Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 1022/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1022/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 2495/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443 ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr.1022/2015
Ședința publică din 15 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea contestației formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâta Poliția L. Tg.J., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari-anulare decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul de față a fost înregistrat la data de 20 aprilie 2015 și repartizat în sistemul Ecris completului C. F05 cu termen recomandat la 29 aprilie 2015.
La data de 29 aprilie 2015 prin rezoluția președintelui completului de judecată C. F05 s-a procedat la examinarea cererii de chemare în judecată înregistrată și formulată de reclamant, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.194-197 din noul cod de procedură civilă, în consecință, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a comunicat în scris reclamantului lipsurile cererii de chemare în judecată cu mențiunea că, sub sancțiunea anulării cererii, trebuie să facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare.
Reclamantul și-a îndeplinit obligațiile la data de 6 mai 2015.
La data de 11 mai 2015 având în vedere dispozițiile art.201 alin.1 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă și i s-a pus în vedere acesteia să depună întâmpinare, avându-se în vedere dispozițiile art.180 alin.3 și art.201 alin.1 NCPC, în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
La data de 21 mai 2015 pârâta Poliția L. Tg-J. a depus întâmpinare iar prin rezoluția din 2 iunie 2015 s-a comunicat reclamantului întâmpinarea care formulat răspuns la 15 iunie 2015.
Prin rezoluția din 18 iunie 2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 15 septembrie 2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC.
În temeiul art.238 c.pr.civ. instanța estimează durata cercetării procesului și apreciază ca termen estimativ data de 2 luni de zile.
Instanța constată că dispozițiile prevăzute art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ dedus judecății, având în vedere și dispozițiile art.28 din legea 554/2004.
În condițiile art.205 și următoarele NCPC constată că pârâta a depus întâmpinare.
În condițiile art.237-244 NCPC constată că reclamantul și pârâta nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față, astfel că instanța în condițiile art.248 alin.4 NCPC declară cercetarea încheiată.
În condițiile art.244 alin.3 și 4 NCPC tribunalul constată că reclamantul și pârâta sunt de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, având în vedere că au solicitat judecarea în lipsă, instanța hotărăște ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, în ședință publică, conform art.153 NCPC și reține cauza spre soluționare, atât pe fond cât și pe excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la data 20 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Gorj - secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul C. T. a formulat contestație împotriva deciziei nr.290/25.11.2014 emisă de Poliția L. a Municipiului Târgu-J., solicitând anularea acesteia pentru următoarele motive:
În fapt, reclamantul a susținut că decizia de imputare nr.290 din data de 25.11.2014 este nelegală, întrucât este emisă peste termenul de prescripție de 30 zile prevăzut de legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, art.85 alin.1 din care se arată: „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84, Ut. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a pagubei, sau după caz prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzuta la Ut. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile ".
Așa cum rezultă din preambulul la deciziei: „Având în vedere actul de constatare al Camerei Curții de Conturi Gorj nr.4357 din data de 20.06.2014 .....din care rezultă ca s-a produs
o pagubă în valoare de 16.481,13 lei reprezentând consum de carburant mai mare decât cel stabilit prin cote în baza deciziilor directorului executiv al Poliției Locale a Municipiului Târgu-J.", data constatării pagubei și a luării la cunoștință despre aceasta este 16.481,13 lei, iar cea a emiterii deciziei de imputare este 633,84 lei. Termenul de 30 zile, care este un termen imperativ și nu de recomandare, s-a prescris la data de 21.07.2014.
În actul de constatare la pagina 18 pct.3.2. lit.b se arată prevederile legale care au fost încălcate care nu au nici o legătură cu munca pe care o desfășoară reclamantul (legea contabilității nr. 82/1991, Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, OG nr. 119/1999 privind controlul intern financiar preventiv). La lit.d a aceluiași punct menționat mai sus se arată valoarea estimata (!!) a abaterii de 16.481,13 lei și nu de 633,84 lei cât i se impută reclamantului.
Actul este netemeinic, deoarece pentru angajarea răspunderii patrimoniale trebuie îndeplinite câteva condiții cumulative, astfel: existența unui prejudiciu și a perioadei în care s-a produs; existența unei fapte în legătură cu munca; caracterul ilicit al faptei se analizează în raport de obligațiile de serviciu care decurg din fișa postului alte norme legale; existența unei legăturii de cauzalitate dintre fapta de prejudiciu; fapta mea de creare a prejudiciului să fi fost în legătura cu sarcinile și atribuțiile ce-mi revin, iar urmarea acestei fapte să fi dus la crearea prejudiciului; existența vinovăției, adică fapta mea să fi fost săvârșită cu vinovăție în orice formă, intenție sau culpă.
În cea ce privește existența prejudiciului, în decizie se arată, în mod generic, că acesta este estimat la valoarea de 16.481,13 lei reprezentând consum de carburant mai mare decât cel stabilit prin cote în baza deciziilor directorului executiv al Politie Locale Târgu-J. și răspunzători se fac persoanele care în perioada analizată au lucrat la gestiunea verificată. Perioada analizată este arătată, la fel în mod generic, în decizie, ca fiind 2012 - 2014. Calculul s-a făcut, se arată în decizie așa cum rezultă din actul de constatare. A arătat reclamantul că, în actul de constatare, nu există niciun calcul care să indice că acesta a creat un prejudiciu în valoare de 633,84 lei. A făcut această afirmație deoarece a primit o adresa cu extras din constatările curții nr.R2/1395/29.09.2014 în care se arată că s-au înregistrat consumuri de carburanți peste normativele legale. Deci această condiție, existența unui prejudiciu în valoare de 633,84 lei, a considerat că nu este îndeplinită. Existența unei fapte săvârșite de acesta constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a sarcinilor de serviciu nu rezultă din conținutul deciziei.
Pe de alta parte, în actul de control la pag.17, este descrisă abaterea de la legalitate și regularitate și aici nu se regăsește nici o normă pe care să o fi încălcat. Mai mult la pagina 18, din același document ultimul alineat de la pct.3.2., lit.a, arată că: „abaterea s-a produs datorită faptului că deși a fost elaborată procedura aferentă acestei activități, înregistrarea prejudiciului anterior prezentat", adică 16.481,13 lei. Deoarece, așa cum a arătat, nu rezultă din decizie, ce faptă a săvârșit este evident că între prejudiciu și fapta descrisă mai sus nu se poate realiza nici o legătură de cauzalitate. Implicit a considerat că nu se face vinovat de prejudiciul constatat de către Curtea de Conturi.
În concluzie, a considerat că, pornind de la un prejudiciu global, constatat de către Curte, s-a emis o decizie nelegală, fiind emisă peste termenul legal, și netemeinică deoarece nu s-a făcut nici o cercetare, din care să rezulte, în mod cert și fără echivoc, că sunt întrunite cumulativ, condițiile răspunderii patrimoniale față de persoana sa.
În drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 194 cod procedură civilă și a solicitat judecarea în lipsă în cazul neprezentării în instanță.
În temeiul art.205 NCPC pârâta Poliția L. Târgu-J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nefondată. În fapt, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ Fiscal, reclamantul C. T., solicită ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să dispună anularea deciziei de imputare nr. 290/25.11.2014 emisă de Poliția L. a Mun. Târgu-J..
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nr.295/2014, invocată de către reclamant, potrivit art.248 cod pr. civilă a solicitat instanței să analizeze mai întâi această excepție și pe cale de consecință să dispună respingerea acesteia întrucât, dispozițiile aceluiași art.85 alin.3 din Legea nr. 188/1999 Statutul funcționarilor publici, republicată, invocat de reclamant, dispune: " (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.".
Așadar, rezultă în mod indubitabil faptul că decizia de imputare contestată a fost emisă în termenul legal de prescripție prevăzut de lege, și mai mult decât atât aceasta a fost emisă în termenul de 30 de zile instituit de către Primăria Mun. Tg.J. prin adresa nr._/01.08.2014, privind comunicarea dispozițiilor deciziei Curții de Conturi nr.1686/29.07.2014 (decizie care nu a fost comunicată instituției noastre), ci doar adresa menționată împreună cu nota de constatare nr. 4357/20.06.2014, pe care le anexează.
Pe fond a considerat că motivele invocate în acțiune sunt străine de natura pricinii și contrare dispozițiilor normelor legale în vigoare întrucât, se învederează instanței următoarele aspecte: prejudiciul în valoare de 633,84 lei căzut în sarcina reclamantului C. T. rezultă din nota de constatare a Camerei de Conturi Gorj nr.4357/20.06.2014 și prin care a fost stabilit un consum mai mare de carburant decât cel stabilit prin cote în baza deciziilor directorului executiv al Poliției Locale a Mun. Tg.J., iar cu ocazia constatărilor realizate de către auditorii financiari ai Camerei de Conturi prin nota de relație prezentată cu ocazia controlului domnul C. T. a arătat că nu putea să țină evidența consumului de combustibil întrucât, această evidență era ținută de serviciul contabilitate, afirmație care în opinia pârâtei este nereală deoarece prin procedura operațională se obligă la aceasta, rezultând astfel legătura de cauzalitate între vinovăția acestuia și prejudiciul stabilit, în acest sens se depun toate documentele din care rezultă condițiile răspunderii civile în sarcina reclamantului, drept pentru care pe fond solicităm respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
S-au anexat, în copie certificate pentru conformitate cu originalul: copie extras din nota de constatare a Camerei de Conturi Gorj nr.4357/20.06.2014, inclusiv nota de relație nr.46 prezentată de reclamant auditorilor financiari; adresa nr._/01.08.2014 emisă de către Primăria Mun. Tg.J. pentru comunicarea termenelor prevăzute în decizia Curții de Conturi nr. 1686/29.07.2014; copie decizii director executiv de stabilire cote de carburanți pentru perioada auditată 2012-2014; anexa nr.37 la nota de constatare nr.4357/20.06.2014 privind situația depășirii cotelor de carburant; copie procedură operațională nr.14/12.02.2013. A solicitat judecarea în lipsă conform prevederilor art.411 alin.1 pct.2 NCPC.
La data de 15 iunie 2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei Poliția L. a Municipiului Târgu-J. și a solicitat respingerea apărărilor formulate și argumentelor invocate și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește termenul legal în care conducătorul instituției avea dreptul să dispună emiterea deciziei de imputație, a solicitat admiterea excepției tardivității și anularea deciziei; a insistat asupra importanței stabilirii cu exactitate a acestui moment, al emiterii deciziei de imputație, deoarece potrivit prevederilor art.85 alin.1 din legea nr.188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
După cum se poate observa, acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei, care în cazul de față a avut loc în data de 20.06.2014, așa cum însăși emitentul deciziei a menționat în preambulul acesteia: "Având în vedere actul de constatare al Camerei de Conturi Gorj nr.4357 din data de 20.06.2014 (...) din care rezultă să s-a produs o pagubă în valoare de 16.481,13 lei." Și în continuare, în cuprinsul deciziei la alin. (3), arată: "Având în vedere temeiurile de drept și de fapt care determină angajarea răspunderii materiale, valoarea pagubei de 633,84 lei se suportă de domnul C. T., persoana cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea". Se poate observa că singurul termen la care face referire decizia și în funcție de care s-a emis actul este 20.06.2014. Nu rezultă, nici din decizie, nici din actele depuse la întâmpinare un alt termen de la care curg cele 30 de zile impuse de lege.
Pe de altă parte se poate observa că între valoarea prejudiciului constatat de curte și valoarea prejudiciului care mi se impută există o mare diferență. Intimata în întâmpinare nu face nici o referire la aceste aspecte. Prin urmare, decizia de imputare nr.290 emisă la data de 25.11.2014 este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile, reglementat de prevederile art.85 alin.1 din legea nr.188/1999. În nici un caz nu poate fi agreată opinia potrivit căreia termenul de 30 zile ar fi unul de recomandare, și nu unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: "Repararea pagubelor ... se dispune prin emiterea ... unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 zile de la constatarea pagubei".
Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planeză asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel, se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate, emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți. În ceea ce privește invocarea intimatei, în apărarea sa, al celui de-al doilea termen, de 3 (trei) ani, consideră că acesta nu poate fi privit în mod individual, legalitatea deciziei bazându-se pe respectarea ambelor termene, de 3 (trei) ani de la data comiterii prejudiciului și de 30 de zile de la data constatării acestuia.
Pe fond, așa cum a arătat și în plângerea formulată împotriva deciziei, din extrasul notei de constatare depusă la dosar de intimată, la pagina 17 paragraful 3.2 este descrisă: "abaterea de la legalitate și regularitate" din conținutul căreia nu se regăsește nici o normă pe care să o fi încălcat. Mai mult în continuare la pagina 18, în ultimul alineat al aceluiași paragraf, se arată că "abaterea s-a produs datorită faptului că deși a fost elaborată procedura aferentă acestei activități, aceasta nu este implementată în mod corespunzător, acest fapt conducând la înregistrarea prejudiciului anterior prezentat", adică 16.481,13 lei.
Singura referire din această procedură PO 14 din 12.02.2013, care are legătură cu funcția pe care o ocup, menționează la pagina 6 "șefii care conduc nemijlocit compartimente care utilizează autovehiculele din dotare, au obligația să cunoască și să coordoneze deplasările efectuate de către conducătorii auto, în vederea evitării curselor neregulamentare sau nelegale". Se observă că, nu se face nicio referire la gestionarea carburantului, astfel de atribuții având alte persoane, conform aceleiași proceduri, menționate la pagina 7.
În concluzie, a considerat că intimata nu a făcut dovada emiterii deciziei de imputare nr. 290 din data de 25.11.2014 în termenul de 30 de zile, prevăzut la art.85 alin.1 din legea nr. 188/1999 și pe fond, nici existența prejudiciului în sarcina sa.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele considerente:
În raport de dispozițiile art.245 și urm. NCPC instanța va analiza excepția tardivității invocată de reclamant cu privire la depășirea termenului de emitere a deciziei de imputare nr. 290 din data de 25.11.2014 de 30 de zile de la constatarea pagubei, în condițiile art.85 alin.1 din legea nr.188/1999, urmând a se avea în vedere și dispozițiile art.85 alin.3 din aceeași lege invocate de pârâtă.
În urma probatoriul administrat se constată existența auditului public extern desfășurat de Camera de Conturi Gorj a căror rezultate au fost consemnate în nota de constatare nr.4357/20.06.2014, fiind emis raportul de audit financiar nr._/27.06.2014, precum și decizia nr.1686/29.07.2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate, prin care s-a impus entității verificate Primăria Municipiului Tg.J. luarea tuturor măsurilor ce se impun.
Prin adresa nr._ din 01.08.2014, emisă de Primarul municipiului Tg.J., se comunică intimatei decizia nr.1686/29.07.2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate și solicită acesteia luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru recuperarea în condițiile legii a prejudiciului creat prin plata cheltuielilor cu consumul peste normativul aprobat de carburanți.
Conform dispozițiilor art.85 din legea nr.188/1999: „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit.a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit.c a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”.
Ca atare, momentul la care pârâta a aflat de producerea pagubei în patrimoniul său coincide cu data înregistrării adresei nr._ din 01.08.2014 emisă de Primarul municipiului Tg.J., la sediul acesteia, și anume, nr._ din 04.08.2014. În acest sens, tribunalul reține că este de ordinul evidenței că omisiunea pârâtei de a iniția procedura de stabilire a cuantumului prejudiciului în interiorul termenului de prescripție pentru recuperarea sumelor încasate în mod necuvenit este prejudiciabilă pentru instituția publică care a efectuat plata prestațiilor respective, deoarece o lipsește de orice speranță legitimă de a-și reîntregi bugetul de venituri cu aceste sume. Așadar, intervenția unui organ de audit extern, pentru a stabili că nerestituirea unei prestații sociale încasate în mod necuvenit este de natură a cauza un prejudiciu pârâtei era superfluă și nu poate influența în nici un caz stabilirea momentului la care a fost constatată paguba în patrimoniul acesteia. Tribunalul având în vedere importanța stabilirii cu exactitate a acestui moment deoarece potrivit prevederilor art.85 alin.1 din legea nr.188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
După cum se poate observa, acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de imputare. Legiuitorul național a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei care în cazul de față a avut loc în data de 4 august 2014. Prin urmare, decizia de imputare emisă la 25 noiembrie 2014 este tardiv emisă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art.85 alin.1 din Legea nr. 188/1999. Nu se poate reține că termenul de 30 de zile ar fi unul de recomandare și nu unul imperativ, în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: "Repararea pagubelor... se dispune prin emiterea ... unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei", astfel că termenul este reglementat printr-o normă cu caracter imperativ și nu cu caracter dispozitiv. Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți.
În ceea ce privește apărarea pârâtei cu privire la excepția tardivității invocată de reclamant tribunalul reține că, cele două termene stabilite de legiuitorul național nu pot fi confundate, întrucât primul termen de prescripție este unul subiectiv în sensul că, persoana competentă de a emite decizia de imputare are obligația de a emite actul în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, ceea ce include și momentul luării la cunoștință de producerea și constatarea pagubei, astfel că actul care dovedește atât constatarea pagubei, cât și luarea la cunoștință este adresa nr._ din 01.08.2014 emisă de Primarul municipiului Tg.J., înregistrată la sediul pârâtei la data de 4 august 2014, prin care se comunică conducătorului autorității pârâte acest fapt, aceasta fiind data de la care începe să curgă termenul imperativ de emitere a deciziei de imputare. În cauza de față se constată că termenul de 30 de zile a fost depășit cu aproximativ 80 de zile astfel că, decizia de imputare a fost tardiv emisă de conducătorul unității publice pârâte.
În ceea ce privește al doilea termen de prescripție, tribunalul apreciază că acesta nu se aplică în cauza de față, cu atât mai mult cu este un termen cu caracter obiectiv, întrucât momentul de la care începe să curgă este data unui eveniment exterior, aceea a producerii pagubei, respectiv a primirii sumelor sau bunurilor de când persoana în cauză a beneficiat de serviciile nedatorate. Corelând aceste dispoziții rezultă că momentul din care începe să curgă termenul de emitere de 30 de zile al deciziei de imputare, atunci când nu ne regăsim în situația celui de-al doilea termen de prescripție, este cel mai târziu în ultima zi a termenului de 3 ani de la data producerii pagubei. Așadar dreptul intimatei conform dispozițiilor art.85 alin.3 în stabilirea răspunderii materiale sau a obligației de restituire este posibilă în cel mult 3 ani și 30 de zile, însă în cauza de față aceste norme nu sunt aplicabile, întrucât decizia de imputare s-a emis în condițiile art.85 alin.1, așa cum de altfel pârâta recunoaște și în întâmpinarea formulată.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, precum și dispozițiile art.18 din lege nr.554/2004;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamantul C. T. domiciliat în municipiul Tg-J., Aleea Energeticienilor, ., ., județul Gorj, împotriva deciziei de imputare nr.290/25.11.2014 emisă de intimata Poliția locală Tg.J., cu sediul în municipiul Tg.J., Aleea Minerilor, ., județul Gorj.
Admite excepția tardivității invocată de reclamantul C. T..
Anulează decizia de imputare nr.290/25.11.2014 emisă de intimata Poliția locală Tg.J. ca fiind tardiv emisă, în condițiile art.85 alin.1 din legea nr.188/1999.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, E. D. M. |
Red.C.B.
Tehnored.E.D.M.
15.09.2015
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 607/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
