Anulare act administrativ. Sentința nr. 607/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 607/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 151/95/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 607
Ședința publică din 22 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții . R. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. ( D. C.-AJFP V.), având ca obiect,anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanții . R. M. fiind reprezentați de avocat R. R., lipsind pârâta pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care ,nemaifiind cereri de formulat și noi probe de administrat, instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a trecut la soluționare acordând cuvântul atât pe excepțiile invocate cât și pe fondul cauzei.
Avocat R. R. pentru reclamanți având cuvântul asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a reclamantului R. M. a arătat că reclamantul R. M. nu are calitate și solicită admiterea acestei excepții, iar cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii a solicitat respingerea acesteia .
Cu privire la fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea la cheltuieli de judecată, arătând că facturile au fost emise în mod legal, iar societatea practică TVA la încasare.
A depus la dosar chitanța nr. 319/15.07.2014 privind onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2014 sub nr._, reclamanții . și R. M., au chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea Deciziei de soluționare a contestațiilor nr. 47 din 23.01.2014 emisă de direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.,Deciziei de impunere nr. F-VL 56 din 31 octombrie 2013 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-VL 30 din 31 octombrie 2013 și a tuturor actelor fiscale emise în urma controlului respectiv.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, în urma controlului efectuat de către organele de inspecție fiscală, s-a constatat un debit suplimentar în sumă de 80.346 lei aferent unei baze impozabile suplimentare de 334.775 lei care se compune din:58.838 lei TVA de plată nedeclarată aferentă trimestrului III 2013 și 21.508 lei TVA dedusă nelegal din facturi ce figurează emise în iulie 2012 de către ..
Au mai arătat reclamanții că societatea a aplicat TVA la încasare, iar la data efectuării controlului conform balanței de verificare din data de 30.09.2013, TVA de plată era în cuantum de 43.524 lei, așa cum reiese di din Decontul de TVA depus la AFP anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală, sumă pentru care au fost întocmite și acte de executare silită.
De asemenea, au menționat faptul că la data de 30.10.2013 TVA de plată era în cuantum de 23.947 lei, conform balanței de verificare, societatea respectând prevederile legale privind dreptul de deducere a TVA și anume art. 145(2), coroborat cu art. 146(1) lit a și art. 155(5) din Codul fiscal, iar organul de inspecție fiscală nu a făcut nici o referire la obligația legală pe care o avea cumpărătorul de a verifica înregistrările contabile ale furnizorului sau la un alt text de lege în care să se stipuleze că TVA este nedeductibil fiscal în acest caz.
S-a mai arătat că organul de inspecție fiscală în mod abuziv a făcut trimitere la actele normative care ar fi fost încălcate, fără nici o bază reală invocând art.146(1) din Codul de procedură fiscală.
Reclamanții au arătat că la pct. 46 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004 se prevede că justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. 1 din Codul Fiscal, iar la dosarul de contabilitate sunt facturile în original, ceea ce înseamnă că societatea și-a exercitat dreptul de deducere conform prevederilor legale. Singurul argument care stă la baza înlăturării dreptului de deducere TVA a fost cel referitor la faptul că în declarația informativă 394 nu figurează aceste livrări.
De asemenea, au arătat că au achitat contravaloarea mărfurilor achiziționate de la acest furnizor prin bancă.
Potrivit principiului neutralității TVA, deducerea TVA de către beneficiar este condiționată și posibilă prin colectarea colerativ de către furnizor . Cu toate acestea, în condițiile în care beneficiarul deține toate documentele și îndeplinește toate condițiile enumerate de dispozițiile legale pentru exercitarea drepturilor de deducere TVA, în care nu se invocă argumente privind lipsa în materialitate lor a mărfurilor, nu se justifică, nu se justifică printr-un scop rezonabil și echitabil, înlăturarea dreptului de deducere.
Au arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 Cod fiscal. În proiectul de raport de inspecție fiscală s-a stabilit în mod abuziv și nelegal impozit în sumă de 33.812 lei pentru suma de 177.513 lei, deși această sumă în cuantum de 177.513 lei nu reprezintă un venit al societății din alte surse, așa cum în mod greșit au susținut organele de inspecție fiscală.
Această sumă există faptic la data efectuării controlului și reprezintă contravaloarea mărfurilor vândute către diverși clienți, mărfuri a căror contravaloare de achiziție nu fusese achitată până la aceea dată.
Au menționat că de la data efectuării controlului și chiar în momentul efectuării controlului și până în prezent această sumă a fost folosită pentru achitarea furnizorilor.
În consecință, având în vedere aceste aspecte,au arătat că societatea nu datorează TVA cu penalitățile și dobânzile aferente în cuantum de 89.960 lei și nici impozitul în cuantum de 33.812 lei stabilite de către organele fiscale.
S-a mai arătat că împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală au formulat contestație, însă până în prezent nu au primit nici un răspuns.
În drept, prezenta cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art.43, art.84, art.88, art.175 și art. 188 din Codul de procedură fiscală.
În dovedirea cererii au depus la dosar următoarele înscrisuri:Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, decizia F-VL 57/31.10.2013privind nemodificarea bazei de impunere, Raportul de Inspecție Fiscală F-VL-30/31.10.2013.
Legal citată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. legal reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. la data de 23 aprilie 2014 a depus întâmpinare ( (filele 52-53 dosar ) prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind inadmisibilă.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active a numitului R. M. persoană fizică ce a formulat contestație împotriva actelor administrative atacate de persoana juridică D. A. SRL, cu motivarea că numitul R. M. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, actele întocmite de către AJFP V. privesc doar pe D. A. SRL și în jci un caz persoana fizică R. M..
De asemenea, a invocat necompetenta teritorială a Tribunalului Gorj de a se investi cu soluționarea prezentei cauze în condițiile în care la momentul la care cererea a fost formulată de către D. A. SRL s-a indicat ca sediul social în municipiul Râmnicu V..
Contestația a fost formulată direct la Tribunalul Gorj fără a se respecta dispozițiile legale imperative prevăzute de Legea 554, să formuleze plângere prealabilă împotriva actelor atacate la organul emitent în termen de 30 de zile.
Față de motivele arătate a solicitat respingerea cererii formulată de D. A. SRL ca fiind inadmisibilă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedura Civilă.
În baza disp. art 411 alin.2 codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 5.05. 2014 reclamanta . reprezentată de R. M. a depus răspuns la întâmpinare (filele 60-61).
Prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea excepțiilor invocate și pe fond admiterea acțiunii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii a solicitat respingerea acesteia, întrucât inițial a formulat contestație la organul emitent, dar până în prezent nu i-a fost comunicată nici o decizie,însă înțelege să o conteste și pe aceasta, iar în opinia sa a respectat dispozițiile legale imperative prevăzute de Legea 554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, o consideră ca fiind neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia, întrucât contestația a fost făcută atât de societate cât și de R. M. în calitate de administrator al societății și nu ca persiană fizică, având un interes în soluționarea cauzei și prin urmare și calitate procesuală activă.
Având în vedere excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, a considerat că aceasta este neîntemeiată întrucât din momentul în care a fost investită instanța de judecată a indicat sediul societății ca fiind în municipiul Motru, județul Gorj.
Mai mult decât atât, în cadrul contestației la executare aflată pe rolul Judecătoriei Motru, pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive tocmai având în vedere domiciliul societății și faptul că toate documentele societății au fost transmise Serviciului Fiscal Orășenesc Motru.
A depus în dovedire copia contestației înregistrată la AJFP V. sub nr. VL_ DIN 13 noiembrie2013, certificatul de înregistrare al firmei . nr._, certificatul constatator emis la data de 22.11.2013, decizia de înregistrate a sediului societății și a domiciliului fiscal, copia întâmpinării formulată de pârâta la dat de 15.04.2014.
La adresa înaintată de către instanță la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Râmnicu V. (fila 85), pârâta a comunicat decizia nr. 47/23.01.2014 privind soluționarea contestației formulată de ..
După încheierea dezbaterilor, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., legal reprezentată de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Râmnicu V. a depus la dosar Note de ședință.
Prin notele de ședință a solicitat respingerea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F-VL 56/31.10.2013 și a raportului de inspecție fiscală din 31.10.2013 ca fiind inadmisibilă, că numitul R. M. nu este subiect de drept în prezenta cauză, iar în cazul în care se va trece peste excepțiile invocate pe fondul cauzei, să fie respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
În esență a arătat că instanța trebuia să tină cont ca perioada supusă inspecției fiscale a fost până la 30.06.2013, iar sumele incluse în decontul perioadei următoare, respectiv în decontul aferent trimestrului III 2013, nu erau supuse inspecției fiscale și astfel organul fiscal nu se poate pronunța asupra veridicității datelor înscrise în acesta, în speță nu poate constata ca TVA colectată nedeclarată la 30.06.2013 a fost declarată de reclamantă la 30.09.2013.
De asemenea, prin notele de ședință a reiterat excepțiile invocate pin întâmpinarea de la dosar.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în specialitatea contabilitate, raportul întocmit de către expert judiciar G. V. fiind depus la dosar și atașat la filele nr.128-135.iar răspunsul la obiecțiunile formulate, a fost atașat la filele nr.158-160.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin acțiune ace face obiectul prezentului dosar, reclamanții persoana juridică . și persoana fizică R. M. au chemat în judecată, în calitate de pârâtă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 47 din 23.01.2014, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., anularea Deciziei de impunere nr. F-VL 56 din 31 octombrie 2013 și anularea Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-VL 30 din 31 octombrie 2013, ambele emise de AJFP Râmnicu V., și a tuturor actelor fiscale emise în urma controlului respectiv.
În primul rând, instanța se va pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active, față de reclamantul persoană fizică R. M..
Cu privire la această excepție, invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată la data de 23 aprilie 2014, atașată la filele nr.52-53 din dosar, se constată că este întemeiată, prin prisma faptului că actele administrativ-fiscale ce fac obiectul analizei în dosar au fost emise de pârâtă față de reclamanta persoană juridică . și nu față de acesta.
Așa fiind, cum toate actele contestate privesc exclusiv societatea reclamantă, excepția invocată față de cel de-al doilea reclamant, în calitatea sa de persoană fizică, este dovedită și, prin urmare, aceasta va fi admisă.
În cauză sunt îndeplinite condițiile privind calitatea procesuală a părților, doar față de ., conform prevederilor art. 36 Cod procedură civilă, conform cărora: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Reținând toate aceste considerente, va fi admisă excepția și va fi respinsă acțiunea, privind pe reclamantul persoană fizică R. M., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății.
Față de reclamanta ., se rețin următoarele:
În primul rând, asupra excepției inadmisibilității acțiunii, față de aceasta, invocată de pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, dat fiind că, deși pârâta invocă aspectul conform căruia acțiunea ar fi formulată doar împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, din dosar rezultă că acțiunea vizează inclusiv Decizia nr.47 din 23 ianuarie 2014, dată ca răspuns în cadrul procedurii administrative prealabile impuse de Codul de procedură fiscală în cazul actelor de impunere și de inspecție fiscală.
Din actele dosarului rezultă că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat și anularea Deciziei răspuns, chiar dacă nu a precizat numărul acestui act fiscal.
Ulterior însă, decizia respectivă a fost atașată la filele nr.87-95 din dosar, reclamanta insistând în analizarea legalității și temeiniciei acesteia.
Reținând această stare de fapt, nu este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care ar opera doar în situația în care reclamanta nu ar fi parcurs procedura administrativă prealabilă, respectiv dacă nu s-ar fi adresat cu contestația prealabilă la emitent, respectiv la AJFP V., împotriva Raportului de inspecție fiscală F-VL 30 din 31 octombrie 2013 și a Deciziei de impunere F-VL 56 din 31 octombrie 2013, ceea ce însă nu este cazul.
Pe de altă parte, nu se poate reține inadmisibilitatea acestei acțiuni, dat fiind că reclamanta a respectat condițiile impuse prin disp. art. 7 din Legea nr.554/2004, respectiv s-a adresat emitentului cu respectiva contestație, înaintate de a se adresa instanței de judecată.
Această situație rezultă din copia Contestației prealabile împotriva celor două acte administrativ-fiscale nominalizate anterior, depusă la fila nr.30 din dosar, aceasta fiind înregistrată la AJFP V. sub nr. VL_ din 13 noiembrie 2013, pe când prezenta acțiunea a fost adresată instanței la data de 15 ianuarie 2014.
În cauză nu are relevanță data la care a fost emisă Decizia răspuns nr.47 din 23 ianuarie 2014, din moment ce contestația prealabilă a fost adresată cu respectarea condiției prev. de art. 7 din actul normativ menționat, respectiv Legea nr.554/2004, conform cărora:
„Art. 7 - Procedura prealabilă
(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părți, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.
(7)*) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție”.
De amintit că dispozițiile alin. 7 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale Nr. 797/2007, astfel cum aceasta a fost rectificată, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Așa fiind, excepția inadmisibilității acțiunii, nu este întemeiată, sub nici un aspect, motiv pentru care acesta va fi respinsă.
Pe fondul cauzei:
Obiectul contestației prealabile și al prezentei cauze îl reprezintă doar o parte din sumele impuse prin actele de control fiscal, referitor la care se va și pronunța sentința în cauza dedusă judecății.
Referitor la suma de 1.181 lei, compusă din 511 lei impozit pe profit, 251 lei dobânzi și 319 lei penalități de întârziere, se reține că nu există contestație, reclamata nedorind analizarea Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, referitor la aceasta.
Se reține că, prin contestația administrativă reclamanta contestă faptul că, prin Decizia de impunere F-VL 56 din 31 octombrie 2013, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală F-VL 30 din 31 octombrie 2013, a fost stabilită în sarcina sa, suma totală de plată de 89.960 lei, compusă din 80.346 lei TVA, 5.305 lei dobânzi de întârziere și 4.309 lei penalități.
Astfel, urmează a se analiza cele două acte fiscale, prin prisma legalității și temeiniciei stabilirii sumei totale de 89.960 lei, compusă din TVA, dobânzi și penalități.
Din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse de părți la dosar, coroborate cu cele arătate de expertul desemnat în Raportul de expertiză întocmit, rezultă că Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere sunt nelegal emise de către pârâtă, dat fiind că, așa cum a dovedit prin probatorii reclamanta, acesta datorează impozitul pe profit în sumă de 511 lei, cu accesoriile aferente, respectiv 251 lei dobânzi și 319 lei penalități de întârziere, necontestate e reclamantă, dar acesta nu datorează suma totală de 89.960 lei, compusă din 80.346 lei TVA suplimentar de plată, 5.305 lei dobânzi și 4.309 lei penalități de întârziere.
Expertul a identificat documentele puse la dispoziție și a concluzionat că societatea reclamantă a înregistrat corect și legal, ca și cheltuială deductibilă, facturile emise de către ., aceste documente cuprinzând toate elementele de identificate fiscală, constituind astfel documente justificative, în sensul legii fiscale în vigoare, stabilind, în concluzie că nu datorează suma de 80.346 lei TVA, la care se adaugă dobânzi în valoare de 5.305 lei și 4.309 lei penalități de întârziere.
Așa fiind, rezultă că acțiunea reclamantei este întemeiată și dovedită în parte, urmând să fie admisă în parte, respectiv să se dispună anularea parțială a Deciziei de impunere și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală contestate, respectiv cu privire la suma respectivă, contestată, acestea urmând să fi menținute pentru suma necontestată, în cuantum de 511 lei, arătată în prezentele considerente.
Corelativ, se va anula în totalitate Decizia răspuns nr.47 din 23 ianuarie 2014, emisă de D. C. în cadrul procedurii prealabile, ea fiind un act administrativ fiscal de sine stătător, care naște drepturi și obligații în sarcina fiecărei părți.
Aceasta va fi anulată în totalitate, întrucât se referă doar la contestația privind suma de 89.960 lei din celelalte două acte fiscale analizate.
Acțiunea de față va fi admisă în parte, așa cum am arătat, dar va fi respins capătul de cerere privind anularea altor acte administrativ fiscale și la obligarea pârâtei de a emite alte acte administrativ fiscale, în dosarul de față nefăcând mențiune decât că se dorește analizarea altor asemenea înscrisuri, dar reclamanta nu a depus la dosar dovezi ale existenței acestora și nici nu a administrat probe din care să rezulte îndreptățirea sa la emiterea unor alte acte de natură fiscală referitoare la sumele ce au făcut obiectul analizei în cauza dedusă judecății.
Așa cum s-a motivat anterior, dat fiind că suma de 511 lei, cu accesoriile aferente, din Raportul de inspecție fiscală și din Decizia de impunere nu a fost contestată în cauză și astfel nu a făcut obiectul analizei prin Decizia nr.47/2014, cele două acte fiscale de impunere vor fi menținute, cu privire la aceasta.
De asemenea, urmare a căderii pârâtei în pretenții, în bata disp. art. 453 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată la 1.870 lei cheltuieli de judecată către reclamanta ., reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat ales și, respectiv onorariu expert și dovedite de aceasta prin chitanțele atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active, față de reclamantul persoană fizică R. M..
Respinge acțiunea, formulată de reclamantul R. M., domiciliat în municipiul Motru, ., ., ., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Față de acțiunea reclamantei .:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta D. C. prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de ., cu sediul în municipiul Motru, .,.,. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ..2, județul D., în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în V., .. 17, județul V..
Anulează Decizia nr. 47 din 23 ianuarie 2014, emisă de pârâta D. C..
Anulează parțial Decizia de impunere nr. F-VL 56 din 31 octombrie 2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-VL 30 din 31 octombrie 2013, ambele în ce privește suma totală de 89.960 lei, compusă din 80.346 lei, TVA, 5.305 lei dobânzi de întârziere și 4.309 lei penalități de întârziere.
Menține respectivele acte administrativ-fiscale pentru suma totală de 1.181 lei, compusă din 511 lei impozit pe profit, 251 lei dobânzi și 319 lei penalități de întârziere.
Respinge capetele de cerere privind anularea altor acte administrativ-fiscale și obligarea pârâtei la emiterea altor acte de impunere.
Obligă pârâta la 1.870 lei cheltuieli de judecată către reclamanta ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red. S.I.T/tehnored.A.C.C.
5 ex./22 iunie 2015
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1069/2015. Tribunalul... → |
|---|
