Pretentii. Sentința nr. 1142/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1142/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 4001/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 1142/2015
Ședința publică de la 30 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Grefier E. A. B.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L. împotriva pârâtului C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul de față a fost înregistrat la data de 19.06.2015 și repartizat în sistemul Ecris completului C. F06 cu termen recomandat la 24.06.2015.
La data de 24.06.2015 prin rezoluția președintelui completului de judecată C. 06 s-a procedat la examinarea cererii de chemare în judecată înregistrată și formulată de reclamantă, s-a constatat că aceasta îndeplinește toate cerințele prevăzute de art.194-197 NCPC, în consecință, având în vedere dispozițiile art.201 alin.1 NCPC s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât și i s-a pus în vedere acesteia să depună întâmpinare, avându-se în vedere dispozițiile art.180 alin.3 și art.201 alin.1 NCPC, în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că până la data de 24.07.2015 pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, prin rezoluția din data de 24.08.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 30.09.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
Având în vedere Hotărârea nr. 12 a Colegiului de conducere din data de 17.09.2015, cauzele repartizate aleatoriu spre soluționare completului de judecată C. F06 au fost repartizate ciclic celorlalte complete specializate, astfel cauza fiind repartizată completului C. F 05.
În condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.8 și 10 din legea nr.554/2004.
Instanța constată că dispozițiile prevăzute art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ dedus judecății, având în vedere și dispozițiile art.28 din legea nr.554/2004.
În condițiile art.208 NCPC constată că pârâtul C. V. nu a depus întimpinare fiindu-i aplicabilă sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În condițiile art.237-244 NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față, astfel că instanța în condițiile art.248 alin.4 NCPC declară cercetarea procesului încheiată și rămâne în pronunțare asupra cauzei având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 19.06.2015, sub nr._ reclamanta S.C. P. M H. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul C. V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia:
- la plata sumei de 260,64 lei, cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societatea reclamantă în perioada 01.01.2013 – 31.03.2015;
- la plata sumei de 104,97 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are fața de noi, calculate conform anexei;
- la plata sumei de 29,25 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, avansate în vederea judecării și soluționării prezentei cauze.
Între reclamantă și pârâtul C. V. s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr._/09.11.2007, având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
În fapt, având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art.969 c.civ.: "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", socotim că, respectivul contract încheiat de societatea noastră cu pârâta, produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce reveneau subscrisei, în temeiul contractului amintit, societatea a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.01.2013 – 31.03.2015, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit un număr de 9 facturi (_/31.05.13,_/29.08.13,_/02.12.13,_/26.02.14,_/05.05.14,_/27.06.14,_/05.09.14,_/02.12.14,_/12.03.15) în valoare totală de 260,64 lei.
Conform art. 14: (2) din Contract „Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată."
Pârâta prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 260,64 lei. Art.46 c.. un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătura, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârâtă, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta. Conform art. 46 C.. către debitor probează obligațiunile comerciale. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente. Potrivit art.969 cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. In aplicarea acestui principiu, art.1073 cod civil dă dreptul creditorului să pretindă debitorului îndeplinirea exactă a obligației sale, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
În ceea ce o privește, însă, pârâta nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată, nici până în prezent, debitul devenind cert, lichid si exigibil, pentru toate facturile emise în perioada ianuarie 2014, a căror valoare, de ansamblu, este de 108.02 lei, acesta fiind și motivul pentru care am promovat cererea de
față. Certitudinea efectuării prestațiilor o dovedim printr-o . texte din contract, dintre care exemplificăm cu prevederile art. 8, lit. a), f), g), n), o), p) din contractul de prestare al serviciului de salubrizare al localitățile.
Din ansamblul acestor dispoziții contractuale rezultă că, în concepția legiuitorului, de la data când societatea noastră s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu, fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria Municipiului Tg-J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că, numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art. 1169 din Codul Civil; în caz contrar, refuzul său de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință, fără nici o acoperire legala.
Deci, atât din punct de vedere legal, cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor de salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi, pe motiv de neexecutare sau de executare necorespunzătoare, a obligațiilor asumate de societatea noastră, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a ne prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare, care să ne fie opozabile, pe care să nu le putem contrazice și în baza cărora să ni se poată impune să ne asumăm întreaga responsabilitate în fața autorităților competente. Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtei nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, certitudinea realizării sarcinilor ce le-au revenit, este indiscutabila.
In același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-au angajat este garantată și prin existența unor interese majore, care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante, ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale și a celor locale, s-au luat măsuri, pe cale normativă, de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător. Iar, din aceste puncte de vedere, încercările pârâtei de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt inoportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept.
În același timp, părțile au inserat în contract, la art.19, o clauză penală, stabilind că, în caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit, pârâta datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0,1 %/ zi de întârziere, raportate la nivelul debitului. Conform art.1069 cod civil clauza penală este o compensare a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți. Art.1084 Cod civil statuează principiul conform căruia prejudiciul suferit de către creditor trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza, tocmai prin imposibilitatea de a folosi sumele pe care debitorul le datorează. Astfel ne considerăm îndreptățiți a solicita penalitățile de întârziere, ce reprezintă evaluarea prejudiciului efectiv suferit de către creditor, cu titlul de daune interese pentru repararea beneficiului nerealizat. Art.1088 Cod civil stabilește faptul că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, nefiind debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, în afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Din nou, acest articol face trimitere la dispozițiile codului comercial, derogatorii în acest sens, care stabilesc prin art. 43 faptul că debitorul datorează dobânzi de drept de la data scadenței, chiar fără a fi pus în întârziere. A considerat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 969, 970 și 1.073 Cod civil.
Art. 969 C.civ. prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante. În caz contrar, este antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile. După cum se observa în cauza dedusă judecății a făcut dovada existenței contractului încheiat între părți, precum și faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată. În virtutea contractului și-au asumat o obligație de a face pe care a respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtei conform obiectului contractului, iar pârâta nu a respectat obligația de plată a sumei de bani aferente serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite (pârâta nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu (întrucât am prestat servicii pentru care nu am încasat prețul pe care pârâta s-a obligat să-1 achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului, pârâta și-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), considerăm că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtei. De asemenea, creanța solicitată de către societate îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 c.pr.civ. Astfel, în primul rând, subscrisa este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială.
În al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existenta neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia. în fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform Art. 14, alin (1) din contractul de prestare „Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii". În lumina dispozițiilor art.453 cod procedură civilă, să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu. Și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile consacrate de art. 969, 970 și 1.073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În ceea ce privește stabilirea competenței materiale a instanței de judecată a învederat faptul că a sesizat Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal deoarece, potrivit art. 36, alin. 1 din Legea nr. 101/2006 „soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii
serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență".
Astfel fiind, în raport de motivele de fapt și de drept, expuse și argumentate în mod corespunzător, luând în considerare și întregul probatoriu administrat în condițiile în care societatea reclamantă și-a dus la îndeplinire toate obligațiile sale legale, contractuale și procesuale, în sensul prevederilor art.1169 din codul Civil, a solicitat să se constatate că cererea noastră este întemeiată și dovedită, solicitând admiterea și obligarea pârâtei la plata debitului, a penalităților de întârziere, cât și a cheltuielilor de judecată. A solicitat de asemenea judecarea cauzei și în lipsa, conform art.411 cod procedură civilă.
În dovedirea celor de mai sus a înțeles să se folosească de proba cu acte. În sprijinul cererii s-au anexat, în xerocopie, următoarele acte: contractul nr._/09.11.2007, facturile fiscale nr._/31.05.13,_/29.08.13,_/02.12.13,_/26.02.14,_/05.05.14,_/27.06.14,_/05.09.14,_/02.12.14,_/12.03.15, calculul penalităților de întârziere.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta la data de 09.11.2007 a încheiat un contract de prestare a serviciului de salubrizare a localităților cu pârâtul C. V., obiectul contractului constituindu-l prestarea activității de colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârât, conform declarației anexă la contract.
Pârâtul în calitatea sa de utilizator avea obligația să achite în termenele stabilite de contract obligațiile de plată conform dispozițiilor art.13 și următoarele în sensul că facturarea urma să fie efectuată lunar, că factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare în care prestația a fost efectuată, pârâtul fiind obligat să achite factura în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii, data emiterii facturii, data predării în cazul în care este transmisă prin delegat, data scadenței fiind înscrisă pe aceasta.
În condițiile art.14 alin.2 din contract factura se consideră acceptată la plată în situația în care nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire, iar aceasta se depune la registratura departamentului comercial al operatorului fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
Examinând cererea reclamantei creditoare, se constată că din cele 9 facturi fiscale aflate la filele 10-17 inclusiv din dosar, rezultă că acestea nu au fost contestate de către utilizator atât înaintea formulării cererii de chemare în judecată cât și în timpul procedurii contencioase, întrucât pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în condițiile art.205 și următoarele NCPC, astfel că atitudinea pasivă a acesteia va fi interpretată de instanță în condițiile art. 358 NCPC.
Facturile au fost semnate și însușite de către pârât, astfel că facturile confirmate în acest fel sunt acte bilaterale care pot atesta drepturi și obligații privind executarea prestației, cu atât mai mult cu cât în cadrul procedurii de față nu au fost contestate de către aceasta, așa cum s-a menționat anterior.
În capitolul VII din contractul încheiat între cele două părți a fost reglementată răspunderea contractuală stabilindu-se într-adevăr că neachitarea facturii la data scadentă atrage penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculat la debitul restant. În ceea ce privește penalitățile de întârziere acumulate prin nerespectarea scadențelor de plată aferente facturii fiscale începând cu data de 31.03.2013 se constată că aceasta deși nu este însușite de debitoare poate fi acordată, întrucât ne aflăm în cadrul procedurii de drept comun în limitele căreia este posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor și stabilirea responsabilităților ce decurg din neexecutarea obligațiilor.
Neprezentarea debitorului, precum și neformularea de apărări cu această ocazie, întrucât pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare în condițiile art.205 și următoarele NCPC, astfel că atitudinea pasivă a acestuia va fi interpretată de instanță în condițiile art.358 NCPC, chiar dacă suma pretinsă nu rezultă dintr-un contract sau alt înscris sau nu este însușită de aceasta prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtului la plata debitului în sumă totală de 260,64lei, așa cum rezultă din facturi, pentru serviciile prestate în perioada 01.01.2013 – 31.03.2015.
Pe de altă parte, în privința penalităților tribunalul are în vedere dispozițiile art.42 pct.10 din Legea cadru nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în sensul că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere după cum urmează: penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, ele sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea totală a penalităților nu va putea depăși valoarea facturii și ele se constituie venit al operatorului.
Conform dispozițiilor art.1270 NCC forța obligatorie reprezintă unul din efectele contractelor: „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”. Întrucât debitul nu a fost contestat, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare se constată că sunt fondate pretențiile reclamantei, deoarece potrivit clauzelor din contractul intervenit între părți, în situația agenților economici facturarea se face lunar iar factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare.
De asemenea, factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată. În raport de aceste dispoziții contractuale se reține că în situația dată în speță sunt incidente dispozițiile art.46 cod comercial, potrivit cărora factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale.
Astfel, a intervenit acceptarea tacită a facturii emise de către reclamantă, acceptare ce rezultă din faptul că pârâta nu a respectat dispozițiile contractuale, în sensul că și în situația în care nu a primit facturile emise de reclamantă nu s-a prezentat în termenul prescris contractual spre a ridica factura de la departamentul comercial al operatorului, ceea ce potrivit dispozițiilor contractuale este considerată acceptare la plată. Pe de altă parte se reține că tarifele practicate de reclamantă sunt cele aprobate de autoritățile administrației publice locale, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Conform dispozițiilor art.662 NCPC creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.1270 și următoarele NCC, art.43 cod comercial, art.3 din O.G.nr.9/2000, Legea nr.356/2002 și Legea nr.422/2002, Legea nr.101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, tribunalul urmează să admită acțiunea de față, în sensul admiterii capătului de cerere privind debitul în cuantum de 260,64, admiterii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere în limita cuantumului debitului în sumă de 104,97 lei, precum și la cheltuieli de judecată aferente acestora conform dispozițiilor art.451 NCPC în cuantum de 29,25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL, RO_, cont nr.RO67BTRL_7500 deschis la Banca Transilvania, cu sediul în localitatea C., ..2A, Pavilion Administrativ, camera nr.1, Punct de lucru Tg.J., ..1, județul Gorj(acesta fiind și sediul procesual ales) în contradictoriu cu pârâtul C. V., având CNP_ și domiciliul în municipiul Tg – J., .. 78/22, județul Gorj.
Obligă pârâtul C. V. la plata sumei de 260,64 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare pentru perioada 01.01._15; la plata sumei de 104,97 lei reprezentând penalități de întârziere în procent de 0,1 % pe zi și la 29,25 lei cheltuieli de judecată.
Sentință executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședință publică din 30 septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, E. A. B. |
Red.C.B./ Tehnored.E.B.
4 ex./30.09.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 402/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
