Pretentii. Sentința nr. 570/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 570/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 734/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 570/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea acțiunii promovată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, că prin compartimentul registratură reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere privind micșorarea câtimii obiectului acțiunii în dublu exemplar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alineat 1 Cod procedură civilă stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și art. 36 alineat 1 din Legea nr. 101/2006.
De asemenea, tribunalul constată că părțile nu sunt prezente la strigarea cauzei în ordinea de pe listă și pentru a da posibilitatea acestora să fie prezente la strigarea cauzei, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.S-a lăsat dosarul la a doua strigare.
S-a procedat la restrigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art.204 alineat 2 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că cererea prin care reclamanta își micșorează cuantumul obiectului cererii nu atrage amânarea judecării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată încheiată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare asupra acțiunii așa cum a fost precizată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul constată următoarele:
Acțiunea reclamantei.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015 sub nr._, reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., a chemat-o în judecată pe pârâta B. I. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, acesta să fie obligată la plata sumei de 187,95 lei, cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către pârâtă în perioada 01.10.2011 – 30.09.2014, la plata sumei de 112,77 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are față de unitate, calculate conform anexei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 24,06 lei constând în taxa de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că între S.C. P. M. H. S.R.L. și pârâta B. I. s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr. _/26.06.2008, având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art.969 C.civ. ,, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, a considerat că, respectivul contract încheiat de societatea reclamantă cu pârâta, produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce îi reveneau, în temeiul contractului amintit, societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.10.2011 – 30.09.2014, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit un număr de 13 facturi în valoare totală de 187.95 lei.
Conform art.14: (2) din Contract „ Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată”.
Pârâta prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 187.95 lei.
Art. 46 C.. un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătura, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârâta, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta.
Conform art. 46 C.. către debitor probează obligațiunile comerciale, factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În aplicarea acestui principiu, art. 1073 cod civil dă dreptul creditorului să pretindă debitorului îndeplinirea exactă a obligației sale, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
În ceea ce o privește, însă, pârâta nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată, nici până prezent, debitul devenind cert, lichid și exigibil, pentru toate facturile emise în perioada 01.01.2011 – 31.09.2014, a căror valoare, de ansamblu, este de 187,95 lei, acesta fiind și motivul pentru care s-a promovat cererea de față.
Certitudinea efectuării prestațiilor a dovedit-o printr-o . texte din contract, dintre care au fost exemplificate cu prevederile art.8, lit. a), f), g), n), o), p) din contractul de prestare al serviciului de salubrizare al localitățile.
Din ansamblul acestor dispoziții contractuale rezultă că, în concepția legiuitorului, de la data când societatea reclamantă s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria Municipiului Târgu-J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că, numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art.1169 din Codul Civil; în caz contrar, refuzul său de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință, fără nici o acoperire legală.
Deci, atât din punct de vedere legal, cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor de salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi, pe motiv de neexecutare sau de executare necorespunzătoare, a obligațiilor asumate de societatea reclamantă, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare, care să fie opozabile, care nu pot fi contrazise și în baza cărora se impune asumarea întregii responsabilități în fața autorităților competente.
Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtei nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, certitudinea realizării sarcinilor ce le-au revenit, este indiscutabilă.
În același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-au angajat este garantată și prin existența unor interese majore, care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante, ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale și a celor locale, s-au luat măsuri, pe cale normativă, de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător.
Iar, din aceste puncte de vedere, încercările pârâtului de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt inoportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept.
În același timp, a solicitat să se observe că părțile au inserat în contract, la art.19, o clauză penală, stabilind că, în caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit, pârâtul datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0,1 %/ zi de întârziere, raportate la nivelul debitului.
Conform art. 1069 Cod civil clauza penală este o compensare a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți.
Art. 1088 Cod civil stabilește faptul că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate, nefiind debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, în afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Din nou, acest articol face trimitere la dispozițiile codului comercial, derogatorii în acest sens, care stabilesc prin art.43 faptul că debitorul datorează dobânzi de drept de la data scadenței, chiar fără a fi pus în întârziere.
S-a considerat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 969, 970 și 1.073 Cod civil.
Art. 969 C. civ. prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante. În caz contrar, este antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile.
După cum se observă, în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada existenței contractului încheiat între părți, precum și faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În virtutea contractului și-a asumat o obligație de a face pe care a respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtului conform obiectului contractului, iar pârâtul nu a respectat obligația de plată a sumei de bani aferente serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite (pârâtul nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu întrucât s-au prestat servicii pentru care nu a fost încasat prețul pe care pârâtul s-a obligat să-1 achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului, pârâta și-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), considerând că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtului.
De asemenea, creanța solicitată de către societate îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 C. pr. civ.
Astfel, în primul rând, reclamanta este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtului de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială.
În al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existență neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia. În fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform art.14, alin (1) din contractul de prestare „ Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii”.
A solicitat ca în lumina dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, să fie obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile consacrate de art. 969, 970 și 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art.3 din O.G. nr.9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 2/2002, Legea 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În dovedirea cererii au fost anexate în xerocopie, următoarele acte: contractul nr._/26.06.2008; un număr de 13 facturile fiscale și calculul penalităților de întârziere.
În temeiul art. 411 alin.1, pct.2 C. pr. civ., a solicitat judecarea în lipsă.
Precizarea la acțiune.
La data de 11.05.2015, reclamanta a depus o cerere precizatoare de micșorare a câtimii obiectului acțiunii, solicitând obligarea pârâtei plata următoarelor sume: 187,95 lei, reprezentând contravaloare prestații de salubrizare, și 91,83 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În motivare, a arătat că pârâta a achitat ulterior introducerii acțiunii de față suma de 45 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată și o parte din penalitățile de întârziere.
În drept, a invocat art. 204 alin. 2 Cod proc.civ. art. 969, 970 și 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art.3 din O.G. nr.9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 2/2002, Legea 422/2002, Legea nr. 101/2006.
Apărările pârâtei.
Deși, prin rezoluția din data de 06.02.2015 i s-a comunicat pârâtei B. I. o copie de pe cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată sub sancțiunea prevăzută de art. 208 Cod procedură civilă conform căruia nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții în afara celor de ordine publică, pârâta nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, prin rezoluția din data de 06.02.2015, văzând și prevederile art. 201 Cod procedură civilă s-a fixat termen de judecată la data de 17.04.2015, fiind citate părțile.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând acțiunea de față, astfel cum a fost precizată în temeiul art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod proc.civ., în raport de înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta, la data de 26.06.2008, a încheiat un contract de prestare a serviciului de salubrizare a localităților cu pârâta, obiectul contractului constituindu-l prestarea activității de colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârât, conform declarației anexă la contract.
Pârâta în calitatea sa de utilizator avea obligația să achite în termenele stabilite de contract obligațiile de plată conform dispozițiilor art. 13 și următoarele în sensul că facturarea urma să fie efectuată lunar, că factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare în care prestația a fost efectuată, pârâta fiind obligată să achite factura în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii, data emiterii facturii, data predării în cazul în care este transmisă prin delegat, data scadenței fiind înscrisă pe aceasta.
În condițiile art. 14 alin. 2 din contract factura se consideră acceptată la plată în situația în care nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire, iar aceasta se depune la registratura departamentului comercial al operatorului fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
Examinând cererea reclamantei creditoare, se constată că facturile fiscale depuse la dosar nu au fost contestate de către utilizator nici anteriorformulării cererii de chemare în judecată, nici în cursul procesului, iar pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în condițiile art. 205 și următoarele N.C.P.C., astfel că, atitudinea pasivă a acestuia va fi interpretată de instanță în condițiile art. 358 NCPC. Facturile au fost semnate și însușite de către pârâtă, astfel că facturile confirmate în acest fel sunt acte bilaterale care pot atesta drepturi și obligații privind executarea prestației, cu atât mai mult cu cât în cadrul procedurii de față nu au fost contestate de către aceasta, așa cum s-a menționat anterior.
În capitolul VII din contractul încheiat între cele două părți a fost reglementată răspunderea contractuală stabilindu-se într-adevăr că neachitarea facturii la data scadentă atrage penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculat la debitul restant. În ceea ce privește penalitățile de întârziere acumulate prin nerespectarea scadențelor de plată aferente facturilor fiscale începând cu data de 01.10.2011, se constată că acestea deși nu sunt însușite de debitor pot fi acordate, întrucât ne aflăm în cadrul procedurii de drept comun în limitele căreia este posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor și stabilirea responsabilităților ce decurg din neexecutarea obligațiilor.
Instanța are în vedere atât faptul că debitorul nu s-a prezentat în instanță cât și faptul că nu a înțeles să formuleze apărări în cauză raportat la solicitările reclamantei, nefiind formulată întâmpinare în condițiile art. 205 și următoarele N.C.P.C., astfel că, atitudinea pasivă a acestuia va fi interpretată de instanță în condițiile art. 358 N.C.P.C., chiar dacă suma pretinsă nu rezultă dintr-un contract sau alt înscris sau nu este însușită de aceasta prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune precizată obligarea pârâtei la plata debitului în sumă totală de 187,95 lei, așa cum rezultă din cele facturile anexate, pentru serviciile prestate în perioada 01.10._14. Pe de altă parte, în privința penalităților tribunalul are în vedere dispozițiile art.42 pct.10 din Legea cadru nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în sensul că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere după cum urmează: penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, ele sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea totală a penalităților nu va putea depăși valoarea facturii și ele se constituie venit al operatorului.
Potrivit art. 19 din convenție, neachitarea facturii la data scadentă atrage penalități de întârziere de 1 %/zi de întârziere calculate la debitul restant.
Conform dispozițiilor art. 969 Cod Civil forța obligatorie reprezintă unul din efectele contractelor: contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Întrucât debitul nu a fost contestat, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare se constată că sunt fondate pretențiile reclamantei, deoarece potrivit clauzelor din contractul intervenit între părți, în situația agenților economici facturarea se face lunar iar factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare.
De asemenea, factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată. În raport de aceste dispoziții contractuale se reține că în situația dată în speță sunt incidente dispozițiile art.46 cod comercial, potrivit cărora factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale.
Astfel, a intervenit acceptarea tacită a facturilor emise de către reclamantă, acceptare ce rezultă din faptul că pârâta nu a respectat dispozițiile contractuale, în sensul că și în situația în care nu a primit facturile emise de reclamantă nu s-a prezentat în termenul prescris contractual spre a ridica factura de la departamentul comercial al operatorului, ceea ce potrivit dispozițiilor contractuale este considerată acceptare la plată. Pe de altă parte se reține că tarifele practicate de reclamantă sunt cele aprobate de autoritățile administrației publice locale, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Conform dispozițiilor art. 662 din Noul Cod de Procedură Civilă creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.969 și următoarele Cod Civil, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, Legea nr. 356/2002 și Legea nr. 422/2002, Legea nr.101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, tribunalul urmează să admită acțiunea de față, astfel cum a fost precizată de către reclamantă, urmând a fi obligată pârâta să achite reclamantei suma de 187,95 lei, reprezentând contravaloare prestații de salubrizare, și suma de 91,83 lei, reprezentând penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L. cu sediul în mun. C., . 2A, Pavilion Administrativ, Camera nr. 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu numărul J_, cod de înregistrare fiscală RO_, reprezentată legal prin A. Picoiu în calitate de director general și cu punct de lucru în Târgu-J., . 1 (acesta fiind și sediul procesual ales), în contradictoriu cu pârâta B. I. având CNP_ și domiciliul în municipiul Tg-J., ., ., județul Gorj, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 187,95 lei, reprezentând contravaloare prestații de salubrizare, și suma de 91,83 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ Fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. C. S. | ||
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R. /4ex/11.06. 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 703/2015. Tribunalul GORJ | Pretentii. Sentința nr. 704/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
