Anulare act administrativ. Sentința nr. 763/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 763/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1416/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 763/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S.
Grefier I. U.
Pe rol judecarea acțiunii promovată de reclamanta S. R. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenții Agricultură - C. Județean Gorj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 06 martie 2015, sub nr._, reclamanta S. R. I. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 106 din 05 ianuarie 2015 emisă de pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenții Agricultură - C. Județean Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.106 din 05 ianuarie 2015 emisă de Agenția de Plăți de Intervenție pentru Agricultură, anularea adresei nr. 1151 din 02 februarie 2015 emisă de APIA Gorj, obligarea pârâtei la reîncadrarea sa începând cu data de 05.01.2015 urmare a promovării în gradul profesional superior celui deținut, în funcția publică teritorială de execuție de consilier, grad profesional principal, gradația 2, clasa 69, cu un salariu de bază de 4701 lei și un spor de condiții vătămătoare de 245 lei, plata sumei reprezentând diferența de salariu dintre salariul de bază care i s-ar fi cuvenit, respectiv 4701 lei și un salariu de bază cu care a fost încadrată, respectiv 4322 lei, începând cu data promovării, respectiv 05.01.2015 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, precum și plata diferenței de spor de condiții vătămătoare.
În susținerea cererii, reclamanta a arătat că este funcționar public în cadrul APIA, ocupând începând cu data de 05.01.2015 în urma examenului de promovare în grad profesional superior celui deținut în luna decembrie 2014, funcția publică teritorială de execuție de consilier, grad profesional principal, gradația 2, clasa 69..
Ca efect al promovării acestui examen, i-a fost emisă decizia nr. 106/5 ian.2015 prin care, în baza art.64 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, a fost încadrată în funcția publică teritorială de execuție de consilier, grad profesional principal, gradația 2, clasa 69, beneficiind de un salariu de bază de 4322 lei și de un spor pentru condiții vătămătoare de 204 lei.
Sub acest aspect, reclamanta a apreciat că în mod eronat și discriminatoriu i s-a stabilit acest nivel de salarizare aferent fostei trepte 3, care este mult inferior nivelului de salarizare al colegilor săi, care ocupă funcții similare în instituție, respectiv tot de consilieri, grad profesional principal, gradația 2, clasa 69. Singura diferență dintre aceasta și acești colegi care au un nivel de salarizare mai mare, respectiv un salariu de bază de 4701 lei, plus un spor pentru condiții vătămătoare de 245 lei, constă în faptul că aceștia nu au participat la examenele de promovare începând cu anul 2011. În rest, din punct de vedere al funcției, gradului profesional, gradației, clasei de salarizare sau atribuțiilor de serviciu, totul între reclamantă și colegii săi este identic sau similar.
Tocmai de aceea a contestat la 30 ianuarie 2015 decizia nr. 106 din 5 ianuarie 2015 la instituția emitentă, contestație ce i-a fost respinsă prin adresa nr. 1151 din 2 februarie 2015 a Centrului Județean Gorj din cadrul Agenția pentru Plăți și Intervenții Agricultură.
Susținerea intimatei că s-ar aplica prevederile art. 5 alin. 1 pct.3 din OUG nr. 83/2014, care stabilesc că „în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 este eronată și discriminatorie.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
Reclamanta a precizat că potrivit Legii-cadru, sistemul de salarizare trebuie să aibă un caracter unitar, să fie caracterizat prin echitate, coerență și prin crearea de oportunități egale și o remunerație egală pentru muncă de valoare egală. Potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.284/2010 „în cadrul fiecărei funcții, salariile de bază se diferențiază pe grade în cazul studiilor superioare și studiilor superioare de scurtă durată și pe trepte profesionale în cazul studiilor medii, respectiv grade profesionale în cazul funcționarilor publici”.
De asemenea, OUG nr.83/2014 stabilește că „în anul 2015, pentru personalul nou-încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată”.
Concluzionând, în cadrul unui grad profesional nu există diferențiere a salariului de bază în funcție de trepte de salarizare, raportat la faptul că prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care făceau referire la treptele de salarizare, au fost abrogate odată cu . Legii nr.284/2010.
În altă ordine de idei, reclamanta a învederat că potrivit art.1 alin. 6 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, se precizează că „Prin excepție de la prevederile alin.1, în anul 2015 ...... personalul din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură beneficiază de drepturile salariale stabilite conform art. VII alin. 4 din OUG nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 70/2014, cu modificările ulterioare”, respectiv OUG nr. 78/2014 unde se specifică, în mod explicit, că angajații APIA „sunt exceptați ....de la aplicarea valorii de referință si coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare”.
Tratamentul diferențiat de salarizare are ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii și exercitării în condiții de egalitate a drepturilor salariale recunoscute prin lege.
În jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat în mod constant că tratamentul diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie justificată rațional, cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de aplicarea art.14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul acestui articol, atunci când se induc distincții pe situații analoage, fără să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage și comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În acest sens, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele de situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (CEDH, 18.02.1991, Fredin contra Suedia, paragraful 60; 23.06.1993, Hoffman contra Austria, paragraf 31, 28.09.1995, Spadea și Scalambrino contra Italia).
De altfel, în cauza Thlimmenos contra G. din 06.04.2000, Curtea a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, drept garantat de Convenție, este încălcat și atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Reclamanta a apreciat că în speța de față, dispozițiile comunitare au prioritate de aplicare, prin raportare la prevederile art. 20 alin.2 din Constituție care dispun că, în caz de neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Pentru motivele expuse mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestației, anularea parțială a deciziei contestate, obligarea intimatei să-i stabilească corect nivelul salariului de bază și al sporului pentru condiții vătămătoare, precum și să-i plătească diferențele salariale cuvenite începând cu 5 ianuarie 2015 și până la stabilirea corectă a nivelului de salarizare.
Prin contestația formulată, a solicitat proba cu înscrisuri și o expertiză contabilă care să verifice care este nivelul corect de salarizare corespunzător funcției publice teritoriale de execuție de consilier, grad profesional superior, gradația 5, clasa 84.
De asemenea a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art. 223 și art. 411 alin. 2 din Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâta a precizat că, în fapt, reclamanta are raporturi de serviciu cu instituția sa, ocupând funcția publică de execuție consilier superior.
Ca urmare a susținerii examenului de promovare în grad profesional superior celui deținut, organizat de instituția sa în decembrie 2014, începând cu data de 05.01.2015, potrivit Deciziei nr. 106/05.01.2015 emisă de Directorul Executiv al APIA - C. Județean Gorj, reclamanta ocupă funcția publică de execuție de consilier, grad profesional principal, gradația 2, clasa 69.
La stabilirea drepturilor de natură salarială, pentru funcționarii publici care au promovat în grad profesional superior celui deținut, instituția pârâtă a avut în vedere următoarele dispoziții legale: Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare; H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr.1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările și completările ulterioare; Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.1980/2014 privind majorarea nivelului de salarizare al funcționarilor publici din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările și completările ulterioare: art. (1) alin. (1): „Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului”.
Art. 26 alin. (1): „Încadrarea și promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcții, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau act administrativ al ordonatorului principal de credite”.
Art. 33 alin. (2): „La funcțiile publice unde s-au eliminat treptele de salarizare reîncadrarea personalului se va face la gradul deținut”.
Pârâta a mai arătat că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările și completările ulterioare, prevede că: art. 1 alin. (6): „Prin excepție de la prevederile alin. (1), în anul 2015, personalul din cadrul structurii cu rol de autoritate de management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală, personalul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și funcționarii publici din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură beneficiază de drepturile salariate stabilite conform art. VII alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 70/2014. cu modificările ulterioare, și art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu modificările ulterioare”.
De asemenea, art. 5 alin. 1 și 3: (1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. (3) În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.
Așadar, contrar celor susținute de reclamantă pentru anul 2015, nivelul de salarizare al funcționarilor publici promovați în grad profesional se efectuează, potrivit dispozițiilor legale imperative în vigoare, la nivelul corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.
Pârâta a arătat că a procedat la implementarea și aplicarea acestor dispoziții legale pentru toți funcționarii publici care au promovat în grad profesional, în mod unitar, reclamanta nefiind „discriminată”, așa cum încearcă să susțină în fața instanței de judecată.
Față de aceste aspecte, pârâta a solicitat să se observe că reclamanta prin acțiunea sa nu arată, concret, care sunt prevederile legale încălcate de instituția pârâtă la data emiterii actului administrativ prin care i-au fost stabilite drepturile de natură salarială și nici nu invocă nelegalitatea ori neconstituționalitatea vreunui act normativ din cele care au fost avute în vedere la emiterea deciziei atacate, astfel încât, a solicitat să se aprecieze că instituția pârâtă a emis decizia nr. 106/05.01.2015 cu respectarea tuturor normelor legale incidente, în vigoare.
În sensul susținerii prevederilor legale, reglementate de dispozițiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările și completările ulterioare, pârâta face referire cu privire la reținerile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în decizia nr. 5661 din 11 iunie 2013 în dosarul nr._ /al, cu privire la excepție de nelegalitate a dispozițiilor actului administrativ privind stabilirea nivelului de salarizare pentru funcționarii publici nou-încadrați sau promovați în cursul anului 2011.
ÎCCJ a reținut că încadrarea salarială la treapta trei de salarizare, în plată pentru gradul respectiv în anul 2010, este perfect legală. Totodată se observă că legiuitorul a aplicat același principiu privind nivelul de salarizare pentru funcționarii publici nou încadrați sau promovați, în fiecare an după . Legii cadru nr. 284/2010.
De asemenea, pârâta a invocat concluziile Curții Constituționale formulate în Decizia nr. 807/2012, care, sesizată fiind cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a respins ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin. 3 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”.
În acest sens, pârâta a arătat faptul că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - C. Județean Gorj este instituție publică ce are obligația că la stabilirea și acordarea drepturilor de natură salariată să respecte și să aplice întocmai dispozițiile legale incidente în materie, în vigoare, în mod unitar, pentru toți funcționarii publici cu care are raporturi de serviciu.
Afirmațiile reclamantei, potrivit cu care: „De altfel, în anul 2012, un număr de 30 de funcționari publici din cadrul Centrului Județean APIA Gorj, promovați în anul 2011, au fost reîncadrați corespunzător la nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare, beneficiind de prevederi identice cuprinse în actul normativ anual de salarizare” se bazează pe un referat aprobat de conducerea de atunci a Centrului Județean APIA Gorj care a avut la bază o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu în care instituția pârâtă nu a formulat apărări, reclamantă fiind doamna I. M. (consilier juridic), și care nu a fost atacată cu recurs, la instanțele superioare.
În aceste condiții, împrejurarea că ar fi putut exista în trecut situații precum cele afirmate de reclamanta nu poate conduce la concluzia că pentru viitor trebuie să stabilească drepturile de natură salarială cu nesocotirea dispozițiilor legale în vigoare.
În prezența dispozițiilor legale mai sus - menționate, APIA - C. Județean Gorj nu putea din punct de vedere legal să stabilească alte drepturi de natură salarială (încadrări) fără riscul de a încălca legea.
Drepturile de natură salarială ale reclamantei au fost stabilite astfel: plecând de la funcția publică de consilier principal, (treapta 3 de salarizare la 31.12.2010), cu majorare salarială în procent de 75% și spor vechime 10%, metodologia de calcul a salariului brut de încadrare a funcționarilor publici din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este stabilită prin Ordinul MADR nr. 1980/29.12.2014, cu aplicabilitate de la 01.01.2015, este prezentată astfel: SB = salariul de bază; SB 1 = 1163 x 1,75 (majorare salarială) = 2035 x 1,10 (spor vechime) = 2239 lei; SB 2 = 2239 -25% = 1679 lei; SB 3 = 1679 +15% = 1931 lei; SB 4 = 1931x8% = 2085 lei; SB 5 = 2085x7.4% = 2239 lei. Se adaugă drepturile bănești conform art. 14 din Legea nr.285/2010 - la data de 01.12.2012 - SB 6 = 2239+2846 = 5085 lei. Se stabilesc drepturile bănești conform art. VII, alin. l, lit. b din O.U.G. nr.107/2013. SB 7 = 5085x0,85 = 4322 lei. Salariul de bază = 4322lei. Spor condiții vătămătoare = 204 lei. Salariul brut = 4526 lei. Total drepturi de natură salarială (salariu brut): 4526 lei.
Urmare a contestației formulate de reclamanta împotriva deciziei nr.106/05.01.2015, APIA - C. Județean Gorj, prin adresa nr. 1151/02.02.2015, după reanalizarea modului de stabilire a drepturilor de natură salarială ale reclamantului, consfințite prin actul administrativ atacat, a respins contestația ca fiind neîntemeiată.
Având în vedere că instanța de judecată urmează a se pronunța asupra legalității emiterii actului administrativ atacat, respectiv decizia nr. 106/05.01.2015 și nu asupra modului în care au fost emise alte acte administrative în perioada 2011 – 2012, a solicitat să se cenzureze afirmațiile reclamantului și să se rețină că, în prezent, și în cazul acesteia instituția pârâtă a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, reclamanta nefiind discriminată sau dezavantajată în vreun fel de instituția pârâtă, beneficiind de un tratament juridic similar cu al celorlalți funcționari publici aflați în situații similare.
Față de aspectele precizate mai sus, a solicitat să se constate că la stabilirea drepturilor de natură salarială pentru reclamanta S. S., C. Județean Gorj a aplicat întocmai prevederile legale incidente în vigoare, că decizia nr. 106/05.01.2015 a fost emisă în condiții de legalitate și, în consecință, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, raportat la celelalte prevederi legale invocate în prezenta.
În dovedirea întâmpinării a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, modul de calcul privind stabilirea salariului de încadrare consilier, decizia nr.106 din 05.01.2015 și răspunsul pârâtei către reclamantă.
În temeiul prevederilor art. 223 coroborate cu art. 411 alin. l pct.2 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată în raport de temeiurile de fapt și de drept invocate de părți și prin prisma probatoriului administrat, tribunalul o reține ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta S. R. I. este funcționar public în cadrul APIA – C. Județean Gorj, ocupând în prezent funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal, gradația 2, clasa de salarizare 69.
În urma examenului de promovare în grad superior celui deținut pentru funcționarii publici din cadrul APIA – C. Județean Gorj, desfășurat în luna decembrie 2014, reclamanta a fost promovat în această funcție prin decizia nr. 106 din 05.01.2015, stabilindu-i-se un salariu de bază de 4322 lei și un spor de condiții vătămătoare de 204 lei.
Nemulțumită de faptul că salariul stabilit prin respectiva decizie este inferior salariului stabilit pentru funcții publice similare din cadrul aceleiași instituții, reclamanta s-a adresat instanței de judecată cu prezenta contestație, invocând în principal nerespectarea dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Tribunalul reține că în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice au fost adoptate succesiv mai multe acte normative.
Astfel, prin Legea nr. 284/28.12.2010 a fost reglementată salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar prin Legea nr. 285/2010 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu aplicabilitate doar în anul 2011.
Pentru anul 2012, salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a fost reglementată prin Legea 283/2011, care a aprobat cu modificări și completări Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, pentru anul 2013, a fost reglementată de dispozițiile OG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-a stabilit că anumite prevederi ale OUG 80/2010, sunt aplicabile și în anul 2013, iar pentru anul 2014, a fost reglementată prin OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
De asemenea, salarizarea aceleiași categorii de personal pentru anul 2015, a fost reglementată prin OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În ceea ce privește actele normative menționate, adoptate ulterior Legii 284/2010, respectiv Legea 285/2010, Legea 283/2011 și OG 84/2012, OUG nr. 103/2013 și OUG 83/2014, tribunalul constată că aplicabilitatea pentru o perioadă limitată de timp, le conferă acestora calitatea de legi speciale în raport de Legea nr. 284/2010 care este legea cadru, în materie de salarizare, a personalului plătit din fonduri publice.
Referitor la anul 2015, tribunalul reține că potrivit art. 5 alin. 1 din OUG 83/2014, în anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.
În ceea ce privește funcționarii publici nou-încadrați sau promovați, art. 5 alin. 3 al aceluiași act normativ, prevede că în cazul acestora, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că și pentru funcționarii publici nou încadrați sau promovați în anul 2015, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
Or, cum reclamanta a promovat în funcția publică într-un grad imediat superior, în anul 2015, pârâta APIA – C. Județean Gorj a procedat în mod temeinic și legal, stabilind prin dispoziția contestată, salariul de bază al acesteia ca fiind corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
D. urmare, susținerea reclamantei în sensul că la stabilirea salariului său, pârâta a încălcat dispozițiile legii 284/2010, nu poate fi reținută, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG 83/2014, dispoziții care reprezintă norma specială în raport de Legea nr. 284/2010 care este legea cadru, în materie de salarizare, a personalului plătit din fonduri publice.
De altfel, chiar și reclamanta însăși face trimitere în susținerea cererii sale la dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG 83/2014, dispoziții cărora le dă însă o interpretare eronată, prin raportarea acestora la dispozițiile art. 1 alin 6 din același act normativ.
În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. 6 din OUG 83/2014 invocate de reclamantă, tribunalul constată că acestea au aplicabilitate în cauza dedusă judecății numai parțial.
Astfel, tribunalul constată că potrivit art. 1 alin. 6 din OUG 83/2014, funcționarii publici din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură beneficiază de drepturile salariale stabilite conform art. VII alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 70/2014, cu modificările ulterioare, și art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu modificările ulterioare.
La rândul său, art. VII alin. (4) din OUG nr. 107/2013, statuează că, începând cu 1 ianuarie 2015 funcționarii publici din Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură beneficiază, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, de drepturile salariale prevăzute la alin. (1) lit. b), adică de 85% din nivelul de salarizare aferent funcțiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă fără echivoc că acestea reglementează numai nivelul de salarizare în anul 2015 pentru funcționarii publici din Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, care trebuie să fie de 85% din nivelul de salarizare aferent funcțiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, dar numai cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care în speța dedusă judecății se regăsesc în OUG 83/2014.
D. urmare, apărarea formulată de reclamantă în sensul că dispozițiile art. 1 alin. 6 din OUG 83/2014 înlătură aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 3 din același act normativ nu poate fi primită, având în vedere că aceste din urmă dispoziții au caracter special față de primele.
Așadar, pârâta avea obligația legală, obligație pe care de altfel a și respectat-o pe deplin, ca la încadrarea reclamantei în urma examenului de promovare să respecte în primul rând dispozițiile art. 1 alin. 6 și în al doilea rând, dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG 83/2014.
Va fi înlăturată și apărarea invocată de reclamantă în sensul că prin stabilirea nivelului de salarizare pentru funcții similare ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul modalității de încadrare, având în vedere că prin Deciziile nr. 818, nr. 819, nr. 820 și nr. 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că numai Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
În ceea ce privește instanțele judecătorești, acestea nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Or, în cauza dedusă judecății, tribunalul constată că la emiterea de către pârât a dispoziției contestate, au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG 83/2014. dispoziții a căror aplicare nu poate fi refuzată de către instanța de judecată pe motiv că ar crea o situație discriminatorie.
Față de toate considerentele ce preced, tribunalul urmează să respingă acțiunea dedusă judecății ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. R. I., având CNP_, cu domiciliul în comuna R., . în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenții Agricultură - C. Județean Gorj, cu sediul în Tg-J., .. 92, județul Gorj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | ||
Grefier, I. U. |
Red. I.S./ tehnored. I.U.
4 ex/ 02 Iulie 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 1091/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 75/2015.... → |
|---|
