Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 10-03-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1638/263/2014
Dosar nr._ Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 697/2015
Ședința publică de la 10 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 1878 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent P. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural. Totodată învederează că prin serviciul registratură arhivă al instanței intimatul petent a depus la data de 02.02.2015 întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1878 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj. A fost modificat procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.07.2014 de către Inspectoratul de Poliție Județean Gorj –Poliția Motru, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale amendă de 270 lei cu „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 270 lei, în temeiul art. 99 alin. 1 pct.4 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 29.07.2014 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ având parbrizul spart.
Potrivit art. 99 alin. 1 pct.4 din OUG nr. 195/2002 în vigoare la data sancționării reclamantului, constituie contravenție neîndeplinirea obligației proprietarului sau utilizatorului de autovehicul de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia actului de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, și reține, sub aspectul legalității că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu. De altfel, petentul nu invocă motive de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat reiese că procesul verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrarie.
În speță, din coroborarea probelor administrate în cauză, reiese că, petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție contestat, neexistând elemente de natură să influențeze temeinicia procesului verbal.
Astfel, petentul a recunoscut în cuprinsul plângerii formulate că a avut parbrizul fisurat însă a adăugat că acest lucru s-a întâmplat în urmă cu trei zile și a anunțat organele de poliție solicitând o dovadă. Aceste susțineri nu au fost dovedite de reclamant care deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a propus probe spre administrare.
Pe de altă parte, în raportul întocmit la 14.10.2014, agentul constatator a menționat că la un control efectuat în trafic s-a constatat că autovehiculul petentului avea parbrizul spart. Că acesta a precizat că parbrizul s-a spart cu trei zile în urmă, că nu are autorizație de reparații însă o să solicite autorităților competente. Fapta a fost percepută în mod direct de agentul constatator.
Deși nu se pot reține motive de nelegalitate și netemeinicie în privința procesului verbal, instanța are posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, potrivit dispozițiile 34 din O.G. 2/2001. Instanța a constatat că amenda de 270 lei este disproporțională în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către reclamant și de urmările produse.
Astfel, față de criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, ținând seama de gradul de pericol social minim al faptei ce rezultă din împrejurările concrete, de împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale este mult prea aspră.
Pe de altă parte, instanța a reținut că scopul regimului sancționator în materie contravențională este în primul rând de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi fapte, apreciind astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unei astfel de contravenții de către reclamant, motiv pentru care a dispus admiterea în parte a plângerii și a modificat procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 270 lei aplicată prin actul atacat cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele scrise de apel, apelanta intimată a arătat că probele administrate în primă instanță au confirmat fără dubii comiterea faptei de către petent, respectiv neîndeplinirea obligației de a solicita documentul de constatare a avariilor produse autovehiculului în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație.
În opinia acesteia fapta nu are un grad redus de pericol social, având în vedere că normele încălcate de către contravenient au scopul de a preveni producerea de accidente rutiere și de a proteja participanții la traficul rutier. De asemenea, consideră că trebuie avută în vedere și atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând în principal anularea procesului-verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde. În condițiile date fiind greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul ar putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de considerentele de mai sus a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă intimatul petent a solicitat respingerea apelului declarat motivând următoarele:
1.Autorizația de constatare a avariilor produse autovehiculului, respectiv fisura geamului parbrizului, era emisă înainte de constatarea contravenții și valabilitatea acesteia nu expirase la acel moment, respectiv la data constatării contravenției nu trecuse perioada de valabilitate a acesteia, de 30 de zile de la eliberare.
2.A cerut anularea procesului verbal și exonerarea de la plată a amenzii, fără a solicita o sancțiune mai blândă. Acest fapt nu reprezintă o atitudine care să ignore sancțiunea aplicată, ci o atitudine normală a unui contravenient care contestă o sancțiune aplicată pe nedrept.
A solicitat judecarea în lipsă și cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru pe care a achitat-o pentru judecarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. XV alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 10.03.2015, fiind citate părțile.
Apelul este nefondat.
Analizând apelul în raport de motivele de apel, probatoriul administrat și apărările invocate, tribunalul reține ca stare de fapt că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 270 lei, în temeiul art. 99 alin. 1 pct.4 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 29.07.2014 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ având parbrizul spart.
În mod corect a reținut instanța de fond că procesul-verbal contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt față de cea reținută de agentul constatator ca urmare a constatării personale nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a acestuia.
Fapta reținută de către agentul constatator prin procesul-verbal contestat constituie contravenție și a fost săvârșită de către petent, aspect necontestat de către acesta.
Vinovăția contravențională a intimatului petent a fost așadar recunoscută implicit și confirmată prin probele administrate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, tribunalul reține faptul că circumstanțele comiterii faptei, conduita petentului pot constitui în sensul dispozițiilor art. 21 al. (3) din O.G. nr.2/2001 elemente obiective care pot fi avute în vedere la analizarea raportului și exigenței de proporționalitate care trebuie să existe între gradul de pericol social al faptei și sancțiunea aplicată și implicit la reindividualizarea sancțiunii.
Se apreciază că în mod judicios instanța a hotărât asupra reindividualizării sancțiunii raportat la împrejurarea că petentul nu a mai fost sancționat anterior cu referire în speță la normele legale privind codul rutier și a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând fapta săvârșită și anunțând organele de poliție cu privire la fisurarea parbrizului, reținând astfel asupra neconcordanței între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social, împrejurările, scopul și urmarea comiterii faptei.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, sentința apelată fiind temeinică și legală, apelul în consecință urmând a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean Gorj având C.I.F._ și sediul în municipiul Târgu J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 1878 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent P. I., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Motru, localitatea Ploștina, județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2015.
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn. E.B.
4 ex./ 31 martie 2015
J.f. M.M.T.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
