Pretentii. Sentința nr. 704/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 704/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1974/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI F.
Sentința nr. 704/2015
Ședința publică din 9 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul I. A. și pe pârâtele S. F. Orășenesc Rovinari, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană A Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul de față a fost înregistrat la data de 25.03.2015 și repartizat în sistemul Ecris completului C. F05 cu termen recomandat la 26.03.2015.
Prin rezoluția din 26.03.2015 s-a comunicat reclamantului lipsurile cererii de judecată în sensul de a depune taxa de timbru în cuantum de 186,51 lei. Reclamantul și-a îndeplinit obligația și la data de 3 aprilie 2015 a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 186,51 lei.
La data de 6 aprilie 2015 având în vedere dispozițiile art.201 alin.1 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâți și li s-a pus în vedere acestora să depună întâmpinare, avându-se în vedere dispozițiile art.180 alin.3 și art.201 alin.1 NCPC, în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
La data de 22 aprilie 2015 AJFP Gorj a depus întâmpinare care a fost comunicată reclamantului prin rezoluția din 22 aprilie 2015.
Prin rezoluția din 11.05.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 09.06.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.8 și 10 din legea nr.554/2004.
În temeiul art.238 c.pr.civ. instanța estimează durata cercetării procesului și apreciază ca termen estimativ 1 lună de zile.
Instanța constată că dispozițiile prevăzute art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ dedus judecății, având în vedere și dispozițiile art.28 din legea 554/2004.
În condițiile art.208 NCPC constată că pârâta S. F. Orășenesc Rovinari nu a depus întimpinare fiindu-i aplicabilă sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În condițiile art.205 pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj în nume propriu și în numele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu București au depus întâmpinare.
În condițiile art.237-244 NCPC constată că reclamantul nu înțelege să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față, astfel că instanța în condițiile art.248 alin.4 NCPC declară cercetarea încheiată.
În condițiile art.244 alin.3 și 4 NCPC tribunalul constată că reclamantul este de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, având în vedere că a solicitat judecarea în lipsă, iar pentru pârâte, având în vedere dispozițiile art.10 și 159 NCPC, instanța hotărăște ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, în ședință publică, conform art.153 NCPC și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și F. la data de 25 martie 2015, sub nr._, reclamantul I. A. a chemat în judecată pârâtele S. F. Orășenesc Rovinari, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu București, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la: restituirea taxei de mediu in cuantum de 2593 lei, achitata în mod nelegal, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, calculata de la data încasării până la data plații efective; cheltuieli de judecata.
Luând in considerare caracterul litigiului dedus judecații, si anume, contencios administrativ, reclamantul si-a îndeplinit obligația prealabila potrivit legii nr.554/2004 prin depunerea plângerii prealabile către S. F. Orășenesc Rovinari. Prin plângerea prealabilă a solicitat restituirea sumei calculate ca fiind timbru de mediu. Concluzionând a arătat faptul ca procedura prealabila a fost îndeplinita de către reclamant in spiritul legii nr.554/2004, astfel ca orice alte aspecte legate de lipsa plângerii prealabile a solicitat să fie considerate ca neîntemeiate.
Obiectul cererii de chemare in judecata se supune prevederilor art.8 alin.1 din legea nr.554/2004 prin care: "Persoana vătămata . de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila adresata autorității publice emitente sau daca nu a primit nici un răspuns in termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat . sau, recunoscut de lege, prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii."
În fapt, reclamantul a fost obligat la plata timbrului de mediu in valoare de 2593 lei către S. F. Orășenesc Rovinari pentru un autoturism marca Opel, tipul Astra, nr. identificare W0L0AHL_, data primei înmatriculări 08.04.2005, conform OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulata, obligarea pârâtei la anularea deciziei de calcul si restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei si la momentul restituirii ei. A solicitat să se aibă în vedere faptul ca sesizarea instanței de judecata justifica interes, in sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
Interesul este personal si direct, adică folosul practice urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea. Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, aparat atât de Constituția României, cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește in mâinile titularului toate atributele care, conform legii, il compun:dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispoziție, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare îl determina pe reclamant sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art.555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Însă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vândă stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi. Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă si principiul liberei circulații a mărfurilor, art.34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. în plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare .
Având in vedere ca OUG nr.9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele: OUG. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza. Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către instanțele europene, reținute in Hotărârea data de Înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate. OUG nr.9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare. Art.4 din OUG nr.9/2013 prevede: „ Obligația de plata a timbrului intervine o singura data si anume: Cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; La reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art.7; Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării; Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.". Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa să fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Prin urmare, ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG nr.50/2008 republicata legii nr.9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lăsă neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului - calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne. Astfel, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita. Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, însuși art.4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la Ut. c si d. Odată o taxa plătită, odată data o sentința prin care se arata faptul ca aceasta a fost nelegal perceputa, fapt atestat de o sentința civila, nu se mai poate solicita încă odată aceasta plata. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzuta de art.110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare data când un impozit fiscal este de natura să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art.4 Ut. a din OUG nr.9/2013. Noțiunea de apărare, din punct de vedere procesual are cel puțin doua înțelesuri semnificative. In sens larg, prin apărare se desemnează toate mijloacele procesuale folosite de parti pentru a-si atinge scopul lor procesual; prin urmare, pe parcursul unui proces nu numai paratul se apară, ci si reclamantul - toate acțiunile sale încadrându-se in apărarea proprie, menita sa conducă, in final, la admiterea acțiunii.
Pe cale de consecința, considerând faptul ca a demonstrat ca taxa a fost in mod nelegal pretinsa de organele fiscale reclamantului, a solicitat admiterea acțiunii raportat la cerințele art. 1 al.1, 2 al.2 si art.8 al.1 din legea nr.554/2004 republicata, raportat la art.148 al.2 din Constituie si art.110 din TFUE. În probatoriu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. A solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
În temeiul art.205 NCPC, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice, în nume propriu și în numele si pentru Direcția Generala Județeană a Finanțelor Publice C., a formulat întâmpinare la acțiunea introdusa de reclamantul I. A. ce formează obiectul dosarului nr._ și a solicitat respingerea acesteia pentru următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea formulata, reclamantul I. A. a solicitat restituirea timbrului de mediu în cuantum de 2593 lei, sumă indexata cu dobânda legala la data plații efective și cheltuieli de judecată. A precizat că suma solicitată de reclamant a fi restituită, a fost achitată pe data de 07.04.2014. cu chitanța . nr._/07.04.2014. perioada în care în vigoare era OUG nr.9/04.03.2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Astfel, a apreciat că OUG nr.9/2013 a stipulat o taxa care nu instituie un regim discriminatoriu și nelegal așa cum CEDO a reținut cu privire la actele normative referitoare la taxa de timbru anterioare ordonanței rubricată anterior. În aceste condiții opinăm că OUG nr.9/2013 instituie achitarea timbrului de mediu care este conformă cu normele de drept comunitare.
În elaborarea acestui act normativ s-au avut în considerație următoarele argumente: situația extraordinară prevăzută la art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, se motivează prin necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu. De asemenea, prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C02.
Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale. Astfel, promovarea prezentului act normativ se impune a se realiza în regim de urgență, având în vedere impactul negativ social și de mediu constatat ca urmare a aplicării taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, în ceea ce privește valoarea acesteia, ceea ce a condus la un semi blocaj al pieței privind tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, precum și pentru reglementarea, în sensul clarificării, a aplicării timbrului de mediu asupra autoturismelor dobândite prin moștenire. În cazul neadoptării în regim de urgență a prezentului act normativ se vor limita sever tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, cu impact direct asupra populației, precum și asupra finanțării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului.
Cu privire la prevederile art.110 TFUE din Tratatul Comunităților Europene consideram ca aceste prevederi nu sunt incidente în cauza, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. În consecința, trebuie reținut faptul ca dispozițiile art.110 TFUE din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauza, deoarece, pe de o parte nu suntem in prezența unor "impuneri mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare ", iar, pe de alta parte, nu ne aflam în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plații taxei de poluare exista pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniența a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor. Aceasta taxa a fost adoptata pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare. Nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unui timbru de mediu a autoturismelor. De asemenea, precizam ca principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. De altfel, 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa ce se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor. Prin urmare, existența unei timbru de mediu nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei.
In ceea ce privește instituirea unui caracter discriminatoriu prin aceasta taxa a învederat următoarele: în literatura de specialitate s-a arătat ca, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor și orice taxe cu efect echivalent cuprind "orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor și de denumirea sau modul de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ele trec o frontiera și care nu sunt taxe vamale în sens strict".(O. M.-D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag.212). Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca, de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, în cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului în România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamant. Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. De asemenea, se face precizare ca autovehiculul achiziționat de către reclamant nu face parte din categoria celor scutite de plata timbrului de mediu, excepții prevăzute de art.8 din OUG nr.9/2013.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata a arătat că întrucât nu se află în culpă procesuală nu pot fi obligați la o astfel de plata. Fața de motivele invocate, a solicitat respingerea acțiunii formulata de către reclamant, ca neîntemeiata. În temeiul art.411 alin.1 pct.2 din codul de procedura civila, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa noastră.
În temeiul art.205 cod procedură civilă pârâta Administrația F. pentru Mediu, a formulat întâmpinare cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de I. A., solicitând ca prin hotărârea ce o veți pronunța să dispună respingerea acesteia, pentru următoarele motive: a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni după cum urmează:
În susținerea acțiunii introductive, reclamantul menționează o presupusă afectare a dreptului de proprietate de către prevederile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și faptul că aceasta ar aduce atingere anumitor prevederi constituționale și ar veni în contradicție cu jurisprudența CJUE. Astfel, după cum lesne se poate observa, reclamanta își argumentează demersul printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normativele europene si, implicit, printr-o pretinsă neconstituționalitate a acesteia. Altfel spus, vătămarea dreptului sau interesului său legitim s-ar datora în exclusivitate stării de nelegalitate și neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre o situație tipică ari. 9 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
In aceste condiții, a analiza conduita organului fiscal impusă de aplicarea prevederilor OUG nr. 9/2013 și constând în încasarea taxei prevăzute pentru timbrul de mediu este o abordare greșită în condițiile în care organul fiscal nu este emitentul OUG nr. 9/2013. nu are căderea de a examina legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar si nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții, fără a tine cont de legislație internă. Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgentă sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția de neconstituționalitate, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Regimul juridic al acțiunilor împotriva ordonanțelor Guvernului este stabilit printr-un articol distinct din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, a cărui examinare, prin raportare la jurisprudența în această materie a Curții Constituționale și a instanțelor judecătorești, relevă o . particularități, cu precădere în ceea ce privește condițiile acțiunii, obiectul acesteia, incidența instituției suspendării executării actului administrativ, aspecte ce vor fi analizate în ceea ce urmează: Persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ în două situații: a) când este pusă la îndoială prezumția de constituționalitate a unui astfel de act (situație în care art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea trebuie însoțită de excepția de neconstituționalitate). b) când a fost constatată neconstituționalitatea unei ordonanțe de Guvern, situație în care acțiunea trebuie introdusă în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Or, întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și, totodată, având în vedere că, deși prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită restituirea unei sume încasată în temeiul unui act normativ pretins neconstituțional, nu este formulată și excepția de neconstituționalitate a textului invocat, considerăm prezenta acțiune ca fiind inadmisibilă.
În considerarea celor de mai sus și ținând cont de faptul că din cuprinsul prezentei acțiuni împotriva AFM nu rezultă că aceasta ar fi fost precedată de o plângere prealabilă adresată instituției noastre, cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantă, astfel cum a fost formulată, în toate aspectele ei, se dovedește a fi inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a considerat neîntemeiate pretențiile reclamantului constând în obligarea subscrisei la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la presupusul moment, al restituirii ei, pentru următoarele considerente: La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 loan T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piala națională. " Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
Totodată, a arătat faptul că în răspunsul dat de către Curte în hotărârea T., la pet 54, se reține astfel: „(54) In ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002. Cu alte cuvinte, articolul 110TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare. O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
În acest context, O.U.G. nr.9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plătește", fiind taxate primordial emisiile generate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu. întrucât se calculează în principal în funcție de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare. De altfel, în preambulul O.U.G. nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performantă obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Sigur, orice metoda de impunere poate să fie de unii agreată, de alții contestată, dar vrem subliniem că, în majoritatea statelor europene, si nu numai, poluarea generata de autovehicule este taxata. Metodele de taxare, precum si valorile, sunt diferite de la tara la tara deoarece la nivel de Uniune nu exista o reglementare care sa instituie o taxa unica.
In acest sens a menționat că, în Uniunea Europeana, există mai multe state care isi calculează taxa de poluare în principal în funcție de emisia de C02: Franța, Spania, Irlanda, Olanda, Portugalia, Slovenia. In unele tari, precum Franța sau Olanda, cotele sunt mult mai mari decât în România, dar acest lucru este permis de puterea de cumpărare diferita.
In contextul intenției de armonizare europeană, dar și pentru a fi în deplin acord cu directivele europene. România a ales o taxare doar in funcție de emisia de C02 si de gradul de poluare a tehnologiei.
In altă ordine de idei, contrar susținerilor reclamantului, O.U.G. nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Astfel, art.4 din OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: " Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv indiferent că este vorba de un autovehicul nou, un autovehicul second-hand care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule, și pentru care se transcrie dreptul de proprietate".
Prin urmare, a solicitat să se constate că argumentele și așa zisele exemple ipotetice la care recurge reclamantul, nu se pot substitui unei analize pertinente a legalității/nelegalității timbrului de mediu institut prin O.U.G. nr.9/2013. A considerat că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea timbrului de mediu s-ar aduce atingere dreptului de proprietate pentru următoarele considerente:
În primul rând a subliniat faptul că procesul civil este guvernat de principiul "actori incumbit probatio", prevăzut de art.249 din legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă, potrivit căruia "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege ". A solicitat instanței să constate că reclamantul nu a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.
Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
Nu în ultimul rând dorim se susține faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, astfel: Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități; Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național; Programul de stimulare a înnoirii Parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate; Programul de realizare a pistelor pentru bicicliști; Programul de dezvoltare și optimizare a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, precum și multe alte proiecte, cum ar fi: reducerea impactului asupra atmosferei, apei și solului, inclusiv monitorizarea calității aerului; conservarea biodiversității și administrarea ariilor naturale protejate; educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului: monitorizări, studii și cercetări în domeniul protecției mediului, pădurilor și apelor privind sarcini derivate din acorduri internaționale, directive europene sau alte reglementări naționale sau internaționale, precum și cercetare-dezvoltare în domeniul schimbărilor climatice. De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxă pe poluare/timbru de mediu), menționăm că, prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe lângă proiectele si programele finanțate de A.F.M., s-a derulat încă din anul 2005 „Programul Rabla", fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14.607; 2006 - 15.110; 2007 - 16.444; 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_; 2012-25.000.
Pe lângă aceste cantități de emisii care au fost reduse, prin casarea autovehiculelor au fost eliberate suprafețe in localități de cea 10 mp/autovehicul, a fost introdusă o cantitate de cea 650 Kg/autovehicul de deșeu metalic în sistemul de reciclare, realizându-se astfel si obiectivele de mediu conform Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 269 din 21 octombrie 2000. În considerarea celor ce preced, a solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care dispună respingerea acțiunii formulate de I. A..
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.205 din legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat în acțiune să se dispună restituirea sumei de 2593 lei, cu titlu de taxă timbru mediu, achitată la data de 07.04.2014, cu chitanța TS10 nr._ la Trezoreria Rovinari așa încât urmează ca analiza să fie efectuată în raport de dispozițiile legii nr.9/2012 prin care s-a stabilit cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumita in actul normativ taxă, intrată în vigoare la 13 ianuarie 2012.
Prin decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că: „procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, aprobată prin legea nr.140/2011, raportat la art.205-218 din codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituie a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 litera d din codul de procedură fiscală.”; aceasta însemnând că nu există pentru solicitant obligația de contesta în procedura prealabilă decizia prin care a fost calculat cuantumul taxei pe poluare care nu constituie un act administrativ fiscal în accepțiunea art.41 din OG nr.92/2003.
Cererea de restituire a taxei pentru emisii poluante a fost adresată administrației finanțelor publice municipale, care a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumei solicitate. Administrațiile finanțelor publice municipale, ca unități fiscale teritoriale, sunt subordonate direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, ele au atribuții, sarcini și răspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare și funcționare, conform dispozițiilor art.23 din HG nr.520/2013. Conform acestui act normativ, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice au atributul de a realiza, în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului; administrațiile finanțelor publice municipale sunt unitățile fiscale ce asigură în mod nemijlocit activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice și juridice, organizând activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat. Având în vedere întreaga expunere, tribunalul concluzionează că reclamantul a investit organul fiscal competent - S. F. orășenesc Rovinari (fostă AFP Rovinari) - în contul căreia a achitat taxa pentru emisiile poluante, cu o cerere de restituire respectând dispozițiile art.117 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește fondul cauzei se reține că în conformitate cu art.4 din OUG nr.9/2013: „(1) Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”.
Problema de drept ce trebuie analizată și care a fost invocată de reclamant constă în incompatibilitatea legislației interne cu prevederile comunitare în condițiile în care de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Până la . OUG nr.9/2013 înmatriculările autoturismelor se făceau în temeiul OUG nr.50/1 iulie 2008, care la art.2 lit.a definește autovehiculul nou ca fiind: „orice autovehicul care nu a mai fost niciodată vândut anterior într-un alt scop decât cel al revânzării sau livrării sale și astfel nu a mai fost niciodată înmatriculat”, din înscrisurile depuse de reclamant rezultând că autoturismul este unul rulat pentru care s-ar datora timbru de mediu, așa cum a fost definit de art.2 lit.b din ordonanață, indiferent când s-ar face înmatricularea după 15 martie 2013.
Conform dispozițiilor art.3 și 19 din OUG nr.9/2013, prin care se abrogă începând cu data de 15.03.2013 dispozițiile legii nr.9/2012, timbru de mediu pentru emisiile provenite de la autovehicule se aplică pentru autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) și N(1), N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția celor menționate în art.3 alin.1 literele a-d însă autoturismul reclamantului nu intră în aceste categorii.
În înțelesul legii autovehiculul nou este cel care nu a mai fost înmatriculat, fiind relevante noțiunile prevăzute la art.2 literele: i) înmatriculare - operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare. Se observă însă că prin OUG nr.9/2013 nu a mai fost respectată noțiunea de înmatriculare așa cum apare în art.6 pct.16^1 din OUG nr.195/2002 (codul rutier) „înmatriculare/înregistrare operațiunea administrativa prin care se atesta ca un vehicul poate circula pe drumurile publice.
Dovada atestării înmatriculării/înregistrării este certificatul de înmatriculare/înregistrare si numărul de înmatriculare/înregistrare atribuit; 16^2 înmatriculare/înregistrare permanenta - operațiunea de înmatriculare/înregistrare prin care se atribuie certificat de înmatriculare/înregistrare si număr de înmatriculare/ înregistrare pentru o perioada nedeterminata; 16^3. înmatriculare temporara - operațiunea de înmatriculare prin care se acorda certificat de înmatriculare si număr de înmatriculare pentru o perioada determinata; Art. 11alin. 1 - 1) Proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați sa le înmatriculeze sau sa le înregistreze, după caz, înainte de a le pune in circulație, conform prevederilor legale. (2) Înmatricularea vehiculelor este continua, de la admiterea in circulație pana la scoaterea definitiva din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta, si presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea in evidentele autoritarilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea in evidentele autoritarilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. (3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului si ale proprietarului si condiționează eliberarea de către autoritățile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum si a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit si transcrierile necesare in certificatul de înmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului. (4) In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu in evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni si emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Pentru a înțelege OUG nr.9/9013 folosind interpretarea teleologică (după scop) se reține că din expunerea de motive la actul normativ privind timbru de mediu pentru emisiile provenite de la autovehicule rezultă că s-a avut în vedere: „necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu. De asemenea, prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO(2). Totodată, în elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale. Astfel, promovarea prezentului act normativ se impune a se realiza în regim de urgență, având în vedere impactul negativ social și de mediu constatat ca urmare a aplicării taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, în ceea ce privește valoarea acesteia, ceea ce a condus la un semiblocaj al pieței privind tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, precum și pentru reglementarea, în sensul clarificării, a aplicării timbrului de mediu asupra autoturismelor dobândite prin moștenire. În cazul neadoptării în regim de urgență a prezentului act normativ se vor limita sever tranzacțiile cu autoturisme existente în parcul național, cu impact direct asupra populației, precum și asupra finanțării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului. În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,”.
Astfel, pentru un autovehicul modul de calcul al timbrului de mediu va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la transcrierea dreptului de proprietate a autovehiculului care se înstrăinează după . și dacă pentru acesta nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin urmare, dacă înainte de . noii legi această taxă nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor in țară, în prezent este percepută în raport atât de dobândirea calității de prim proprietar asupra autovehiculului pentru prima dată pe teritoriul României, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, astfel că nu se mai menține discriminarea indirectă între persoanele care au calitatea de proprietar dobândită pentru prima dată pe teritoriul celorlalte state membre ale UE și cele care au calitatea de proprietar dobândită pentru prima dată pe teritoriul României cu privire la autoturismele deja înmatriculate și revândute în România, față de autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate pentru prima dată pe teritoriul țării noastre.
Elementul de discriminare raportat la soluțiile Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu motivarea reținută în decizia nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, exista și producea efecte prin adoptarea Legii nr.9/2012 și OUG nr.1/2012, în sensul că erau favorizate autovehiculele deja înmatriculate în România față de cele care se înmatriculau pentru prima data în țara noastră, deși toate circulă și deci poluează, însă în prezent taxa pentru emisii este plătită atât pentru autoturismele noi și cele second-hand asupra cărora se dobândește dreptul de proprietate de către primul proprietar din România, fiind introdus astfel un regim fiscal nediscriminatoriu pentru autovehiculele din Comunitatea Europeană ce au fost înmatriculate, dar care se dobândesc de către primul proprietar din România conform art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia tribunalului, criteriul „primei înmatriculări” ce figurează în prezent în OUG nr.9/2013 este o cerință pe deplin obiectivă întrucât ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, fără a exista pericolul ca în anumite cazuri, cerințele să ducă la discriminarea mașinilor de ocazie ce provin din alte state membre.
Dacă până la data de 1 ianuarie 2013 legea nr.9/2012 și OUG nr.1/2012 au contravenit dispozițiilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene întrucât erau destinate, cel puțin până la 1 ianuarie 2013, să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel achiziționat de reclamant pentru care s-a achitat în țara de origine taxa de poluare, favorizându-se astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România, în prezent acest regim fiscal favorizant nu mai există, aplicabilitatea lui încetând la data de 31 decembrie 2012, cu modificările aduse la 15 martie 2013 prin OUG nr.9/2013.
Conform jurisprudenței CJE (Comisia c. G., cauza 375/1995 și cea cu nr.90/1994) dispozițiile fiscale naționale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare, fiind în mod evident discriminatorii.
După aderarea României la 1 ian. 2007 la U.E. acest lucru nu este admisibil întrucât produsele importate sunt din alte țări membri ale U.E., norma fiscală (OUG nr.50/2008) diminuând sau fiind susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate și astfel fiind influențată alegerea consumatorilor. La pronunțarea soluției, se va avea în vedere și hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09 T. contra României, conform căreia” articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În hotărârea pronunțată în cauza C/263/10 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene N. contra României la punctul 29 au fost reluate concluziile din cauza T..
Relevante sunt și celelalte argumente ale Curții, punctul 27 în sensul că toate versiunile de modificare a OUG nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței care a avut loc după pronunțarea hotărârii T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă în scopul examinării compatibilități cu art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a acesteia și cele ulterioare.
Obiectivul protecției mediului care se materializează în faptul, pe de o parte de a împiedica prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, pe de altă parte de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conform principiului „poluatorul plătește”.
Concluzionând, întrucât C.J.C.E. în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 T.F.U.E. (fostul 234 C.E.) dă interpretări unei norme de drept european, clarifică sau definește acolo unde este necesar înțelesul și întinderea normei așa cum aceasta ar fi trebuit înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, se reține că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin Legea 9/2012 pentru autoturismele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene este contrară dreptului comunitar.
Edificatoare pentru speță este și hotărârea preliminară pronunțată de Curtea de Justiție în cauza 106/77, Simmenthal II, concluzia fiind aceea că „instanța națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor și să refuze din oficiu aplicarea oricăror norme juridice contrare, chiar dacă este ulterioară și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative, constituționale sau procedurale”, judecătorul național având obligația ca în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României să lase norma internă neaplicată și să dea eficiență dreptului european.
Având în vedere că dreptul european este un sistem de drept autonom față de cel intern, însă a cărui norme prevalează în fața oricăror dispoziții contrare, rezultă că normele unionale cu caracter obligatoriu se impun voles-nolens tuturor subiectelor de drept, în concret nu doar celor enumerate în art.148 alin.4 din Constituție (Parlament, Președintele României, Guvernul și instanțele judecătorești) ci și organelor administrative, în acest sens fiind hotărârea din 28 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacere C-118/00, Gervais Larsy, hotărârea din 09 septembrie 2003, afacerea C-198/01, Consorzio Industrie Fiammiferi.
În speța dedusă judecății se constată că acțiunea a fost promovată la instanță la 25 martie 2015, decizia de calcul a timbrului de mediu fiind emisă de S. F. Orășenesc Rovinari la data de 7 aprilie 2014 și achitarea sumei s-a făcut la aceeași dată.
In consecință, investirea instanței de judecată vizează lămurirea faptului dacă timbrul de mediu instituit cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzuta cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspective prevederilor art.11 si 148 alin.2 din Constituția României, a legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene. Potrivit art.110 (fost 90) par.1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene: “ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”. Astfel, in raport cu prevederea invocata de către reclamanta art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre. CJCE a statuat ca articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale si cele importate din statele membre. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața naționala. Este de reținut faptul că nu exista nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxa autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal in cauza nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse de același stat membru în defavoarea celor produse în alte state membre.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că timbrul de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa, conform legii nr.571/2003, sau taxa pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază ca nu poate fi reținuta existenta unei regim diferențiat de aplicare a acesteia. Având în vedere cele analizate apreciază tribunalul ca, in speță, nu exista nici o discriminare directă sau indirectă, rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat un vehicul rulat și înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti timbru de mediu, în condițiile în care, această taxă este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat in România.
De asemenea, tribunalul are în vedere și considerentele de la punctele 30 și 31 din Ordonanța din 3 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Justiție de la Luxembourg în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, S. G. C. c/ Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș și Administrației F. pentru Mediu (C-97/13) și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. c/ G. C. (C-214/13) Trimitere preliminară. Impozite interne. Articolul 110 TFUE. Taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor. Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele similare care se află deja pe piața națională, și anume: „30. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. 31. Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”.
În același sens se vor reține și considerentele de punctul 32 din Hotărârea din 15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Justiție în cauza C-331/13 I. N. N. c/ Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, și anume: „Romania a adoptat, in urma Hotărârilor T. si N., O.U.G. nr. 9/2013, care introduce un nou impozit pe autovehicule, si anume timbrul de mediu. Potrivit art. 4 din aceasta ordonanța, obligația de a achita timbrul de mediu se naște fie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, fie cu ocazia reintroducerii in parcul auto național a unui autovehicul, fie cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat pentru care nu a fost achitata niciuna dintre taxele pentru autovehicule in vigoare anterior sau pentru care s-a dispus de către o instanța restituirea acestor taxe sau înmatricularea fără plata lor.2.
Prin Hotărârea în cauza C-76/14, M., Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în data de 14 aprilie 2015 astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul: că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă;”. În raționamentul său instanța europeană a reținut că, în ceea ce privește neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără plata unei taxe, trebuie avută în vedere compararea impozitării autovehiculelor rulate importate cu impozitarea autovehiculelor rulate deja prezente pe teritoriul național. Curtea consideră că neutralitatea este respectată deoarece sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr‑un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr‑un alt stat membru.
Având în vedere toate aceste considerente tribunalul urmează să respingă cererea reclamantului privind restituirea timbrului de mediu, întrucât acest regim fiscal impus autoturismelor la prima înmatriculare pe teritoriul României nu este contrar Tratatului Comunității Europene, având în vedere faptul că jurisprudența comunitară recunoaște libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 din Tratat, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar numai dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente, încălcarea art.90 din Tratat devenind incidență doar atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat. Cu motivarea expusă, în temeiul art.18 din legea nr.554/2004 acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta AFM București.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. A., CNP_ cu domiciliul în localitatea Fărcășești, ., nr.341, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele S. F. orășenesc Rovinari (fostă AFP Rovinari) cu sediul în oraș Rovinari, ., județul Gorj, Administrația F. pentru Mediu cu sediul în municipiul București, ..294 Corp A, sector 6,Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., ..2, județul D. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj.
Hotărârea definitivă
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, E. D. M. |
Red.C.B.
Tehnored.E.D.M.
10.07.2015
7 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 570/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 288/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
