietate personală.

Astfel, prin Decizia nr.624/23.04.2013 emisă de Curtea de Apel C. a fost obligată AFP Tg J.(AJFP Gorj) la plata sumei de 495.519 lei alcătuită din: 434.294 lei despăgubiri materiale, 40.000 lei daune morale și 21.225 lei cheltuieli de judecată.

Prejudiciul în suma de 495.519 lei este cert și actual acesta fiind plătit d-nului B. P. așa cum a fost stabilit prin dispozitivul Deciziei Civilă nr. 624/23.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în Dosarul nr._ .

Potrivit art.45 alin. 1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare:

«(1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate."

Conform art.75 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare:

"încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz."

Art.84 lit.a și c din Legea nr.188/1999 prevede:

"Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituții publice în care funcționează;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Întrucât prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea succesivă sau concomitentă a persoanelor menționate și nu se poate stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea lui, răspunderea fiecăruia s-a stabilit proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei, având în vedere dispozițiile art.117 din Legea nr.188/1999 coroborat cu art.255 alin.2 din Codul muncii.

Calculul a fost făcut așa cum rezultă din adresele nr. CV_/21.07.2014 emisă de Serviciul Financiar Buget Investiții și nr. CV_/25.07.2014 a Serviciului de Control din cadrul D.G.R.F.P. C..

În temeiul art. 84 alin. 1 lit.a) si c) si art. 85 alin.1 din Legea nr.188/1999 Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare coroborat cu art 117 din Legea nr. 188/1999 si art. 255 Codul muncii.

Având în vedere apărările de mai sus referitoare la contestația formulată de V. F., s-a solicitat în principal suspendarea prezentei cauze în baza dispozițiilor art.413 pct 2 din NCPC, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.

În drept,întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 din NCPC.

Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2015 la cererea apărătorului reclamantului, instanța a dispus emiterea unei adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj pentru a comunica toate dosarele de executare silită de la Serviciul Executare Silită Persoane Juridice în ceea ce o privește pe debitoarea . SA; toate dosarele de executare silită de la Serviciul Executare Silită Persoane Fizice în ceea ce îl privește pe debitorul B. P. ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 3/11.01.205 în cadrul dosarului nr. 465/F/2004 al Tribunalului Gorj;cererea de îndreptare eroare materială formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj către Tribunalul Gorj, în baza cărei s-a pronunțat încheierea nr. 23.05.2008 în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Gorj, cât și copia mandatului de reprezentare au peroanelor ce au semnat cererea adresată instanței de judecată; în concluzie toate dosarele de executare silită cu privire la debitorii . SA și B. P..

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate și a probelor administrate, Tribunalul constată și rețin următoarele:

Prin prezenta acțiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamantul a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a Deciziei de imputare nr.1103 din 25.07.2014, emisă de către intimata D.G.R.F.P C., iar în subsidiar, să anuleze în parte decizia contestată, în sensul de a se constata că el nu are nici un fel de culpă (vinovăție) în producerea pagubei în patrimoniul intimatei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Se reține că, prin decizia contestată, s-a imputat suma totală de 495.519 lei, mai multor funcționari publici din cadrul AJFP Gorj, lui imputându-i-se în concret suma de 40.774 lei.

Reclamantului i s-a imputat suma de 40.774 lei, în baza art.255 alin. 2 Codul muncii coroborat cu art.117 din Legea nr.188/1999, iar ca temei de drept al angajării răspunderii materiale, s-au reținut dispozițiile art. 84 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 188/1999.

În primul rând, se va analiza cu prioritate excepția invocată de reclamant prin acțiunea introductivă.

Astfel, reclamantul invocă aspectul conform căruia operează prescripția dreptului conducătorul instituției pârâte de a emite Decizia de impunere contestată, respectiv decăderea acestuia din dreptul de a emite actul de imputare, datorită nerespectării termenului de 30 de zile prev. art.84-85 din LEGEA nr.188/1999.

Referitor la respectiva excepție, se reține că aceasta nu este întemeiată, prin prisma următoarelor considerente:

Decizia ce face obiectul cauzei a fost emisă la data de 25 iulie 2014.

Sub acest aspect, disp. art. 84 din Legea nr.188/1999, așa cum era în vigoare la data emiterii deciziei de analizat, respectiv la 25 iulie 2014:

„Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Art. 85 prevedea de asemenea, că:

„ (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(21) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

La baza acestei decizii ce se cere analizată în cauza dedusă judecății, a stat Raportul de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, prin care s-a constatat de către instituția pârâtă, o pagubă în patrimoniul său, urmare a despăgubirilor acordate numitului B. P. prin decizia civilă nr.624 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C..

Astfel, în ce privește termenul de 30 de zile, invocat de către reclamant, a fost respectat ca urmare a emiterii Raportului de Control Intern din 30 iunie 2014, Decizia de imputare nr.1103 fiind emisă la data de 25 iulie 2014.

Pe de altă parte, decizia de impunere a fost emisă în termenul de prescripție de 3 ani de la data constatării pagubei, respectiv de la pronunțarea deciziei nr.624 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel C..

Deci, ambele termene speciale prevăzute de Legea nr.188/1999 au fost respectate, fiind astfel întemeiate apărările pârâtei în acest sens, cu privire la excepția invocată de reclamant.

Pe de altă parte, instanța apreciază că această excepție a decăderii pentru nerespatrea termenului de 30 de zile, ar avea relevanță doar pentru aplicarea disp. art.84 alin.1 lit. a din Legea citată, fiindcă decizia de imputare a fost emisă, cu motivarea că ea se întemeiază pe prevederile art. 84 alin.1 lit. a și c din Legea nr.188/1999. Numai art.84 lit. a și b se referă la termenul de 30 de zile.

Deci, aplicarea disp. referitoare la decădere sau la prescripția dreptului de a emite decizia de impunere poate fi pusă în discuție doar în ce privește aplicarea disp. art. 84 lit. a din actul normativ citat.

Pentru considerentele arătate, excepția nu este întemeiată, fiind respectat termenul de 30 de zile de emiterea a deciziei, dacă se ia ca referință constatarea pagubei prin Raportul de Control Intern din 30 iunie 2014.

Pe de altă parte, Decizia de impunere a fost motivată, în drept, și pe disp. art. 84 alin.1 lit. c din Legea nr.188/1999.

Astfel, art.84 din Legea arată că: „1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(21) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Astfel, referitor la art. 84 lit. c, se face vorbire doar de termenul de 3 ani, respectiv „ c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Din interpretarea tuturor acestor normal egale, rezultă că nu este întemeiată excepția invocată.

Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:

Reclamantul solicită anularea parțială, cu referire la el, a Deciziei de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014, emisă de instituția pârâtă, prin care i se impută suma de 40.774 lei, urmare a achitării către numitul B. P. a unor daune materiale și morale în conformitate cu decizia nr.624/2013 a Curții de Apel C..

Din lecturarea Deciziei de imputare, sub aspectul legalității acesteia, Tribunalul reține că aceasta reprezintă un act administrativ unilateral, emis de pârâtă, prin care se impută mai multor funcționari publici din cadrul AJFP Gorj, fostă DGFP Gorj, suma totală de 495.519 lei, reprezentând despăgubirea plătită în baza deciziei susmenționate, a Curții de Apel C., defalcată pentru fiecare în parte dintre funcționarii publici considerați vinovați, reclamantului imputându-i-se, în concret, suma de 40.774 lei.

Se constată că Decizia de imputare este fundamentată, în drept, pe disp. art. 84 alin. lit. a și c din Legea nr.188/1999 și, respectiv pe disp. art. 85 alin.1 din același act normativ.

Așa cum citat anterior, conform disp. art. 84 din actul normativ, așa cum acesta era în vigoare la data emiterii deciziei de imputare, respectiv la 25 iulie 2014, dar și în prezent:

„Art.84: „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Art. 85 prevedea de asemenea, că:

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2 1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Tribunalul constată că apărarea reclamantului, în ce privește aspectele de nelegalitate ale acestei decizii sunt întemeiate și vor fi reținute.

Astfel, din lecturarea art.84 din Legea nr.188/1999, rezultă că legiuitorul a prevăzut trei posibilități de angajare a răspunderii civile a unui funcționar considerat vinovat de anumite pagube în patrimoniul instituției publice în care-și desfășoară activitatea profesională, în cadrul raporturilor de serviciu cu aceasta.

Astfel, s-a prevăzut expres și enumerativ, dar limitativ totodată, prin prevederile art.84 din Legea citată, că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează, pentru trei situații, respectiv:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

De asemenea, prin art.85 din Lege, au fost prevăzute mijloacele concrete prin care instituția publică îți poate recupera paguba prilejuită de funcționarul public vinovat, astfel:

Art.85:

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2 indice1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Așa fiind, întrucât în cauza de față, Decizia de imputare nr.1103 are ca temei legal atât art.84 lit. a, cât și art.84 lit. c din Legea nr.188/1999, aceasta apare ca nelegală, cele două cazuri de angajare a răspunderii civile excluzându-se reciproc.

Astfel, din interpretarea celor două norme legale, rezultă că angajarea răspunderii civile prin emiterea deciziei sau a ordinului de imputare sau, după caz, a angajamentului de plată, este diferită și exclude angajarea răspunderii civile a funcționarului, în situația prev. de lit. c a art.84 alin.1, atunci când paguba a fost pricinuită de achitarea, de către entitatea publică, a despăgubirilor datorate printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță legal constituită.

În cauza de față, suma totală de 495.519 lei, din care reclamantului i se impută suma de 40.774 lei, a fost plătită de AJFP Gorj numitului B. P., în baza hotărârii judecătorești nr.624 din 23 aprilie 2013, prin ordinul de plată nr.498 și prin ordinul de plată nr.499 din 03 februarie 2014, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, Tribunalul constată că, în mod greșit, pârâta a emis Decizia de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014, prin care se impută funcționarilor publici suma achitată persoanei nominalizate prin Decizia civilă nr.624/2013 a Curții de Apel C., din moment de Legea nr.188/1999 prevede expres că, în situația de față, răspunderea civilă a funcționarilor considerați vinovați de prejudiciul respectiv se poate angaja doar prin pronunțarea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile (conform art. 84 alin.1 lit.c din Legea nr. 188/1999), și nu prin emiterea deciziei de imputare.

Emiterea unui astfel de titlu de poate face doar pentru cazurile prev .de art. 84 lit.a și b din Lege, nu și pentru cel prevăzut de lit. c a normei citate.

În consecință, se va reține motivarea reclamantului, din acțiunea dedusă judecății, sub acest aspect, și nu pe cea din întâmpinarea pârâtei, conform căreia cele două modalități de angajare a răspunderii civile a celor vinovați sunt cumulative.

În acest sens este și doctrina și jurisprudența în materie, conform cărora întinderea răspunderii civile a funcționarilor publici pentru pagubele rezultând din plata unor despăgubiri, în baza unor hotărâri judecătorești, către terțe persoane, se poate face tot în temeiul unor titluri de aceeași valoare, respectiv prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, așa cum cer expres și cu titlu obligatoriu disp. art. 84 lit. c din Legea nr.188/1999, prin care să se stabilească, cu certitudine, față de fiecare funcționar vinovat în parte, întinderea prejudiciului pe care să-l suporte personal, în funcție de culpa fiecăruia.

Dacă legiuitorul ar fi dorit cumularea celor trei modalități de angajare a răspunderii civile a funcționarilor vinovați, acestea nu ar fi fost defalcate în trei modalități distincte prin art.85 alin.1, citat.

Concluzionând, per ansamblul acțiunii, cele reiterate de reclamant, în susținerea contestației ce face obiectul cauzei deduse judecății, apar ca întemeiate, motiv pentru care acțiunea sa este întemeiată și dovedită, decizia de imputare contestată fiind nelegală.

Așa fiind, aceasta va fi admisă și se va dispune anularea parțială a Deciziei de imputare, respectiv cu privire la reclamant.

D. fiind că respectiva decizie va fi anulată parțial, doar cu privire la reclamant și pentru considerentele arătate, celelalte aspecte invocate de părți, referitoare la fondul răspunderii civile a acestuia, nu vor mai fi analizate, ceea ce se poate face doar în cadrul unei acțiuni judiciare promovată conform disp. art. 84 alin.1 lit. c din Legea nr.188/1999.

De asemenea, ca urmare a căderii pârâtei în pretenții, în baza disp. art. 453 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată la plata către acesta, a sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales și dovedite prin chitanța depusă la fila nr.67 din volumul I al dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția invocată de reclamant.

Admite contestația formulată de reclamantul V. F., CNP_, domiciliat în TG-J., . P., nr. 15, ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D..

Anulează parțial Decizia de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014, emisă de pârâta DGRFP C., respectiv cu privire la reclamant.

Obligă pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 03 aprilie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

S. I. T.

Grefier,

A. C. C.

Red.S.I.T/tehnored.A.C.C.

4 ex./19 mai 2015

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 835/2015....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 905/2015.... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 433/2015. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 433/2015. Tribunalul GORJ