Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1232/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1232/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 4318/318/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Decizia nr. 1232
Ședința publică din 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Judecător A. S. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de către apelanta petentă S.C. A. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3642/02.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul se află la primul termen de judecată și că a fost declarat și motivat în termen, precum și că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei, de către apelanta petentă, care a fost citată cu această mențiune.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 126 alin. 1 Constituția României, art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de lipsa dovezii de achitare a taxei de timbru, tribunalul invocă excepția netimbrării cererii de apel, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3642/02.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. C. S.R.L., având CUI_, cu sediul social în ., județul Gorj, înregistrată la ORC sub nr. J_, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2011 nr._/26.03.2014, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, la data de 27.03.2014, petenta S.C. A. C. S.R.L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2001 nr._, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, precum și înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității la punctul de lucru pe o perioadă de 3 luni.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 26.03.2014, în urma controlului efectuat de I.P.J. Gorj Serviciul de Investigare a Fraudelor la punctul de lucru al societății din Turceni, ., județul Gorj s-a constatat faptul că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile comercializate, astfel că societatea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, iar ca măsuri complementare a fost confiscată suma de 1435 lei și a fost dispusă suspendarea activității societății pe o perioadă de 3 luni de zile.
S-a arătat că până în data de 21.03.2014, administratorul societății a fost plecat în străinătate, iar din eroare angajații societății au omis să emită bonuri fiscale pentru marfa comercializată în cele două zile menționate în procesul-verbal.
A solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment întrucât fapta săvârșită are un pericol social redus, societatea se află la prima abatere contravențională de acest fel, iar amenda aplicată este mult prea împovărătoare pentru societate.
A solicitat să se facă aplicarea disp.art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, în sensul de a se individualiza sancțiunea aplicată, avându-se în vedere valoarea scăzută a încasărilor ce nu s-au regăsit în bonurile fiscale.
A susținut că este vorba despre un pericol social redus, iar sancțiunea avertismentului ar fi îndestulătoare pentru o mai atentă desfășurare a activității pe viitor, iar menținerea sancțiunii în continuare și obligarea petentei la plata amenzii dispuse prin actul contestat ar conduce probabil la încetarea activității societății, care oricum se confruntă cu mari dificultăți financiare, solicitând să fie avut în vedere și faptul că societatea are un număr de 6 angajați, precum și situația financiară a societății ce rezultă din documentele anexate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013.
În dovedirea plângerii, a depus la dosar în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2011 nr._/26.03.2014, procesul-verbal de constatare, certificat constatator ORC, balanță de verificare contabilă.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Plângerea a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii prevăzut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, termen calculat conform disp.art.181 alin.1 C.pr.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2011 nr._/26.03.2014 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei și sancțiunea complementară a suspendării activități punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni de zile, conform art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, precum și măsura confiscării sumei de 1435 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, reținându-se că în urma controlului efectuat de organele de poliție din cadrul I.P.J. Gorj Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a constatat că în data de 26.03.2014 la ora 8.39 la punctul de lucru situat în Orașul Turceni . aparținând S.C. A. C. S.R.L. nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate acest lucru rezultând din compararea raportului Z al casei de marcat electronice fiscale cu ._ emis la 26.03.2013 cu monetarul întocmit, precum și din alte cercetări specifice efectuate de organele de poliție.
Procesul-verbal a fost semnat de către petentă.
Procedând la verificarea, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că potrivit art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, constituie contravenție neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
În speță, petenta a fost sancționată pentru neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, iar situația de fapt a fost constatată de agenții constatatori în urma verificării monetarului existent la punctul de lucru în data de 26.03.2014, orele 8.39 și a raportului Z, reținându-se că acesta indica la ora 8.39 total vânzări suma de 178 lei, iar monetarul găsit a fost de 178 lei, iar în ce privește suma de 1459 lei împreună cu raportul Z pentru ziua de 25.03.2014 care indica suma de 202 lei, rezultând o diferență în sumă de 1257 lei care nu a putut fi justificată cu documente.
Aceste aspecte au fost consemnate în procesul-verbal întocmit în data de 26.03.2014, iar petenta prin plângere a recunoscut implicit săvârșirea faptei, arătând că administratorul societății a fost plecat în străinătate, iar din eroare angajații societății au omis să emită bonuri fiscale pentru marfa comercializată în cele două zile menționate în procesul-verbal.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut că fapta există, se încadrează în conținutul constitutiv al faptei prev. de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, constituie contravenție și este săvârșită de petentă, împrejurarea că petenta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, nefiind însă de natură să diminueze pericolul social al faptei săvârșite.
Instanța de fond a constatat că la stabilirea sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Astfel, fapta de a desfășura activități de comerț fără emiterea de bonuri fiscale prezintă un grad ridicat de pericol social,
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, instanța a reținut că, potrivit art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de fond a constatat că în ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii, organul constatator a făcut o corectă individualizare, aplicând minimul amenzii prevăzute de lege.
Astfel, fapta reținută în sarcina petentei are o urmare socială gravă, ducând la denaturarea veniturilor realizate de societate, în condițiile în care sumele neînregistrate în casa de marcat au rezultat din vânzarea de bunuri, astfel că în contabilitate s-ar fi putut înregistrat alte înscrisuri ca documente de proveniență pentru a justifica aceste sume, cu consecința denaturării veniturilor realizate ca profit și impozitarea acestora.
Împrejurările învederate de petentă, în ce privește cuantumul amenzii sau faptul că nu a mai fost sancționată contravențional pentru o astfel de faptă, precum și riscul încetării activității societății nu pot să justifice urmarea constatată și să permită fundamentarea unei soluții de înlocuire amendă cu avertisment, pentru că petenta a fost sancționată pentru că nu a înregistrat în casa de marcat suma de 1.435 lei și nu pentru că ar fi înregistrat cu întârziere această sumă, în condițiile în care omisiunea de a introduce sumele încasate în casa de marcat a continuat până la intervenția agentului constatator, astfel că, instanța nu putea deduce că omisiunea s-a datorat unei erori, fiind vorba despre încasările pe două zile.
De asemenea, contrar susținerilor petentei, instanța de fond a constatat că suma în cuantum de 1435 lei rezultată din vânzarea bunurilor fără emiterea bonurilor fiscale nu este nesemnificativă.
Ca atare, având în vedere prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta –în exercitarea unei activități de comerț, de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța de fond constatând că atât sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator petentei, cât și sancțiunea complementară, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta S.C. A. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, precum și înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității la punctul de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Prin motivele scrise de apel, apelanta petentă a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2001 nr._ încheiat de ANAF - Direcția Regională a Finanțelor Publice C. – A.J.F.P. Gorj, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat de Judecătoria Tg-J. la data de 02.06.2014.
Că, prin sentința civila nr. 3642/02.06.2014, i-a fost respinsă plângerea, instanța de fond motivând soluția prin aceea că starea de fapt consemnată în procesul-verbal este reală și, așa cum a arătat și în plângerea formulată, apelanta petentă a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii dispuse cu avertismentul, pentru următoarele considerente:
Fapta săvârșita are un pericol social redus, societatea se află la prima abatere contravențională de acest fel, iar amenda aplicată este mult prea împovărătoare pentru societate, solicitând instanței să facă aplicațiunea art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001A, în sensul de a individualiza sancțiunea aplicată, avându-se în vedere valoarea scăzută a încasărilor ce nu s-au regăsit în bonurile fiscale, apreciind apelanta petentă că se află în prezența unui pericol social redus, iar sancțiunea avertismentului ar fi îndestulătoare pentru o mai atentă desfășurare a activității pe viitor, menținerea sancțiunii în continuare și obligarea subscrisei la plata amenzii dispuse prin procesul-verbal ar conduce probabil la încetarea activității societății, care și așa se confruntă cu mari dificultăți financiare.
Totodată, apelanta petentă a solicitat a se avea în vedere faptul că societatea are un număr de 6 angajați, precum și situația financiară a societății ce rezultă din documentele anexate la dosarul cauzei cu ocazia soluționării acesteia pe fond.
Față de aceste aspecte, apelanta petentă a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept, apelanta petentă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 R.
Luând în examinare cererea de apel formulată de apelanta petentă S.C. A. C. S.R.L., tribunalul reține următoarele:
În condițiile art. 245 și următoarele Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 197 Cod procedură civilă, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării căii de atac de față, făcând inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rezoluția din 06 Mai 2015, s-a dispus comunicarea apelantei petente S.C. A. C. S.R.L., s-a dispus fixarea primului termen de judecată și citarea părților, apelantul petent urmând a fi citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării în condițiile art. 197 C.pr.civ., obligație ce nu a fost complinită în condițiile art. 470 alin. 3 și art. 471 alin. 3 din Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. XV alin. 2 din Legea nr. 2/2013, care în condițiile art. 197 Cod procedură civilă trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, care se atașează la cererea de apel, întrucât în caz contrar, atrage anularea acesteia în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art. 33 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art. 19 din aceeași ordonanță calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei, pentru ca în art. 53 din ordonanță să se dispună modificarea art. 36 din O.G. nr. 2/2001, în care se menționează că atât plângerea, cât și apelul, precum și pentru oricare alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Astfel, deși apelanta petentă, citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac de față, așa cum au fost stabilite de instanță, aceasta nu a făcut dovada achitării acestei sume.
Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de apelanta petentă, precum și dispozițiile art. 33 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora: „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, raportat la dispozițiile art. 197 Cod procedură civilă, care menționează: „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”, tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față, ca fiind netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de către apelanta petentă S.C. A. C. S.R.L., având C.U.I._, cu sediul social în orașul Turceni, ., împotriva sentinței civile nr. 3642/02.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. C. |
Red. S.O.C.
Tehnored. C.C.
Judecăt. fond A.-E. T.
4 ex./11 Mai 2015
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1627/2015.... → |
|---|
