Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 08-04-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 9342/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizie nr. 981/2015
Ședința publică din 8 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: C. C.
Grefier: E. D. M.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant C. N. împotriva sentinței civile nr. 5006 din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelantul fiind reprezentat de avocat C. O., în substituire pentru avocat C. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen, motivat și insuficient timbrat, respectiv nu s-a timbrat cu 10 lei.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 C.pr.civ. tribunalul a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța pune în discuție excepția insuficientei timbrări a apelului.
Reprezentanta apelantului precizează că se află în substituirea colegului, nu a cunoscut despre acest aspect, dar înțelege să timbreze cu diferența până la sfârșitul ședinței de judecată.
În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ., acordând cuvântul, sub rezerva depunerii diferenței de taxă de timbru.
Avocat C. O. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru avocatul titular și delegația de substituire și solicită admiterea apelului,schimbarea sentinței atacate, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, conform motivelor expuse pe larg prin cererea de apel.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare s-a prezentat reprezentanta apelantului petent și a depus la dosar chitanța în cuantum de 10 lei, respectiv diferența de taxă de timbru.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
I. Prin sentința civilă nr. 5006 din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reținându-se în motivarea sentinței, în esență, că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 02.06.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru faptul că la data de 08.12.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 7, km. 533+600, fără a deține rovinietă valabilă.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, poartă mențiunea că este „generat și semnat electronic”, fiind depus la dosar certificatul calificat, nefiind astfel incidente motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Cercetând temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că acesta este temeinic deoarece în mod corect reclamantul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cât timp a circulat fără a deține rovinieta valabilă, fiind fără relevanță că nu mai era proprietarul autovehiculul la data de 08.12.2013, deoarece era încă înscris în certificatul de înmatriculare al acestui autovehicul ca utilizator, ipoteză în care în raport de dispozițiile art. 7 și 8 din O.G. nr. 15/2001 se antrenează răspunderea sa contravențională pentru faptul de a circula fără rovinietă valabilă.
De asemenea, instanța de fond a verificat și a înlăturat susținerile reclamantului în sensul că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale pentru fapta reținută în sarcina sa, cu motivarea că fapta a fost săvârșită la data de 08.12.2013, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut la data de 02.06.2014, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001; s-a arătat că termenul de 30 de zile prevăzut la alin. 3 al art. 9 din O.G. nr. 15/2002 nu constituie o derogare de la cel prevăzut în norma generală, ci privește durata interdicției aplicată agentului constatator de a încheiat alte procese verbale pentru încălcarea art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 în legătură cu conducerea aceluiași vehicul.
Totodată, a fost înlăturată motivat și susținerea privind prescripția executării sancțiunii contravenționale, cu motivarea că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentului la data de 17.06.2014, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut la data de 02.06.2014, fiind respectat termenul de o lună pentru comunicare prevăzut de art. 14 din O.U.G. nr. 2/2001.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C. N., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și pe cale de consecința admiterea plângerii contravenționale, invocându-se în motivare, în esență, că lipsește cu desăvârșire semnătura olografă a agentului constatator, iar în cuprinsul procesului-verbal se face specificația că documentul este generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001, act normativ care nu cuprinde în sfera sa de aplicare și procesele-verbale de contravenție.
A invocat obligativitatea respectării, la modul imperativ, a normelor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care condiționează semnarea (adică aplicarea semnăturii olografe, așa cum a impus practica instanțelor de judecată) procesului verbal de către agentul constatator și nu aplicarea semnăturii electronice, care se poate aplica doar pe un act în formă electronică, adică actul nu trebuia emis și transmis pe suport de hârtie, ci în formă electronică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, apelantul a susținut că starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție este contrazisă de contractul de vânzare cumpărare din data de 29.03.2013, contract în baza căruia petentul a vândut autoturismul.
În drept, apelantul și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 282-298 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ. și art. 17, 31, 32, 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001, art. 47 din O.G. nr. 2/2001 și Legea nr. 455/2001.
III. Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. a formulat întâmpinare în apel, solicitând respingerea acestuia și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală.
A susținut intimata că din punctul de vedere al dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă, iar la data comiterii contravenției pentru autovehiculul cu nr._ nu exista rovinietă valabilă.
A susținut, de asemenea, că interpretarea apelantului privitoare la dispozițiile art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 este eronată, deoarece aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, fapta a fost săvârșită la data de 08.12.2013, iar amenda a fost aplicată la data de 02.06.2014, adică în termenul legal.
Totodată, s-a arătat că procesul-verbal de contravenție seria R_ a fost comunicat contravenientului respectând termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.
A mai susținut intimata că, contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu impozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, iar utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, apelantul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Susține că apelantul avea obligația, conform art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a M.A.I. - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum, petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a M.A.I. în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Susține că, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică înscrisul în formă electronica reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura și efectele înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronica reprezintă așadar forma digitala a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru totul stării de fapt și de drept celor reținute, investind astfel actul de constatare a contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
În drept, intimata-pârâtă a invocat dispozițiile art. 471 alin. 5 C.pr.civ., O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
IV. Tribunalul, analizând apelul dedus judecății în raport de motivul invocat, precum și de interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prin Decizia nr. 6/2015, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Astfel, prin Decizia nr. 6/2015 a Î.C.C.J. s-a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Ca atare, făcând aplicarea interpretării dată de Î.C.C.J. în raport de dispozițiile art. 517 alin. 4 C.pr.civ. cu privire la condițiile de formă ale procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, tribunalul constată că acesta nu respectă elementele obligatorii prevăzute în art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001 și nu se bucură de prezumția relativă de veridicitate și legalitate în condițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de dispozițiile art. 33 și urm. din O.G. nr. 2/2001, instanța de apel constată că nu poate fi reținută prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenție, deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției, deși a fost generat în formă electronică, acesta a fost comunicat intimatei petente pe suport de hârtie și ca atare solemnitatea actului contestat este dată de forma acestuia, care impune obligativitatea semnăturii olografe a agentului constatator.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul petent C. N., CNP_, domiciliat în municipiul Tg-J., . P., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5006 din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în București, sector 6, .. 401 A.
Schimbă sentința în sensul că admite plângerea contravențională formulată de petentul C. N. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și anulează procesul verbal de contravenție ., nr._ din 02.06.2014.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | Judecător, C. C. | |
Grefier, E. D. M. |
Red.C.C.
Tehnored.E.D.M.
08.05.2015
4 ex.
j.f.P.D.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1142/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 993/2015.... → |
|---|
