Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6103/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6103/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 8037/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1042/2015
Ședința publică din 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător A. M. N.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent B. S. D. împotriva sentinței civile nr. 6103 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul petent B. S. D., lipsă fiind intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelul de față a fost înregistrat la data de 26.11.2014 și repartizat în sistemul Ecris completului C. A02 cu termen recomandat la 29.04.2015.
În condițiile art.244 alin.1 coroborat cu dispozițiile art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
În condițiile art.244 alin.3 și 4 NCPC tribunalul constată că apelantul petent B. S. D. este de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, iar în ceea ce privește pe intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G. petent având în vedere dispozițiile art.10 și 159 NCPC, instanța hotărăște ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, în ședință publică, conform art.153 NCPC.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC și acordă cuvântul.
Apelantul petent B. S. D. a depus la dosarul cauzei taxa de timbru în cuantum de 20 lei și solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, rejudecarea cauzei și pe fond anularea procesului verbal contestat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 6103 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul B. S. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J G., și împotriva procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 09.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 09.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și măsura complementară privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, în baza art. 102 alin.3 lit. 3 din OUG 195/2002, întrucât în data de 09.06.2014, pe . Beton, a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr._ , fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_ hard disk Gj07, cu viteza de 107 km/h în localitate, depășind cu mai mult de 50 km limita pe sectorul de drum respectiv.
Instanța a reținut că petentul contestă locul săvârșirii faptei, respectiv, că nu se afla în localitate și faptul că viteza nu este cea reală. În ceea ce privește înregistrarea vitezei, s-a reținut că aceasta a fost măsurată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, pentru aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza cu care circula petentul există buletinul de verificare metrologică nr._/17.04.2014, agentul constatator având atestat de operator AUTOVISION nr._/08.04.2010. Pe de altă parte, instanța a constatat că litera T reprezintă viteza pe care o are autovehiculul condus de petent înscrisă în fotografia video-radar respectivă.
La dosar există mai multe fotografii unde litera T este 107 km/h care scade progresiv, însă există două fotografii în care apare litera T cu o viteză egală cu viteza înscrisă la litera L, respectiv, 107 km/h. Având în vedere că este îndeplinită cerința în sensul că viteza cu care circula petentul (T) este aceeași cu viteza înregistrată de aparat (L) s-a apreciat că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h.
Potrivit art.6 punct 17 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, localitate reprezintă cătunul, satul, . ale căror intrări si ieșiri sunt semnalizate in conformitate cu prevederile legale. Centura înseamnă o variantă ocolitoare care să facă legătura cu toate drumurile care în mod normal tranzitează orașul nefiind un drum ce se poziționează în afara localității.
.-J. reprezintă una din rutele ocolitoare ale orașului dar acest traseu aparține municipiului Tg-J. și nu se află în afara localității. În consecință, în baza art.34 din OG2/2001, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. S. D. care a criticat sentința din următoarele motive:
În fapt, prin procesul verbal contestat, a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile precum si cu amenda in cuantum de 765 lei prin intermediul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . numărul_, întocmit de către agentul constatator Vilcea D..
In speță, la data de 09.06.2014 conducea autoturismul Renault Megane cu nr. de inmatriculare_ pe DN 67 din direcția Râmnicu V. - Târgu J., aflându-se la momentul respectiv pe centura ocolitoare a orașului Târgu J., la un moment dat fiind oprit de către agentul constatator Vilcea D., care i-a comunicat faptul că a fost depistat de aparatul radar staționar conducând autoturismul antemenționat cu viteza de 107 km/h (+57 km/h) în interiorul localității Târgu J., jud. G..
Acest proces verbal de constatare a contravențiilor . numărul_ a considerat de cuviință să îl conteste prin intermediul unei plângeri contravenționale introdusă la instanța competentă.
În motivarea sentinței civile nr. 6103/2014 din data de 15.10.2014, pronunțată de către Judecătoria Târgu J. în dosarul_, prin care a fost soluționată plângerea contravențională introdusă, instanța a reținut că cererea introdusă de subsemnatul apelant, nu poate fi admisă, întrucât faptele consemnate de către agentul constatator în procesul verbal contestat sunt veridice și întrunesc condițiile de legalitate și temeinicie necesare, și prin urmare sancțiunile aplicate prin intermediul aceluiași proces verbal de constatare a contravențiilor sunt juste.
Față de această motivare a instanței învederează instanței mai multe aspecte referitoare a interpretarea dată de instanța de fond asupra aspectelor cauzei prezentate.
În primul rând, dorește să învedereze instanței aspect din sentința atacată și anume dacă sectorul de drum pe care a fost înregistrat subsemnatul are stabilită o limită de viteză de 50 cm/h și dacă este considerat ca aparținând localității Târgu-J.. Menționez că în plângerea depusă împotriva procesului verbal atacat a obiectat asupra acestui fapt, întrucât circulând pe centura ocolitoare a orașului, nu a observat (întrucât nu existau) semne de circulație care să comunice regimul de viteză impus pe acel sector, precum și dacă acest sector de drum se află în interiorul sau în afara localității Târgu-J.. După cum se poate observa, instanța a concluzionat extrem de laconic, că acel sector de drum se află în interiorul localității și deci se aplică limita de viteză de 50 km/h, citez ".-J. reprezintă una din rutele ocolitoare ale orașului, dar acest traseu aparține municipiului Tg-J. și nu se află în afara localității" Consideră că în acest caz, intimata ar fi trebuit să facă dovada clară a regimului de încadrare și de circulație pe acel tronson de drum, precum și că instanța în cazul de față ar fi trebuit să solicite intimatei sau administratorului drumului lămuriri cu privire la regimul de circulație instituit pe acel sector de drum.
Întrucât instanța nu a solicitat lămuriri suplimentare vis-a-vis de obiecțiunile ridicate de subsemnatul, și nici nu a dispus administrarea unui probatoriu suplimentar în vederea eliminării oricărui dubiu cu privire la existența contravenției, consideră că a fost încălcat în mod direct art. 22 NCPC privitor la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului. Mai exact, consideră că procesul verbal de constatare a contravențiilor și constatările personale al agentului de poliție trebuie să se bucure de o prezumție relativă de legalitate, însă, nu în dauna cetățeanului și prin nedreptățirea acestuia, întrucât în acest caz discută despre o interpretare eronată a prevederilor legale și nu despre o prezumție de legalitate.
În sprijinul acestei afirmații țin să amintesc că însăși Curtea Constituțională a României a statuat în cuprinsul Deciziei nr. 1096/2009 că: "Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție". Mai mult, chiar și în condițiile în care, art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă,și că prin urmare s-ar impune aplicarea regulii "onus probandi incumbit actori ", instanțele de judecată nu pot face abstracție de principiul rolului activ al instanței și al principiului aflării adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza A. împotriva României, 2007, a statuat că "deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală". O asemenea poziție este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, în ceea ce privește nivelul protecției juridice de care se bucură, s-ar afla în inferioritate față de autorul unei infracțiuni în sensul Codului penal român, fapt care este inadmisibil din moment ce Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, tratează ambele fapte ca aparținând materiei penale.
În al doilea rând, instanța, analizând planșele fotografice depuse de intimata I. G. la dosarul cauzei, a reținut doar că acestea înfățișează autoturismul condus de subsemnatul înregistrat ca circulând cu viteza de 107 km/h. Dorește să învedereze instanței că, din examinarea planșelor foto în discuție, se poate observa cu ușurință, existența unor stâlpi pentru liniile electrice de înaltă tensiune. În condițiile în care aparatul radar era amplasat în imediata vecinătate a acestor linii electrice de înaltă tensiune, consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 3.8.2 din Norma Metrologică Legală NML 021-05/23.11.2005.
În al treilea rând, tot ca urmare a analizării planșelor foto realizate de intimata I. G., se indică, în opinia sa, unele semne de întrebare cu privire la poziționarea aparatului radar față de drum, respectiv sensul de mers al autovehiculelor. Astfel din analiza planșelor foto se poate observa că autospeciala de poliție pe care era montat aparatul radar era staționată pe acostamentul din partea opusă sensului de mers din care circulam subsemnatul(n.n. se poate observa pe planșe inclusiv inscripția "OPUS").
Chiar și o examinare relativ empirică a planșelor foto în speță ne înfățișează existența unui unghi de aproximativ 45 de grade, între aparatul radar și autoturismul subsemnatului, fapt care este de natură să atragă o marjă de eroare sporită precum și, în unele cazuri, o afișare eronată a vitezei autovehiculului date fiind unghiurile de reflecție ale undelor electromagnetice emise de cinemometru și reflectate de autoturism.
În al patrulea rând, planșa foto antemenționată, înfățișează prezența a două autoturisme aflate mică distanță una de alta, existând în opinia sa, posibilitatea ca viteza înregistrată de aparatul radar să aparțină celui de-al doilea autoturism și să fie atribuită ulterior și primului autoturism.
Prin urmare, o captură radar în care apar două autoturisme la mică distanță este de natură a induce serioase dubii cu privire la veridicitatea informațiilor înregistrate, fiind extrem de posibilă și chiar probabilă atribuirea eronată a vitezei celui de-al doilea autoturism primului, sau viceversa.
Se poate observa că acesta este cazul și în speța de față.
În concluzie, și în lumina argumentației prezentate consideră toate argumentele înfățișate de subsemnatul indică prezența certă a unei multitudini de "dubii tehnice" - așa cum ar putea fi definite în accepțiunea Biroului de Metrologie Legală. Prin urmare, consideră că, în cazul de față își găsește deplină aplicabilitate principiul de drept "in dubio pro reo ", potrivit căruia îndoiala profită învinuitului, iar prezența mai multor dubii legitime privitoare la existența contravenției, ar trebui să atragă de plin drept anularea procesului verbal de constatare a contravenției respectiv, în opinia sa și aceste dubii tehnice pot fi asimilate acestui principiu, în susținerea acestei opinii ține să menționeze din nou jurisprudența europeană în domeniu, respectiv cauza A. contra României, menționată anterior în cadrul argumentației prezentate mai sus, în care se statuează că "se impune instanței ca, în îndeplinirea rolului sau aceasta să nu pornească de la ideea preconceputa ca inculpatul a săvârșit într-adevăr fapta imputată; sarcina probei revine acuzării si îndoiala profita acuzatului".
Pentru aceste motive și în lumina argumentației prezentate solicit admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr._/2014 din data de 15.10.2014, rejudecarea cauzei și prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . numărul_ emis de către I. G. la data de 09.06.2014.
În drept, invocă dispozițiile art. 470 și urm. din Codul de procedură civilă, OUG nr. 195/2002 rep. și OG nr. 2/2001, Norma Metrologica NML 021-05/23.11.2005.
În probațiune, solicită administrarea probei cu înscrisurile de la dosar, precum și încuviințarea probei cu martori, sens în care doresc să se facă citarea d-lui T. R. M., ., 55 județul D., CNP_.
Analizând temeinicia și legalitatea sentinței apelate în raport cu criticile formulate prin cererea de apel, tribunalul constată că aceste critici sunt nefondate, din următoarele considerente:
Prin procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 09.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și măsura complementară privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, în baza art. 102 alin.3 lit. 3 din OUG 195/2002, întrucât în data de 09.06.2014, pe . Beton, a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr._ , fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_ hard disk Gj07, cu viteza de 107 km/h în localitate, depășind cu mai mult de 50 km limita pe sectorul de drum respectiv.
În urma administrării probatoriului, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul B. S. D..
Criticile aduse prin cererea de apel vizează atât netemeinicia cât și nelegalitatea sentinței, în sensul că în cazul de față își găsește deplină aplicabilitate principiul de drept ,,in dubio pro reo”, potrivit căruia îndoiala profită învinuitului, principiu pe care instanța de fond nu l-a aplicat.
Verificând temeinicia și legalitatea sentinței apelate în raport de aceste critici, tribunalul constată că acestea sunt nefondate întrucât din materialul probator administrat în cauză respectiv planșele video radar înaintate la dosar de către intimată rezultă cu certitudine faptul că petentul la data menționată în actul constatator a circulat cu viteza de 107 Km/h în localitate, respectiv pe . Tg. J., astfel că nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea faptei contravenționale și vinovăția petentului în raport de această faptă.
Instanța de fond a pronunțat sentința apelată în raport de probatoriul administrat în cauză din care nu rezultă vreun dubiu cu privire la fapta contravențională reținută prin actul constatator.
De altfel, se constată că petentul contestă viteza cu care a circulat arătând că nu a depășit nici un moment viteza de 100 Km/h afirmație contrazisă de proba video depusă la dosar din care rezultă că viteza cu care circula petentul, reprezentată în fotografiile radar prin litera T este aceeași cu viteza înregistrată de aparat reprezentat prin litera L, ceea ce denotă faptul că petentul a circulat cu viteza menționată în actul constatator.
Pentru considerentele arătate și în raport de disp. art. 480 C.pr.civ. va fi respins ca nefundat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent B. S. D. domiciliat în Bacău, Calea Republicii, nr.40, ., județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 6103 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G., cu sediul în Tg.J., județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, L. B. | Judecător, A. M. N. | |
Grefier, L. C. |
Red. L.B.
Tehnored.L.C.
J.fond. L.M. C.
4 ex./11.05.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 403/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1043/2015.... → |
|---|
