Anulare act administrativ. Sentința nr. 1069/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1069/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 8629/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr. 1069/2015
Ședința publică din 18 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. S.
Grefier: E. R. P.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta M. N., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, personal, lipsind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2014, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 413 alin.1 pct. 1 iar potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării cererii de chemare în judecată și acordă cuvântul părților cu privire la excepția perimării.
Reclamanta, având cuvântul, solicită respingerea excepției perimării, învederând instanței faptul că nu a încetat cauza care a determinat suspendarea judecății și nu s-a împlinit termenul de 6 luni și de asemenea solicită punerea în discuție a excepției nulității absolute invocată prin acțiune, pentru motivele expuse în notele de ședință pe care le depune la dosar, în ședință publică, împreună cu un set de înscrisuri, constând în sentința civilă nr. 1735 din 04 iulie 2014, pronunțată în dosarul nr._ *, decizia nr. 837 din 19 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ *, decizia de soluționare a contestației nr. 1 din 17.03.2015 formulată de reclamantă și certificatul de grefă cu privire la dosarul nr._ care atestă faptul că se află în procedura scrisă.
Instanța respinge punerea în discuție a excepției nulității absolute solicitată de reclamantă, având în vedere faptul că s-a pus în dicuție, cu prioritate, excepția perimării, motiv pentru care va rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 13 noiembrie 2013, sub nr._, reclamanta M. N. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 150/17.04.2013, privind soluționarea contestației formulată la decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/01.07.2012 și anexei acesteia, emisă de A. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J., solicitând, în temeiul art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004, admiterea contestației formulată, anularea deciziei nr. 150/17.04.2013, anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/01.07.2012 și anexei acesteia, emisă de A. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J. și totodată exonerarea sa de plata acestor sume, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost somată prin decizia menționată mai sus, în temeiul art. 88, lit. c, și art. 119, din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, să plătească suma de 26.965 lei, cu titlu de accesorii. În finalul deciziei se menționează: „Detaliile referitoare la modul de calcul a sumelor reprezentând accesorii aferente obligațiilor fiscale se află în anexă”.
În acest sens, reclamanta a considerat că decizia a fost emisă de pârâtă cu nerespectarea condițiilor de formă și conținut prevăzute de art. 87, 88, coroborat cu art. 43, alin. 2, din OG nr. 92/2003 și fără să aibă la bază o cercetare și o verificare proprie privind existența obligației principale și cuantumul obligațiilor accesorii. Pârâta nu a respectat dispozițiile Codului Fiscal și nici dispozițiile art. 41-43, din OG nr. 92/2003, în sensul că în conținutul deciziei, nu este menționată obligația principală, nu sunt menționate date privind activitatea desfășurată de aceasta, nu este menționat nici titularul de drept al veniturilor realizate și asupra cărora s-au aplicat cotele de obligații principale, decizia nu este corect și complet motivată, conform art. 41-43, și art. 65, din OG nr. 92/2003.
Reclamanta a solicitat să se observe că nici în decizie și nici în anexa la aceasta nu este indicată baza de a respectiv nu este indicat cuantumul obligației principale, actul prin care a fost stabilită obligația principală (dacă aceasta a fost stabilită), nu este indicată perioada pentru care s-au calculat oblig accesorii, nu este indicat nivelul dobânzii, nu este indicat nici nivelul penalității și nu este precizat dacă acestea au fost calculate pe zile/luni. Lipsa acestor elemente, atrage nulitatea deciziei nr._/01.07.2012, conform art. 46, din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, a menționat că nivelul dobânzilor și al penalităților a fost modificat în ultimii ani, prin mai multe acte normative, respectiv prin OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010 și Lege 46/2011, astfel că nu știu ce cote s-au aplicat și dacă acestea au fost calculate corect, întrucât nivelul acestora a fost diferit în funcție de perioada avută în vedere la calcularea accesoriilor.
Astfel, prin decizia nr. 150/17.04.2013, pârâta a calculat aceste accesorii în baza datelor preluate de la Casa Județeană de Sănătate Gorj, dar în speță, nu a fost încheiat un contract de asigurare între reclamantă și CAS Gorj și în consecință CAS Gorj a preluat informațiile despre veniturile pe care le-a realizat de la pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.
Mai mult, în speță, pârâta a făcut o dublă impunere, solicitând să se constate că potrivit anexei la decizia nr. 50.3/31.05.2012, emisă de CAS Gorj, îi este stabilită de către CAS Gorj obligația de plată a aceleași sume de 26.965 lei, cu titlu de accesorii.
Reclamanta invocă dispozițiile art. 211. alin. 1 din Legea nr. 95/2006, ca o persoană, cetățean român cu domiciliul în România, să devină asigurat trebuie să facă: „dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi”, iar în continuare se menționează că: „persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator”. Această concluzie este susținută și de alte dispoziții din Legea nr. 95/2006 nu fac referire la „obligația de plată a contribuției”, ci la obligația de a se asigura în condițiile art. 211 în acest sens, spre exemplu art. 213, alin. 4, prevede că persoanele ce nu sunt prevăzute la art. 213 alin. 1 și 3 (adică persoanele asigurate fără plată) „au obligația să se asigure în condițiile art. 211, adică să încheie contract.
O dovadă în sensul inexistenței obligației de plată a sa, ca notar public, a acestei contribuții a obligațiilor accesorii o reprezintă chiar modificarea adusă Codului Fiscal prin O.U.G. nr. 125/20 în care se precizează expres că toate persoanele datorează această contribuție, chiar și cele care realizează venituri, iar plățile se stabilesc prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit. Așadar, acum legiuitori înțeles să stabilească ope legis această obligație de plată a contribuției sociale de sănătate si a eliminat existența contractului de asigurare și a stabilit și modalitatea de stabilire prin decizie de impunere emisă de organele fiscale, pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit.
Însă, reclamanta a precizat că prin această modificare au fost reglementate în mod distinct aceste contribuții într-un capitol separat intitulat „Contribuțiile sociale obligatorii privind persoanele care realizează venituri din activități independente, activități agricole si asocieri fără personalitate juridică”. Printre modificările importante aduse de O.U.G. nr. 125/2011 și care a intrat în vigoare la 1 iulie 2012, se arată: A.N.A.F. devine competentă în administrarea contribuțiilor sociale obligatorii (art. V, alin. 1, din O.U.G. nr. 125/2011); în enumerarea contribuțiilor sociale reglementate de Codul Fiscal au fost introduse și contribuțiile sociale de sănătate (art. 2, alin. 2, lit. b); toate persoanele datorează contribuții sociale de sănătate, inclusiv cele care nu realizează venituri (art. 296, indice 27, alin. 2); contribuabilii sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale; în cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate, plățile anticipate prevăzute se stabilesc de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit; în decizia de impunere, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru contribuabilii se evidențiază lunar, iar plata acestei contribuții se efectuează trimestrial; baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate este diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale.
A precizat reclamanta că dispozițiile art. 211, alin. 1, din Legea nr. 95/2006, sunt foarte clare, stabilind că dobândirea calității de asigurat pentru un cetățean român cu domiciliul în România este plata care urmează a se face în baza unui contract de asigurare. La baza raportului juridic de asigurare se află contractul. Calitatea de asigurat nu rezultă ope legis. În condițiile în care până la data modificării Codului Fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011, nu au existat dispoziții exprese ale legislației fiscale care să reglementeze contribuțiile de asigurări de sănătate (Legea nr. 95/2006, fiind ambiguă în acest sens), în condițiile în care Casa de Sănătate nu a efectuat nici un demers de impunere a sa ca și contribuabil sau de mediatizare a presupuselor obligații fiscale, cât de proporțională și legală este măsura administrativă a pârâtei de a calcula retroactiv dobânzi și penalități de întârziere.
Întrucât reclamanta nu este asigurată la Casa Județeană de Sănătate Gorj, conform dispozițiilor art. 211, din Legea nr. 95/2006, consideră că nu există nici un izvor contractual sau legal de obligații în baza căruia să-i fie imputate aceste obligații de plată accesorii.
În acest sens, precizează că, în speță nu a fost încheiat un contract între aceasta și CAS Gorj și în consecință nu datorează nici contribuție de asigurări de sănătate și nici obligații de plată accesorii și nu a beneficiat de drepturile pe care i le conferă calitatea de asigurat prevăzută de lege, nu a beneficiat de nici un serviciu medical (tratamente, internări, medicamente, etc.) al sistemului public de sănătate, ci a apelat la servicii private (cu plată) atunci când a fost nevoită.
În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Cluj, prin Decizia nr. 1.411/2009, Tribunalul B., prin decizia nr. 700/2011, Curtea de Apel G. prin Decizia nr. 4.818/2011 și prin Decizia nr. 6.387/2012, Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 186/2012, precum și alte instanțe care au stabilit necesitatea existenței contractului de asigurare ca izvor al obligației de plată a contribuției de asigurări de sănătate și a obligațiilor accesorii.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004, OG nr. 92/2003, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 972/2006, aprobarea Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, O.U.G. nr. 125/2011, Ordinul 617/2007, Constituția României, Deciziile Curții Constituționale, Directivele Consiliului Europei ale Comisiei Europene.
În subsidiar, reclamanta a solicitat repunerea în termen, conform dispozițiilor art. 186 Cod de Procedură Civilă.
În dovedirea acțiunii, înțelege să se folosească de înscrisuri, hotărârile instanțelor de judecată, deciziile Curții Europene de Justiție, Directivele Europene în materie precum și interogarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În temeiul dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în nume propriu și în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtele au arătat, în esență, că reclamanta M. N. a solicitat anularea deciziei nr. 150/17.04.2013, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr._/01.07.2012, emisă de AJFP Gorj.
Astfel, prin Decizia nr._/01.07.2012, referitoare la obligațiile accesorii aferente obligațiilor fiscale, neachitate la termenul scadent emisă în temeiul art.88 lit. c) și art.119 din O.G nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicat, s-a stabilit accesorii aferente obligațiilor principale neachitate în termenul legal de plată.
Au precizat pârâtele că în lista soldurilor nerecuperate din contribuția de asigurări de sănătate la data de 30.06.2012, transmisa de Casa de Asigurări de Sănătate atât în sistem informatic, cât și fizic (dosar de executare silită), petenta figura cu un sold de 322.617 lei compus din debit - 150.738 lei; majorări de piere - 148.965 lei și penalități de întârziere - 22.914 lei calculate. În acest sold erau incluse și accesoriile în sumă de 26.965 lei stabilite prin prezenta decizie, la data de 31.05.2012 (26.532 lei majorări și 433 lei penalități).
Astfel, accesoriile stabilite prin decizia contestată au fost calculate pentru neachitarea la scadență a debitului în sumă de 295.652 lei, organul fiscal procedând în conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea prevederilor art.87-88 si art.43 alin.2 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Mai mult, conținutul deciziei fiind menționată obligația principală pentru care au fost calculate accesorii, respectiv cod 111 „Contribuții de asigurări de sănătate” este menționat și titularul obligației, respectiv M. N., cu toate datele de identificare, argumentele invocate nefiind de natură să modifice decizia atacată.
Concluzionând, pârâtele au precizat că decizia nr.50.3 din 25.03.201 3, emisă de C.A.S.J Gorj, referitoare la obligațiile de plată accesorii a fost comunicată petentei potrivit art.44 din O.G. nr.92/2003, în data de 26.04.2013, petenta contestând-o la CASJ Gorj la 23.05.2013, fiind soluționată prin Decizia nr. 15/18.06.2013 ce a fost comunicată petentei la data de 25.06.2013.
Referitor la motivele invocate în contestație, acestea nu sunt relevante, motivat de faptul că la calcularea obligațiilor principale precum și accesorii stabilite în sarcina doamnei M. N., a contribuției de asigurări de sănătate, nu era condiționată de existența unor raporturi contractuale între CASJ Gorj și contribuabili, legislația în vigoare neimpunând acest lucru, invocând în acest sens dispozițiile at. 296 ind. 21 din Legea nr. 571/2003.
Pentru considerentele arătate în conținutul întâmpinării și în temeiul prevederilor art. 119, art. 120 și art.216 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct.11.1. lit. a) și lit. b) din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.450/2013, privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pârâtele consideră că acțiunea e netemeinică și nelegală.
În concluzie, ca urmare a faptului că petenta nu arată alte motive de fapt și de drept incidente în speță, referitoare la baza de calcul a dobânzilor, cota de dobânzi aplicată, data de la care au fost calculate dobânzile, însumarea produselor dintre baza de calcul a dobânzilor, numărul de zile de întârziere și cota de dobânzi aplicată și ținând cont de faptul că stabilirea de dobânzi și penalități de întârziere reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul, organul fiscal nu se pot substitui contestatoarei cu privire la alte motive prin care aceasta înțelege să combată actul atacat.
Față de considerentele expuse mai sus, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta M. N. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 411 alin. 1, pct.2 din Codul de procedură civilă, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat anularea deciziei emisă de pârâtă, întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută, conform art. 46, din Codul de procedură fiscală, precizând că în speță lipsește obiectului actului administrativ.
În acest sens, reclamanta a solicitat să se constate că nici în decizie și nici în anexa la aceasta nu este indicată baza de calcul, respectiv nu este indicat cuantumul obligației principale, actul prin care a fost stabilită obligația principală, nu este indicată perioada pentru care s-au calculat obligațiile accesorii, nu este indicat nivelul dobânzii, nu este indicat nici nivelul penalității și nu este precizat nici dacă acestea au fost calculate pe zile/luni. Lipsa acestor elemente, atrage nulitatea deciziei nr._/01.07.2012, conform art. 46, din Codul de Procedură Fiscală.
De asemenea, pârâta nu poate completa prin întâmpinare, conținutul deciziei, prin indicarea elementelor care lipsesc din decizie. Cuantumul dobânzii și al penalității de întârziere, menționat de pârâtă este cel valabil la data formulării întâmpinării, dar până la această dată dobânda și penalitatea de întârziere au avut valori diferite.
Nivelul dobânzilor și al penalităților a fost modificat, în ultimii ani, prin mai multe acte normative, respectiv prin OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010 și Legea nr. 46/2011, astfel că nu știu ce cote s-au aplicat și dacă acestea au fost calculate corect, întrucât nivelul acestora a fost diferit în funcție de perioada avută în vedere la calcularea accesoriilor.
Pârâta susține că obligația principală este de 295.652 lei, fiind stabilită de CAS Gorj, însă potrivit pct. 15, din anexa la decizia nr. 50.3/2012, emisă de CAS Gorj, suma este calculată pe perioada 01.01._11, încălcându-se normele prescripției creanțelor fiscale.
Potrivit pct. 15 din anexa la decizia nr. 50.3/2012, emisă de CAS Gorj, această obligație este calculată pe perioada 01.01._11 și reprezintă contribuții și accesorii restante.
Așa cum a precizat în acțiune, legiuitorul a înțeles să stabilească ope legis obligația de plată a contribuției sociale de sănătate, începând cu data de 01.07.2012, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2011. Până la această dată obligația de plată a contribuției sociale de sănătate, lua naștere din raporturile contractuale prevăzute de Legea nr. 95/2006.
Pentru considerentele expuse mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestației formulată, anularea deciziei nr. 150/17.04.2013, anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/01.07.2012 și anexei acesteia, emisă de A. fosta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J.. jud. Gorj. actualmente A. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și totodată exonerarea sa de plata acestor sume, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul din 27 iunie 2014, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, a fost suspendată judecarea cauzei privind pe reclamanta M. N., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ *.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției perimării actiunii invocată din oficiu, instanța reține urmatoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.416 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. A.. 2 al aceluiași articol prevede faptul că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Potrivit art.420 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu, prin invocarea excepției perimării.
Din verificarea actelor dosarului, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data 27 iunie 2014, când cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor 413 alin.1pct.1 Cod procedură civilă și că prin decizia civilă nr.837 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal, cauza nr._ * a fost soluționată definitiv iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării procesului.
Mai mult, pe durata suspendării părțile aveau deschisă calea recursului împotriva încheierii de suspendare, cale de atac de care nu au uzat.
Totodată, tribunalul constată că în speță nu sunt incidente eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 din Codul de procedură civilă.
Față de considerentele ce preced și având în vedere că în cauza de față nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii pe o perioadă de mai mult de 6 luni de la data rămânerii definitive a cauzei nr._ *, tribunalul urmează să admită excepția perimării și să constate perimată acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția perimării acțiunii invocată din oficiu.
Constată perimată acțiunea promovată de reclamanta M. N., având CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., nr. 41, ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, județul D. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având sediul în Târgu-J., ., județul Gorj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. S. | ||
Grefier, E. R. P. |
Red. S.D.
Tehnored. P .R.
5 ex./28.09.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 607/2015. Tribunalul GORJ | Pretentii. Sentința nr. 843/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
