Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 75/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 11254/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1187/2015
Ședința publică din 05 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă S.C. A. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7519 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde consilier juridic B. A. pentru intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă G., fiind lipsă apelanta petentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic B. A. pentru intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă G., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 7519 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă G..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/18.07.2014, societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 137 alin.3 din Legea nr. 53/2003 raportat la art.260 alin.1 lit. j din același act normativ.
Prin actul de constatare s-a reținut că orele de muncă prestate de către angajatul C. C. în zilele de repaus săptămânal, respectiv sâmbăta, au fost evidențiate în foile colective de prezență, dar în statele de plată nu au fost evidențiate și nici plătite cu spor la salariu.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, faptei descrise în procesul-verbal i s-a dat o corectă încadrare juridică, iar sancțiunea a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile legale incidente, susținerea contrară a petentei fiind nefondată.
Astfel, în secțiunea a 2-a cu denumirea „repausul săptămânal” din Legea nr.53/2003, legiuitorul a prevăzut următoarele:„Art.137(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminică.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).”
Conform art. 260 alin.1 li.t j) constituie contravenție nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
Astfel, nerespectarea oricăror dispoziții legale privind acordarea repausului săptămânal, inclusiv neacordarea sporului la salariu în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică nu poate fi acordat, constituie contravenție și se sancționează conform art. 260 alin.1 lit. j) din Legea nr. 53/2003.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut din materialul probator administrat, respectiv statele de plată pentru lunile ianuarie-iunie 2014 și depoziția martorei C. C., că această angajată lucra 2 sâmbete pe lună câte 5 ore, fără a fi plătită cu spor la salariu, așa cum prevede art. 137 alin. 3 din Legea nr. 53/2003.
Astfel, martorul a declarat că personalul din locația . din Târgu J. a fost preluat de societatea petentă de la o altă societate și că nu a existat nicio negociere a salariului. De asemenea a declarat că nu primea spor la salariu pentru sâmbetele când venea la serviciu, iar inițial salariul pe care îl primea de la societatea petentă nu depășea salariul minim pe economie, însă ulterior acesta a fost mărit fără a se avea în vedere faptul că lucra și sâmbăta.
Față de această declarație, instanța nu a dat relevanță juridică susținerii petentei în sensul că, în realitate, sporurile au fost incluse în salariu.
În consecință, constatând că procesul-verbal este legal și temeinic încheiat, starea de fapt consemnată în procesul verbal fiind confirmată de probatoriul administrat, instanța în baza art.34 din OG 2/2001, a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta A. E. S.R.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele scrise de apel a arătat că instanța a ținut cont când a pronunțat hotărârea de o declarație a martorei ce nu corespunde realității.
Astfel, conform declarației martorei C. C., personalul din locația . ar fi fost preluat de la o altă societate și că nu ar fi existat nicio negociere a salariului. A solicitat a se observa că nu a fost vorba de nicio preluare a angajaților, fiecare angajat al acesteia a fost angajat în urma unui interviu în care s-au discutat și aspecte cu privire la salariu și s-a negociat cuantumul acestuia cu fiecare în parte. Aceste negocieri au fost purtate de salariați cu reprezentantul directorul societății din acel moment, doamna M. V..
Că, angajata C. C. nu a avut niciodată, în calitatea sa de angajat al A. E. S.R.L, salariul minim pe economie, acest lucru rezultând din contractul individual de muncă și din statele de plată depuse la dosar. Astfel, la angajare (noiembrie 2011) angajata C. C. avea un salariu brut de 1.000lei, în timp ce salariul minim brut pe economie era de 670 lei. În luna ianuarie 2013, salariul angajatei a fost mărit la un brut de 1380 iar la acea dată salariul minim pe economie era de 750 lei. Că, tot timpul a existat o diferență de 330 lei respectiv 630 lei între salariul minim brut pe economie și salariul primit de către angajata C. C.. Cel mai important însă este faptul că cele de mai sus pot fi foarte ușor verificate comparând statele de plată aflate la dosarul cauzei cu salariul minim brut pe economie dintr-o anumită perioadă. Consideră că orice declarație a martorei, contrară celor de mai sus, nu poate fi luată în considerare. În mod evident, salariata nu își mai amintește valoarea salariilor având în vedere ca a trecut destul de mult timp de la data angajării, însă statele de plată evidențiază clar că salariul încasat de către C. C. depășea cu mult salariul minim pentru perioada respectivă.
Că nu există niciunui prejudiciu nici față de autoritățile statului și nici față de angajați.
Că, așa cum a arătat și în plângerea formulată, sancțiunea ce a fost aplicată societății este reglementată de art. 260 alin 1 lit. j din Legea nr.53/2003 care prevede că „nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei". După cum se poate observa atât din foile de prezență, cât și din procesul-verbal contestat, repausul săptămânal prevăzut de lege a fost respectat, angajații care lucrau în zilele de sâmbătă beneficiind de zilele de duminică și luni libere, fiind astfel respectate cele două zile libere consecutive prevăzute de lege. Astfel, consideră că sancționarea societății pentru nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal nu este întemeiată.
De fapt I. G. susține că societatea ar fi încălcat dispozițiile art. 137 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 iar sancțiunea aplicată este cea prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr.53/2003. Că, faptele prevăzute de cele două articole, care sunt complet diferite, nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal fiind una, iar nestabilirea sporului la salariu pentru acordarea repausului săptămânal în alte zile decât sâmbătă și duminică fiind o cu totul altă faptă. De fapt, cele două articole se exclud unul pe altul întrucât, dacă se consideră că societatea a încălcat dispozițiile art. 137 alin. 3 din Legea nr.53/2003, respectiv nu a acordat sporul la salariu pentru acordarea repausului săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica, implicit acest fapt presupune că societatea a acordat repausul săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica, fapt ce face imposibilă sancționarea societății pentru neacordarea repausului săptămânal.
Pentru aceste motive consideră că sancțiunea aplicată societății nu corespunde situației de fapt înscrisă în procesul verbal, societatea neputând fi sancționată pentru o faptă de care nu se face culpabilă.
Un alt aspect pe care l-a învederat instanței este referitor la faptul că în urma tuturor controalelor efectuate de către inspectorii I. atât la punctul de lucru din București, ., nr. 22, cât și la punctul de lucru din Târgu J., ., nu le-a fost sesizat niciodată faptul că ar exista vreo problemă, societatea fiind convinsă că este în regulă din punct de vedere legal.
Mai mult decât atât, consideră că inspectorul I. a sancționat societatea pentru o problemă pur formală, având în vedere faptul că deși nu este prevăzut în contractul de muncă, toți angajații beneficiază de un spor ce este inclus în salariul acordat fiecăruia dintre ei. Astfel, așa cum a arătat mai sus, niciunul dintre angajații societății nu este angajat cu salariul minim pe economie. Salariul acordat a fost negociat cu fiecare salariat în parte în momentul angajării, ocazie cu care s-a discutat și programul de lucru, care urma să includă de două ori pe lună zilele de sâmbătă. Sumele acordate cu titlu de salariu cuprind și sporurile care doar dintr-o omisiune nu au fost menționate ca și spor la salariu.
Consideră că societatea a fost sancționată pentru o problemă pur formală, având în vedere că în realitate sporurile au fost incluse în salariu, aceste au fost plătite angajaților și de asemenea, pentru aceste sume au fost plătite taxele și impozitele aferente.
Solicită a se avea în vedere faptul că societatea nu a prejudiciat cu nimic autoritățile. Faptul că doar din punct de vedere formal nu au fost evidențiate în mod expres niște sume care în mod real sunt plătite angajaților și pentru care se plătesc taxe și impozite, nu prejudiciază cu nimic nici autoritățile statului și nici angajații societății. Societatea ar fi putut micșora salariul de bază cu care este încadrat fiecare salariat în parte la care să fi adăugat sporurile aferente zilelor de sâmbătă, însă suma finală ar fi fost aceeași cu cea pe care o primesc angajații în momentul de față. Societatea a omis însă, fără nicio intenție de a prejudicia autoritățile sau de a-și crea vreun avantaj de pe urma acestui fapt, să evidențieze cât anume din salariu îl reprezintă sporurile. Aceasta este o eroare pur formală, care nu este de natură a fi sancționată cu amendă și pentru care consideră că este suficient un avertisment.
Totodată solicită a se avea în vedere și dificultățile financiare întâmpinate de către societate, de faptul că de mai multe luni înregistrează pierderi destul de mari, ce reies și din situația financiară. De mai multe luni plata salariilor se face la timp însă cu mare dificultate, la fel stând lucrurile și cu facturile emise de furnizori.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului formulat, modificarea sentinței civile nr. 7519/2014 în sensul anulării procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 18.07.2014, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Deși prin rezoluția din data de 26.02.2015 i s-a comunicat intimatei Inspectoratul Teritorial de Muncă G. o copie de pe cererea de apel formulată de apelanta petentă S.C. A. E. S.R.L., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea copiei de pe cererea de apel, intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 05.05.2015, fiind citate părțile.
Apelul este nefondat.
Analizând apelul în raport de motivele de apel, probatoriul administrat și apărările invocate, tribunalul reține ca stare de fapt că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.07.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 137 alin.3 raportat la art.260 alin.1 lit. j din Legea nr. 53/2003, reținându-se în sarcina sa că orele de muncă prestate de către angajatul C. C. în zilele de repaus săptămânal, respectiv sâmbăta, au fost evidențiate în foile colective de prezență, dar în statele de plată nu au fost evidențiate și nici plătite cu spor la salariu.
În mod corect a reținut instanța de fond că procesul-verbal contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Petenta nu a probat existența unei alte stări de fapt față de cea reținută de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a acestuia.
Săvârșirea faptei și vinovăția petentei sunt dovedite cu procesul-verbal de constatarea contravenției, înscrisurile depuse de părți, state de plată și depoziția martorei audiată de instanța de fond, doar sub aspectul neacordării unui spor la salariu pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta, restul relatărilor neprezentând relevanță în cauză, probe care au confirmat starea de fapt reținută de agentul constatator.
Fapta săvârșită de petentă a fost corect încadrată în dispozițiile art. 137 din Codul muncii care prevede: „ (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.”
Această faptă este sancționată potrivit dispozițiilor art. 260 din Codul muncii care prevede: „ (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: … j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;”
Prevederile legale referitoare la acordarea repausului săptămânal includ și sporul la salariu, aspect negat de către petentă dar stabilit de codul muncii prin dispozițiile legale menționate.
Petenta nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale potrivit cărora sporul pentru orele lucrate de salariați în zilele de sâmbătă ar fi inclus în salariu, faptul că salariul negociat ar fi mai mare decât salariul minim pe economie neputând fi interpretat în acest sens.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentei, instanța de apel apreciază și că prin aplicarea sancțiunii, respectiv minimul amenzii contravenționale, intimata a realizat o corectă individualizare, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petenta a fost sancționată. Starea financiară a petentei nu poate constitui criteriu de individualizare a sancțiunii.
Sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea garanțiilor procesuale statuate de jurisprudența și legislația CEDO în materie, cu mențiunea că prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta a fost răsturnată indubitabil prin probele produse de părți și administrate nemijlocit de instanță.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, probele administrate nu au înlăturat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatarea contravenției apelul urmând a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petenta S.C. A. E. S.R.L., cu sediul în București, ., nr. 20, sector 1, J40/_/1992, CUI_ împotriva sentinței civile nr. 7519 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă G., cu sediul în Municipiul Târgu J., .. 154, județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 mai 2015.
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn.E.B.
4 ex./ 04 iunie 2015
J.fond M. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 763/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1235/2015.... → |
|---|
