Obligaţia de a face. Sentința nr. 707/2015. Tribunalul GORJ

Comentarii

0

Sentința nr. 707/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8520/95/2013*

Dosar nr._

Cod operator 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința nr. 707/2015

Ședința publică din 9 Iunie 2015

Completul compus din:

Președinte: C. B.

Grefier: E. D. M.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta L. (Ș.) I. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva M. Educației Naționale, având ca obiect obligația de a face, după casare cu trimitere spre rejudecare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin decizia Curții de Apel C. nr. prin decizia nr.977/2 martie 2015 s-a admis recursul, s-a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 7 aprilie 2015 sub nr._ și repartizat aleatoriu completului C. F05, în urma admiterii cererii de abținere formulată de președintele completului de judecată C. F11 care a judecat în primul ciclu procesual.

Prin rezoluția din 05.05.2015 președintele completului C. 05 a stabilit primul termen la data de 9 iunie 2015 pentru când părțile au fost legal citate.

În condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.8 și 10 din legea nr.554/2004.

În temeiul art.238 c.pr.civ. instanța estimează durata cercetării procesului și apreciază ca termen estimativ 2 luni.

În temeiul art.501 NCPC instanța ia act de îndrumările deciziei de casare care sunt obligatorii pentru judecătorii fondului în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, conform dispozițiilor art.501 alin.1 NCPC.

În condițiile art.237-244 NCPC constată că reclamanta nu înțelege să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față, astfel că instanța în condițiile art.248 alin.4 NCPC declară cercetarea încheiată.

În condițiile art.244 alin.3 și 4 NCPC tribunalul constată că reclamanta și pârâții sunt de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, având în vedere că au solicitat judecarea în lipsă, instanța hotărăște ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeași zi, în ședință publică, conform art.153 NCPC și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 7 noiembrie 2014 sub nr._, reclamanta L. (Ș.) I. I.-A. a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei U. S. Haret să-i elibereze diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru specializarea psihologie.

Reclamanta a arătat că în perioada 2007-2009 a urmat cursurile Facultății de Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității S. Haret, precum și că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, drept pentru care pârâta U. S. Haret i-a eliberat adeverința de absolvire nr. 7385/23.07.2009. Întrucât adeverința menționată avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20 alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv a solicitat decanului facultății eliberarea diplomei de licență, diplomă ce nu i-a fost eliberată.

A arătat că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.

În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate.

Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.

Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate, sau mai mult formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit prevederilor art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care precizează faptul că „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi”.

U. S. Haret, având învățământ de zi autorizat/acreditat, putea organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă.

Potrivit art. 60 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, „Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.

A precizat că a fost admis să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare, facultățile din cadrul Universității S. Haret au recunoscut titlul de licențiat în Psihologie, potrivit adeverinței de studiu eliberate.

Art. 361 alin. 2 din Legea educației publicată în Monitorul Oficial Partea I, în data de 10.01.2011 prevede: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea învățământului nr. 84/1995, Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum și orice alte dispoziții contrare”.

Având în vedere aceste considerente a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.

În drept, reclamanta a invocat Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, art. 15 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a solicitat ca în cauză să fie administrată proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în fotocopie, următoarele: cererea de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă (fila 5), confirmarea prin fax a cererii (fila 6), adresa nr._/08.10.2013 emisă de U. S. Haret (filele 8-9), cartea de identitate (fila 10), certificatul denaștere(fila 11), certificatul de căsătorie (fila 12), adeverința nr. 7385/23.07.2009 eliberată reclamantei de către U. S. Haret (fila 13).

Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare în temeiul dispozițiilor art. 205 C.pr.civ., iar în temeiul art. 72-74 C.pr.civ. a formulat cerere de chemare în garanție prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanta L. (Ș.) I. I.-A. în sensul în care, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia a eliberat adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de 12 luni potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284 din 28 septembrie 2007 (filele 19-20).

A susținut pârâta că potrivit art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ probat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.

A învederat instanței faptul că M.E.C.T.S. este cel care, în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pârâtei pentru a elibera diploma și suplimentul la diplomă solicitate de către reclamantă.

Pentru a avea posibilitatea de a elibera diplomele de licență, pârâta a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009 în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la Romdidac S.A.

Tot în vederea depășirii acestei situații a informat și Romdidac S.A., aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdidac S.A. prin mai multe adrese, a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze formularele cu regim special decât cu aprobarea scrisă a M.E.C.T.S. - Direcția Generală Juridică și Control.

A arătat pârâta că s-a adresat Ministerului prin adresele nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009; nr. 278/05.08.2010, prin care a solicitat să-i fie dată aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la Romdidac S.A. pentru absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative, însă în mod netemeinic și nelegal această instituție a făcut aprecieri negative cu privire la legalitatea programelor de studii oferite de pârâtă, susținând fără temei că nu sunt acreditați să funcționeze, fără să aibă în vedere că sunt înființați prin lege și acreditați să ofere programe de școlarizare, fiind asimilați unei autorități publice locale.

Prin urmare, reclamanta a urmat cursurile pe care pârâta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, iar în urma finalizării cursurilor și a promovării examenului de licență legal organizat de pârâtă, aceasta a emis adeverința sub egida M.E.C.T.S. din care rezultă calitatea de licențiat.

În prezent, pârâta a arătat că se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamantă, datorită refuzului M.E.C.T.S.

Întrucât la data înscrierii reclamantei la cursurile Universității S. Haret, M.E.C.T.S. avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 și art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregulă în acest sens, nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipărirea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.

Mai mult, M.E.C.T.S. sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (A.R.A.C.I.S.) înființată în baza O.U.G. nr. 75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că pârâta a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a „propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.

Pârâta a învederat instanței faptul că adresele nr. 385/06.04.2009, nr. 769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010, nr. 557/12.10.2010, nr. 569/18.10.2010, nr. 573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009 și nr. 278/05.08.2010 emise către M.E.C.T.S. au vizat actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, aflându-se în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome din vina M.E.C.T.S.

A susținut pârâta că, atâta timp cât au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de altă parte, nu se poate face discriminare între reclamant și alți absolvenți întrucât în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate. Nu este posibilă crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cât și pentru alți absolvenți din anul 2009 M.E.C.T.S. a aprobat tipizarea formularelor cu regim special destinate diplomei de licență.

Pentru aceste considerente, a susținut în continuare pârâta că, și pentru faptul că obligația pârâtei de a emite diploma de licență este subsecventă obligației M.E.C.T.S. de a aproba tipărirea formularelor destinate actelor de studii, în conformitate cu dispozițiile art. 72 -74 C.pr.civ., art. 18 coroborat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a formulat cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale prin ministru, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanta absolventă a Facultății de Psihologie, precum și la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei cu orice titlu, de către reclamantă.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. pârâta a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform documentelor atașate (extras de cont, contract asistență juridică), taxă timbru și timbru judiciar.

În motivarea cererii de chemare în garanței, pârâta U. S. Haret a arătat că a fost înființată prin Legea nr. 443/ 2002 ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență; drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică și altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. U. S. Haret având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin H.G. nr. 940/2004 a procedat legal.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006 Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2, că „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate”, iar la art. 8 că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.

Specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ arătată a fost confirmată de M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

U. S. Haret s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister prin adresa nr._/25.06.2009 în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate, în care solicita aprobarea în vederea tipăririi formularelor cu regim special necesare pentru completarea și eliberarea diplomelor, pârâta a anexat informații privind necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) toate informațiile solicitate în adresa susmenționată prin care se impune tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să atașeze la cererile lor „și situațiile centralizatoare (....) semnate și ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățământ Superior”.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 366 din 18 aprilie 2007, în vigoare la data când reclamanta a parcurs studiile superioare și a susținut licența, „M. Educației, Cercetării și Tineretului conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate”, iar conform art. 3 și 4 din H.G. nr. 366 din 18 aprilie 2007, „…evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, după caz, măsuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”.

Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 de monitorizare a pârâtei, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, precum și nici după . O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Prin urmare, chematul în garanție M.E.N. (fost M.E.C.T.S.), în baza atribuțiilor legale care îi revin, trebuia să o avertizeze, ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.

Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea M.E.C.T.S. a faptului că a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.

A învederat instanței faptul că și-a îndeplinit obligația legală de a emite adeverința de studii pentru reclamantă și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire Romdidac S.A. aceste formulare în scopul livrării lor. În acest sens, prin mai multe adrese a solicitat să fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac S.A.. În prezent, prin atitudinea M.E.N. (fost M.E.C.T.S.), care manifestă un refuz neîntemeiat și nesusținut legal, se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor cu regim special, constând în actele de studiu solicitate de reclamantă.

Adresele emise de pârâtă cu nr. 385/06.04.2009; nr. 769/25.08.2009; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009 și nr. 278/05.08.2010 către Minister, vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și pe cale de consecință, aflându-se în imposibilitate de a le elibera tuturor absolvenților diploma de licență, din vina chematei în garanție.

S-a solicitat instanței să se observe faptul că din adresa nr. 278/05.08.2010 emisă către M.E.C.T.S. a reieșit faptul că din 27.000 buc. formulare tipizate solicitate prin adresa nr. 31/21.06.2010 înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr._/21.06.2010, a primit numai 10.325 buc. conform adresei nr._/21.06.2010 a M.E.C.T.S. către Romdidac S.A.

În concluzie, M.E.C.T.S. nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de către pârâtă.

Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de altă parte, nu se poate face discriminare între reclamantă și alți absolvenți, câtă vreme în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.

A motivat pârâta solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite reclamantei diploma de licență, atâta vreme cât M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea, câtă vreme dreptul absolventei nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte studii.

A susținut pârâta că asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr._ ; nr._ ; nr. 1283/44/20; nr._ ; nr._ ; nr._ ; nr._ ; nr._ ; nr._/2/2010; nr._ și nr._ în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a M.E.C.T.S.

Întrucât în mod constant s-a statuat în jurisprudența I.C.C.J. - Secția de C. Administrative și Fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă, pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene Drepturilor Omului, a solicitat obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor destinate actelor de studii solicitate.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 72-74 și art. 453 C.pr.civ. a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție, asa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 72-74 C.pr.civ., art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta a solicitat ca în cauză să fie administrată proba cu înscrisuri, depunând în fotocopie

Tabel cu adresele emise către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de U. S. Haret-adresa nr. 385/06.04.2009 a Universității S. Haret către Romdidac S.A. (fila 24), adresa nr. 769/25.08.2009 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării și Inovării, adresa nr. 557/12.10.2010 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (fila 25), adresa nr. 31/21.06.2010 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, adresa nr. 569/18.10.2010 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (fila 26), adresa nr. 573/26.10.2010 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, adresa nr. 1054/03.02.2011 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (fila 27), adresa nr. 278/05.08.2010 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, adresa nr. 960/08.10.2009 a Universității S. Haret către M. Educației, Cercetării și Inovării (fila 28), adresa nr._/F/25.10.2010 a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului către Romdidac S.A., adresa nr._/21.06.2010 a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului către Romdidac S.A. (fila 29), adresa nr._/29.11.2010 a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului către Romdidac S.A. (fila 30), decizia nr. 5656 din 24.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ (filele 31-35), decizia nr. 5386 din 15.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ (filele 36-39), decizia nr. 5722 din 29.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ (filele 40-43), decizia nr. 2533 din 22.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ (filele 44-46); decizia nr. 628 din 08.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ (filele 47-49); decizia nr. 953 din 23.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._/2/2010 (filele 50-51);

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, raportat la obiectul cauzei și la apărările formulate de către pârâta U. S. Haret este de acord cu chemarea în garanție a Ministerului Educației Naționale (M.E.C.T.S.), M. Educației Naționale urmând să fie obligat să tipărească formularele cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Chematul în garanție, M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la chestiunile prealabile a considerat ca fiind necesar ca instanța să pună în vedere reclamantei, în cadrul probei cu înscrisuri, să depună la dosar înscrisuri necesare dovedirii școlarizării reclamantei (contractele de studii încheiate cu U. S. Haret, situația școlară pe anii de studii - extras din registrul matricol), precum și adeverințele de absolvire ale acesteia.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale având în vedere faptul că, conform prevederilor art.72 cod procedură civilă „partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere în garanție sau în despăgubiri”. În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea, în doctrina de specialitate s-a arătat faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret din București a fost neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. S. Haret București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu a existat un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.

Pe fondul cauzei a invocat următoarele aspecte:

Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.

Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților, indiferent de forma de învățământ frecventată de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.

Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, în respectiva normă s-a reglementat posibilitatea ca aceștia să treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care să le asigure echivalarea studiilor.

Deși a fost creată această oportunitate legislativă, nici U. S. Haret și nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în niciun moment nu au făcut dovada că ar fi susținut și promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București, care în dosarul nr._/2012 respinge ca netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/20 13, irevocabilă.

Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contractul de studii încheiat între reclamantă și universitatea pârâtă, instanța reține că „un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor.”

În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că„acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lege, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță.”

În ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține „pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speță, s-ar putea accepta că eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor care s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educațională a Universității S. Haret și au renunțat să se înscrie) nu s-ar putea accepta că eroarea a fost invincibilă.

Astfel, convingerea reclamantei, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ea a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.

Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice.”

Având în vedere cele de mai sus instanța în mod temeinic și legal reține că în speța la care s-a făcut referire nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: a învederat că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.

Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fíe recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diplomă care să exceadă cifrei de școlarizare raportată de aceasta și nu poate elibera asemenea documente fără să respecte normele legale cu aplicare în domeniu.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

În acest caz, conform prevederilor Ordinului nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.

Astfel, rezultă că U. nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.Astfel, având în vedere cele mai sus menționate, poate concluziona că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor și cererilor pe care universitatea le-a înaintat M.E.N.).

Faptul că U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei Universități.Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul părții potrivnice susține că ar fi trebuit să o facă M.E.N. nu este justificată deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifestă în limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective.

Prin efectul dispozițiilor legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovadă de studii care după minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nulă de drept.Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma să fie acoperită de eliberarea diplomei.

În consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât să păstreze activă această stare de drept în ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamantă. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles să dea eficiența unui document nul de drept, nu au făcut decât să-și asume niște riscuri ale căror efecte urmează să le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.

Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținută culpa Ministerului Educației Naționale.

Numai U. S. Haret din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.Ori, la momentul înscrierii la studii a părții reclamante, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ce nu trebuie ignorat de către instanța de fond.

Mai mult, prin O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-și finaliza studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, în respectiva normă s-a reglementat posibilitatea ca aceștia să treacă la formele autorizate sau acreditate, în urma susținerii unor examene diferențiale care să le asigure echivalarea studiilor.

Deși a fost creată această oportunitate legislativă, nici U. S. Haret și nici partea reclamantă nu au făcut dovada că ar fi susținut și promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate.

În concluzie studiile urmate în afara cadrului legal nu pot produce efecte și nici nu pot crea drepturi care pot fi valorificate pe calea introducerii unei acțiuni în instanță.

Așa cum a arătat, actele de studiile sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii; dacă aceste condiții nu există sau nu au fost respectate, nu se poate invoca eroarea, aparența, buna credință.A arătat faptul că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către instituția de învățământ pe care a absolvit-o partea reclamantă.

Față de cele expuse, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată față de M.E.N.

În drept, chematul în garanție a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ., Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr. 75/2005, O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, H.G. nr. 185/2013.

U. S. Haret a depus concluzii scrise prin care a solicitat prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție, pentru următoarele considerente:

A învederat instanței că formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, avizate în prealabil de către MECTS.Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licență, ce se desfășoară între universitate si M.E.C.T.S., fără intervenția reclamanților, conform Ordinul nr. 2284/2007, emis de M.E.N. (fostul M.E.C.T.S.).

În consecință, numai universitatea putea solicita aprobarea tipizatelor destinate actelor de studii pentru reclamantă, cererea de chemare în garanție fiind întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv îndeplinirea obligației de a emite diploma de licență în condițiile în care eliberarea acestora este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către M.E.N. (fostul M.E.C.T.S.), în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție, astfel, chemarea în garanție a Ministerului este o necesitate obiectivă, deoarece diplomele de licență se emit numai cu avizul M.E.C.T.S., iar acesta a refuzat să aprobe tipizarea formularelor, pentru a fi emise reclamantei.M. a susținut că pârâta încălcat „prevederile legale” privind organizarea formei de învățământ urmată de reclamant, dar nu a specificat temeiul de drept încălcat.

A solicitat pârâta să fie avute în vedere hotărârile pronunțate de I.C.C.J. depuse la dosarul cauzei din care reiese analiza amănunțită a îndeplinirii cerințelor privind solicitarea de tipizate. Mai mult decât atât, toate instanțele din țară au obligat M.E.N. să emită avizul necesar tipizării actelor de studii pentru absolvenții din anul 2009, toate susținerile Ministerului fiind neprobate, nereieșind din nici un înscris faptul că nu a îndeplinit condițiile prevăzute de lege ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității, dacă nu ar respecta condițiile impuse de lege.

M.E.N. a susținut nejustificat că pârâta a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând în diplome de licență și că a ignorat cadrul legislativ în vigoare, ce nu a îngrădit libertatea universităților prin limitarea înscrierii unui anumit număr de cursanți, ci doar reglementează aspectul legat de limitarea anuală a numărului de candidați ce vor fi admiși pe locurile subvenționate de către stat, în sensul în care, în funcție de necesitatea economico-socială și de sumele alocate de la bugetul de stat se va stabili numărul de studenți ale căror costuri necesare pregătirii profesionale vor fi subvenționate de către stat, proporțional cu aceste sume alocate. În toate celelalte cazuri, potrivit art. 9 din Ordinul nr. 3325 din 28.02.2008 emis de M.E.N. (fostul M.E.C.T.S.) privind repartizarea cifrelor de școlarizare pe instituții de învățământ superior, s-a stabilit că cifrele de școlarizare pentru studiile cu taxă se stabilesc de către senatele universitare, respectiv „Universitățile vor putea dispune liber cu privire la numărul de studenți pe care îi va înmatricula”.

În nici un Stat de drept organul cu rol de conducător nu poate avea o astfel de atitudine care să încalce drepturile persoanelor. În statul de drept democratic, persoanele care îmbracă funcții publice trebuie să respecte legea, toate persoanele fiind egale în fața ei, acest lucru fiind valabil mai ales în cazul dreptului la liberă dezvoltare a propriei personalități. Prezervarea și garantarea acestui drept este scopul principal al statului de drept. De aceea, acesta limitează toate acțiunile statale în favoarea respectării libertății persoanelor. În acest sens, statul de drept este întotdeauna un stat constituțional în care domnește litera legii. La respectarea legilor veghează o justiție independentă. Astfel, pârâta a solicitat să se observe atitudinea nelegală a Ministerului față de universitate ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, o atitudine care a distrus imaginea universității.

A arătat pârâta că, dacă ar fi încălcat cadrul legal, Ministerului Educației i se recunoștea prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a „propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”, ori aceasta, nu s-a aflat într-o astfel de situație.

S-a solicitat de asemenea, ca instanța să analizeze susținerile pârâtei în raport cu legea și să se constate faptul că era obligată la acreditarea specializărilor (facultăților) și nu a formei de învățământ, așa cum a susținut M.E.C.T.S. prin întâmpinare. U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002 ca persoană juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ. A învederat instanței faptul că, în baza art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță, pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.

Astfel, art. 4 din HG nr. 535/1999, arată că „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare, de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academică și Acreditare, instituțiilor de învățământ superior.Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.

În acest sens, legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se face doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ.Că, programa de studii a fost cea care a susținut calificarea distinctă, indiferent de forma de învățământ absolvită (zi, seral, frecvență redusă sau învățământ la distanță).

U. S. Haret a obținut acreditarea de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 din H.G. nr. 940/2004, acest act normativ atestând faptul că Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Facultatea de Științe Juridice și Administrative București, Facultatea de Sociologie - Psihologie București, Facultatea de Management din B., Facultatea de Geografie București etc. (toate pentru învățământul zi) sunt autorizate să funcționeze provizoriu.

Prin urmare, problema ce se impunea a fi lămurită a fost dacă procedura de acreditare/autorizare trebuia urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv zi, frecvență redusă, seral sau învățământ la distanță.Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanta era O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:

a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organizează, după caz, examen de absolvire, doctorat”.

Dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare formă de învățământ doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă.

Noțiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Coroborând cu dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licență), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sau echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.

A învederat instanței, că dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 535/1999 arată că „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academică și Acreditare a instituțiilor de învățământ superior”.Că, învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”, respectiv îndeplinirea autorizării/acreditării formei de învățământ zi, conform dispozițiilor art. 4.

Prin art. 5 din H.G. 916/2005 se arată că:

„(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr. 1 și 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.

(2) Specializările prevăzute în anexele nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare, care nu se regăsesc în anexa nr. 3 la prezenta hotărâre, intră în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006”.

U. S. Haret este cuprinsă în anexa acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art. 6 din H.G. nr. 676/2007 „specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență și prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licență și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul I, 2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre își continuă activitatea”.

Prin art. 1 din H.G. nr. 1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa că, reclamanta a funcționat într-un cadru legal.

În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, a apreciat că aprobarea de către U. S. Haret din București a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate. Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către Ministrul Educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 Mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.

Că, acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept de divergențele ce au apărut în decursul timpului între U. S. Haret și M. Educației pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (A.R.A.C.I.S.), înființată în baza O.U.G. nr. 75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, M. Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a „propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.

A învederat instanței, că M.E.C.T.S. invocându-și în apărare propria culpă în sensul că subit în anul 2009 a refuzat eliberarea de formulare tipizate, a adoptat O.G. nr. 10/2009 pe care însă prin Legea nr. 1/2011-Legea Educației Naționale a abrogat-o și oricum nu putea să retroactiveze, conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, iar reclamantul avea calitatea de absolvent licențiat, nu de student.

Arată că asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și toate instanțele din țară, după cum urmează în dosarele: nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._, în sensul admiterii cererii subscrisei de chemare în garanție a M.E.C.T.S. - irevocabil.

Soluția din prezenta hotărâre se impune și în considerarea respectării principiului coerentei și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în susținerea căruia a depus hotărâri definitive și irevocabile din care se poate observa că o parte din absolvenții promoției 2009, formele de învățământ ID și FR, au obținut la acest moment hotărâri irevocabile cu privire la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă”. Printre acești absolvenți se regăsesc și colegii de facultate ai reclamantei. Pentru considerentele arătate, pârâta a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție, formulată de subscrisa, cu cheltuieli de judecată și judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri în conformitate cu dispozițiile art. 223 și art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a 2-a. La solicitarea tribunalului, universitatea pârâtă a depus la dosarul cauzei adeverința nr. 1434/01.08.2014 eliberată de U. S. Haret (fila 85), situația școlară nr. 575/01.08.2014 (filele 86-87), fișă de înscriere în anul I (fila 88), contractul anual de studii (filele 89-90), fișă de chestionar pentru admitere la facultate (filele 91-94), certificat de naștere, certificat de căsătorie, adeverință medicală nr. 3689/12.07.2006 (fila 97), diploma de bacalaureat a reclamantei.

Prin sentința nr.2108/29.09.2014, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de chematul în garanție M. Educației Naționale, a respins acțiunea formulată de reclamanta L. ( Ș. ) I. I.-A., în contradictoriu cu pârâta U., ca neîntemeiată și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. ( Ș. ) I. I.-A., iar prin decizia nr.977/2 martie 2015 Curtea de Apel C. a admis recurs, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând următoarele: instanța de fond nu a lămurit problemele juridice în discuție, limitându-se la însușirea punctului de vedere al Ministerului, procedeu incorect din punct de vedere al obiectului cererii de chemare în judecată.

În mod evident, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar și a dispozițiilor art. 22 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În raport de aceste motive, la care se adaugă și necesitatea de a nu priva părțile de un grad de jurisdicție și de a le asigura o protecție reală a dreptului la un proces echitabil așa cum este consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.Aspectele evidențiate, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei și pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare, trebuiau clarificate de instanța de fond, neputând fi analizate direct în recurs, pentru că acestea țin de fondul cauzei deduse judecății care nu a fost analizat, nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar, motive pentru care hotărârea recurată este casabilă potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă. Raționamentul instanței de fond nu poate fi reținut de instanța de recurs și, observând că în mod greșit instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 7 aprilie 2015 sub nr._ și repartizat aleatoriu completului C. F05, în urma admiterii cererii de abținere formulată de președintele completului de judecată C. F11 care a judecat în primul ciclu procesual.

Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele considerente:

Din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă că între reclamantă și pârâta U. „S. Haret” – Facultatea de psihologie București, specializarea psihologie a existat un raport juridic de învățământ studii universitare în forma de învățământ la distanță conform contractului de studii încheiat prin care reclamanta s-a înscris pentru anul universitar 2006-2009, pentru ca în iunie-iulie 2009 să susțină și să promoveze examenul de licență. Acest contract anual de studii a fost prezentat în copie xerox de către reclamantă împreună cu adeverința nr.7385 din 23 iulie 2009 emisă de U. „S. Haret” prin care se menționează faptul că reclamanta este absolventă a Facultatea de psihologie București, cu un număr de 180 de credite (ECTS) din cadrul universității, promoția 2009.

De asemenea, prin aceeași adeverință se arată că reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, aceasta obținând la proba evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate nota 8,40, obținând titlul de licențiată în psihologie. În ultimul alineat din adeverință se menționează că prezenta adeverință este valabilă până la eliberarea diplomei de licență și poate fi utilizată de titular, respectiv de reclamantă pentru dovedirea studiilor de licență și a titlului de licențiat.

Prin adeverința eliberată de U. „S. Haret” se arată că formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal potrivit art.60 alin.1 din Legea învățământului nr.84/1995 care precizează: „Activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventă redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.”.

Se susține că U. „S. Haret” având învățământ de zi autorizat sau acreditat poate organiza învățământ de la distanță și cu frecvență redusă, iar conform prevederilor art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995: „Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita.”. La aproximativ trei ani, de la data eliberării adeverinței nr.7385 din 23 iulie 2009, reclamanta nu i s-a eliberat diplomă de licență, fiind nevoită să se adreseze instanței de judecată conform cererii de față înregistrată la 7 noiembrie 2013.

În toată această perioadă, pârâta a purtat o corespondență abundentă cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care prin răspunsurile acordate celei dintâi invocă dispozițiile art.3 din Legea nr.443/2003 privind înființarea Universității „S. Haret” din București: „După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.”.

Se învederează totodată că pentru recunoașterea studiilor trebuie ca specializarea care a fost urmată la o anumită formă de învățământ să fie autorizată sau acreditată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și astfel fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul Hotărârii de Guvern aplicabilă la momentul respectiv. Astfel, se susține de către pârâta MECTS că fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul hotărârii de guvern în vigoare în momentul începerii anului I de studii, pe cale de consecință, trebuie verificat dacă facultatea cu forma de învățământ respectivă era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.

De asemenea, direcția generală de învățământ superior prin direcția generală, juridic și contencios din cadrul ministerului, învederează reclamantei faptul că pentru a reglementa situația persoanelor care au urmat cursuri la specializările neautorizate sau neacreditate, indiferent de forma de învățământ din cadrul Universității „S. Haret” din București a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.10/2009, precum și OMECTS nr.5202/2009 privind metodologia de aplicare.

Din cuprinsul întâmpinării formulată de către pârâta U. „S. Haret” nu se contestă faptul că reclamanta nu ar fi urmat studiile universitare și licență ale facultății de psihologie București, specializarea psihologie și nici rezultatele examenului de licență susținut în sesiunea din luna iulie 2009, pentru care reclamanta a obținut nota 8,40 și titlul de licențiat în psihologie, astfel că această situație de fapt este recunoscută, întrucât așa cum s-a menționat mai sus, pentru aceste aspecte de fapt și de drept s-a eliberat adeverința pe care reclamanta în calitate de titular a putut să o utilizeze pentru dovedirea studiilor de licență și a titlului de licențiat, până la data eliberării diplomei de licență.

În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, eliberarea diplomei de licență, se constată că până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta U. „S. Haret” din București – Facultatea de psihologie București nu a eliberat reclamantei această diplomă de licență, cu motivarea că a îndeplinit condițiile impuse prin adresa nr.377 din 17.02.2010 a prezentat o situație în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate și prin adresele formulate de aceasta către chematul în garanție MECTS a solicitat necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților universității pentru anul 2009, însă ministerul a refuzat aprobarea scrisă în vederea aprobării și eliberării notei de comandă privind tipărirea formularelor tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților către . de material didactic.

Pe cale de consecință, pârâta U. „S. Haret” în condițiile art.60 și urm. c.pr.civ. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimente de diplomă pentru reclamantă.

În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că prin adresele nr.385 din 6 aprilie 2009; nr.769 din 25 august 2009; nr.31 din 21 iunie 2010; nr.557 din 12 octombrie 2010; nr.569 din 18 octombrie 2010; nr.573 din 26 octombrie 2010; nr.1054 din 3 februarie 2011; nr.960 din 8 octombrie 2009 și nr.278 din 5 august 2010 adresate chematului în garanție s-a solicitat acestuia aprobarea necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității „S. Haret”, pentru anul universitar 2009 în condițiile Legii nr.288/2004 și ale Legii nr.84/1995, adrese ce au fost soluționate parțial fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, astfel că pârâta U. „S. Haret” s-a aflat în imposibilitate de a elibera tuturor absolvenților din anul 2009, printre care și reclamanta din vina exclusivă a chematului în garanție, care printr-o atitudine discriminatorie pentru unii din absolvenții anului 2009 li s-a putut elibera diploma de licență, întrucât s-a aprobat într-un număr limitat tipărirea acestor formulare, deși așa cum s-a menționat anterior prin adresele respective s-a solicitat aprobarea necesarului de materiale tipizate pentru toți absolvenții anului 2009.

Prin întâmpinarea formulată, ministerul în calitate de chemat în garanție motivează refuzul aprobării formularelor tipizate pentru absolvenții anului 2009 în forma de învățământ fără frecvență și la distanță, pe motiv că pârâta U. „S. Haret” nu avea posibilitatea să organizeze aceste forme de învățământ superior, dacă nu are organizate și cursuri la zi la disciplina respectivă, încălcându-se astfel dispozițiile Legii nr.88/1993, a dispozițiilor OUG nr.75/2005 și a prevederilor HG nr.1418/2006, astfel că numai după parcurgerea procedurii de evaluare academică de către pârâta U. „S. Haret”, va putea fi obligat ministerul să emită formulare tipizate pentru diplomele de licență la specializarea respectivă la forma de învățământ fără frecvență și la distanță.

În ceea ce privește fondul cererii în sensul eliberării diplomei de licență obținută ca urmare a susținerii examenului de licență din sesiunea iunie-iulie 2009 în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret”, tribunalul urmează să admită acțiunea, întrucât reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ ca urmare a faptului că cererea privind eliberarea diplomei de licență nu a fost soluționată în termen legal, astfel că este ne aflăm în cadrul instituției reglementate de dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004 privind refuzul nejustificat de a soluționa o cerere de către o instituție asimilată unei autorități publice centrală sau locală.

În raport de specificul activității pârâtei, și anume, ca instituție de învățământ superior care organizează studii superioare pentru diferite specializări și forme de învățământ, studii ce se finalizează cu examenul de licență, rezultă în mod cert faptul că pârâta are obligația de a asigura și de a elibera pentru toți absolvenții ce se încadrează în numărul de locuri acreditate actele de studii în formularele tipizate, indiferent dacă aceste locuri au fost acreditate definitiv sau provizoriu, atâta timp cât pentru o parte din absolvenții studiilor universitare și a examenului de licență din luna iulie 2009 au fost emise aceste diplome de licență, incumbă acesteia obligația de a elibera reclamantei diploma de licență ca urmare a promovării examenului de licență din luna iunie-iulie 2009 cu nota 8,40, indiferent de impedimentele invocate și dacă acestea se datorează culpei exclusive sau parțiale a pârâtei sau a altor instituții sau autorități publice.

În caz contrar reclamanta s-ar afla într-o situație defavorabilă și vătămătoare interesului său, ceea ce ar determina încălcarea dreptului reclamantei la educație ce include dreptul de a obține o diplomă de licență, corelativ cu dreptul la egalitate care poate fi interpretat cu dreptul la nediscriminare ce este un drept fundamental prevăzut de art.14 din Convenție și care protejează atât persoanele fizice cât și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, în cazul de față în situații similare, împotriva aplicării unui tratament diferențiat din motive nejustificate, în ceea ce privește fondul problemei, întrucât lipsa aprobării din partea ministerului privind tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, reprezintă un aspect de procedură și nu un aspect de fond, neavând relevanță în acest cadrul procesual dacă universitatea a urmat sau nu procedura administrativă privind acreditarea diferitelor forme de învățământ, întrucât vizează o altă problemă de drept și în alte condiții, reglementate printr-o metodologie de aplicare și care nu fac obiectul cauzei de față.

În drept, conform dispozițiilor art.38 din regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin OMECT nr.2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a cărui termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar așa cum rezultă din capitolul VII din metodologia de desfășurarea a examenelor de finalizare a studiilor, pârâta are obligația de a elibera persoanelor îndreptățite diploma de licență. Din adeverința emisă de pârâtă reclamantei rezultă că aceasta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată în psihologie.

Prin legea nr.443/2002 rezultă înființarea și acreditarea Universității ,,S. Haret”, iar potrivit art.2 din regulamentul de organizare și funcționare emis de pârâtă, rezultă că universitatea organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, cu respectarea prevederilor din legea învățământului nr.84/1995.

Conform dispozițiilor art.2 din regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995 și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. Potrivit art.5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Raportat la dispozițiile art.11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. De asemenea, conform dispozițiilor art.20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. ,,S. Haret” împotriva chematului în garanție MEN (fost M.E.C.T.S.), instanța va avea în vedere prevederile Ordinului nr.2284/2207 și HG nr.81/2010, astfel că va admite această cerere de chemare în garanție atâta timp cât eliberarea diplomei de licență reclamantei este împiedicată de lipsa avizului și aprobarea ministerului privind tipărirea formularelor tipizat solicitate de universitate, această obligație revenind chematei în garanție, conform regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ. Cu privire la OG nr.10/2009, care în prezent a fost abrogată prin legea nr.1/2011, se constată că aceasta prin art.1 a dispus încetarea școlarizării pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță., iar aceasta a intrat în vigoare la data de 23 august 2009, ca urmare a publicării în M.O. nr.581 din 20 august 2009, astfel că în raport de principiul retroactivității această ordonanță nu se aplică speței de față, întrucât programul de școlarizare pentru specializarea management la forma de învățământ la distanță în ceea ce o privește pe reclamantă se finalizase în luna iulie 2009, când reclamanta a susținut și promovat examenul de licență cu nota 8,40, obținând titlul de licențiată în științe economice, urmând a i se elibera diploma de licență, într-o procedură prevăzută de legiuitorul și care nu mai poate antama rezultatul și finalitatea raportului juridic dintre aceasta și universitate, întrucât normele ce reglementează această procedură nu reglementează acest aspect și nu condiționează eliberarea formularului tipizat de constatarea legalității sau nelegalității raportului juridic de studii, constatare ce se poate realiza doar în cadrul unui proceduri necontencioase de către o instanță de judecată.

Ordinul MECTS nr.2284/2007 conține reglementări care atribuie chematului în garanție competențe cu privire conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii, în baza consultării cu instituția de învățământ, respectiv pârâta, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor diplomelor de licență astfel realizate.

Conform dispozițiilor art.4 din Ordinul MECTS nr.2284/2007: „(1) Titulaturile și conținutul actelor de studii se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale celorlalte reglementări legale în vigoare și se aprobă prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului, care se aduce la cunoștința instituțiilor de învățământ superior. (2) Conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului (MECT), în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare. (3) Datele înscrise pe actele de studii sunt în limba română. (4) Pe același act de studii, datele înscrise în limba română pot fi înscrise și în una sau mai multe limbi de circulație internațională. (5) Modelele de referință ale actelor de studii sunt cuprinse într-un document editat de MECT și sunt aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului.”.

În cauza de față, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă vizează obligarea acestuia de a îndeplini această obligație legală, ce cade în sfera acestuia de activitate, este evidentă justificarea calității sale procesuale pasive, întrucât obligația pârâtei nu poate fi dusă la îndeplinire, fără obligația corelativă a chematului în garanție de a realiza procedura de tipărire a formularului tipizat pentru actul de studii.

Prin decizia nr.1646/2010 pronunțată de Curtea Constituțională privind excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, excepție ridicată de U. "S. Haret" în dosarul nr.8._ al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a reținut: „Prin urmare, problemele legate de organizare, eficiență și stabilitate trebuie să fie corelate între ele în așa fel încât așteptările legitime ale tuturor potențialilor beneficiari ai actului de învățământ să nu fie nesocotite. Așadar, o conformitate parțială a egalității în fața legii este cea care justifică diferitele forme de opoziție, cum ar fi tocmai ordonanța criticată, care este legitimată de art. 53 din Constituție, atât de apărarea ordinii și moralei publice, cât și a drepturilor și libertăților posibililor beneficiari ai actului de învățământ superior. Pentru aceleași motive, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia, prin ordonanța criticată, este afectată substanța dreptului la autonomie universitară, deoarece U. "S. Haret" poate să își desfășoare activitatea, cu condiția corijării neajunsurilor evidente care contravin regulilor generale de organizare a învățământului. Totodată, autorul excepției mai susține că prin reglementarea specială contestată, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual și a fost adoptată intuitu personae, motiv pentru care încetează a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu și, prin aceasta, neconstituțional.

O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece Ordonanța Guvernului nr. 10/2009, așa cum s-a arătat mai sus, are drept finalitate . Universității "S. Haret". Or, așa cum prin legi speciale sunt înființate instituții superioare de învățământ, tot așa prin acte de reglementare primară se pot dispune măsuri de monitorizare sau chiar de retragere a acreditărilor, care însă nu pot fi luate cu privire la toate instituțiile furnizoare de învățământ, ci doar cu privire la cele vizate. Nerespectarea condițiilor legale generale plasează respectiva universitate în sfera de incidență a unui alt regim juridic, situație care justifică aplicarea unui tratament juridic diferit de cel de care beneficiază cele care respectă exigențele impuse de Legea învățământului.”.

De altfel, conform principiului error communis facit ius (greșeala comună produce norma juridică, greșelile oamenilor determină promulgarea unei legi noi), speței de față sunt aplicabile aceste dispoziții, întrucât la nivel național s-a apreciat că toate formele de învățământ desfășurate și organizate de pârâta U. S. Haret sunt acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, atâta timp cât instituțiile abilitate în baza competențelor ce le revin nu au anunțat și nu au luat măsuri de interzicere a acestor practici care au determinat un șir lung de efecte și acte juridice ce au intrat în circuitul civil și care le pot afecta, ceea ce contravine principiului securității juridice.

De asemenea, instanța va avea în vedere și art.2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale care proclamă dreptul la instruire oricărei persoane, ce include obligația statelor să garanteze persoanelor aflate sub jurisdicția lor dreptul de a beneficia, în principiu, de posibilitățile de instruire existente la un moment dat și în consecință de a asigura accesul liber la toate formele de învățământ. În conținutul acestui drept Curtea a statuat că acest acces la formele de învățământ este o parte a acestui drept privind efectele acestuia, în special ca titularul dreptului să fie în măsură să poată obțină potrivit normelor în vigoare din statul național, recunoașterea oficială a studiilor dobândite, ceea ce incumbă obligația statului de a respecta dreptul reclamantei de a obține diploma de licență care atestă calificarea profesională dobândită pentru a avea acces egal la piața muncii, cât și la continuare studiilor dorite.

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr.5386 din 15 noiembrie 2011, nr.5656 din 24 noiembrie 2011, nr.5722 din 29 noiembrie 2011, nr.2533 din 22 mai 2012, nr.628 din 8 februarie 2012 și nr.953 din 23 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).

Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, însă între M. Educației Naționale și reclamantă nu există nici un raport juridic obligațional, de natură a atrage admisibilitatea unei astfel de cereri, deoarece potrivit dispozițiilor Ordinul nr.2284/2007, obligația chematului în garanție este de a se consulta cu pârâta U. ,,S. Haret” și nu cu reclamanta în ceea ce privește conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii.

Totodată în considerentele deciziei nr.10/2011, pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de procedură civilă, s-a reținut: „În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.

Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art.63 alin.2 din codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.”.

Având în vedere toate aceste considerente, în baza art.72-74 NCPC, a art.1 și art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul urmează să admită acțiunea formulată de reclamantă, în sensul obligării pârâtei U. ,,S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență și a suplimentului de diplomă, obținut și să admită cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. ,,S. Haret”, în sensul obligării chematului în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat al diplomei de licență și suplimentului de diplomă în favoarea reclamantei.

În temeiul art.451 c.pr.civ. obligă chematul în garanție M. Educației Naționale (M.E.C.T.S.) să plătească pârâtei U. ,,S. Haret” suma de 670 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta L. (fostă Ș.) I.I.-A. CNP_ domiciliată în . Gorj, în contradictoriu cu pârâta U. ,,S. Haret” cu sediul în București, ..13, sector 3.

Obligă pârâta U. ,,S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență și a suplimentul de diplomă.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. ,,S. Haret” împotriva chematului în garanție M. Educației Naționale (M.E.C.T.S. ) cu sediul în București, ..28-30, sector 1.

Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale (M.E.C.T.S.) să aprobe tipărirea formularului tipizat al diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă.

Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale (M.E.C.T.S.) să plătească pârâtei U. ,,S. Haret” suma de 670 lei cheltuieli de judecată.

Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Hotărâre definitivă și executorie.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2015.

	Președinte, C. B.
	Grefier, E. D. M.

Red.C.B.

Tehnored.E.D.M.

10.07.2015

5 ex.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4762/2015....		Pretentii. Sentința nr. 402/2015. Tribunalul GORJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 51/2015. Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 29-04-2015, Tribunalul GORJ Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 473/2015. Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4762/2015. Tribunalul GORJ Pretentii. Sentința nr. 402/2015. Tribunalul GORJ Pretentii. Sentința nr. 1142/2015. Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 08-04-2015, Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 993/2015. Tribunalul GORJ