Anulare act administrativ. Sentința nr. 366/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 366/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 5728/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 366/2015
Ședința publică de la 18 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier E. A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind reclamanta S.C. E. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat M. F. pentru reclamantă, fiind lipsă pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost acordat termen de judecată pentru a se observa răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă – judiciară.
La solicitarea apărătorului ales al reclamantei tribunalul îi comunică un exemplar de pe răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă – judiciară.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. F. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea actelor administrative fiscale contestate. Solicită a se observa că societatea reclamantă îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a putea beneficia de scutirea de la plata accizei având în vedere că după operațiunea de stornare, legală din punctul său de vedere și al expertului contabil, .. a devenit în temeiul art. 20660 Cod fiscal utilizator final în ceea ce privește produsele energetice. Astfel temeiul de drept invocat stabilește în mod clar că produsul care duce la producerea energiei electrice nu mai este aplicat, prin urmare scutirea de la plata accizei a intervenit. Că, temeiurile de drept invocare de organul fiscal respectiv art. 128, 137, 138 din Codul fiscal se referă la deductibilitatea TVA-ului, iar speța de față privește deductibilitatea accizei care este prevăzută în titlul VII, de la art. 162-221 Cod fiscal. Pentru cele arătate consideră că actele contestate sunt nelegale și neîntemeiate, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Totodată învederează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 08.07.2014, sub nr._ reclamanta S.C. E. M. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a deciziei nr. 313/30.04.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă, a deciziei de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014 prin care au fost stabilite în sarcina societății diferențe de acciză în cuantum de_ lei precum și a raportului de inspecției fiscală nr. F-GJ 62/31.01.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj,
În motivarea cererii a arătat că stabilirea diferențelor de acciza menționate mai sus, care fac obiectul prezentei acțiuni, a fost nelegală având în vedere următoarele motive de fapt și de drept.
În fapt, prin controlul efectuat la societatea reclamantă în perioada 15.01._14 s-a dispus verificarea societății în ceea ce privește acciza pentru cărbuni și cocs aferentă livrărilor efectuate în intervalul 01.01._13.
În urma controlului echipa de inspecție fiscală a constatat că societatea a livrat în baza contractului nr. 100/04.01.2007 și a actelor adiționale ulterioare către S.C. Tinmar Ind S.A. cărbune energetic (lignit) cu acciză. În luna mai 2012 s-a constatat că a depus declarație rectificativa pentru luna aprilie 2012 prin care a diminuat acciza declarată ca urmare a stornării următoarelor facturi: factura nr. 16/16.04.2012 cu acciza de_,65 lei aferenta cantității de 6882,05 tone cărbune energetic, factura nr. 20/23.04.2012 cu acciza de_,97 lei aferentă cantității de 6999,17 tone cărbune energetic și factura nr. 21/30.04.2012 cu acciza de_,68 lei aferentă cantității de_,57 tone cărbune energetic.
Că, ulterior acestui fapt a refracturat către Tinmar Ind SA cantitatea de_,95 tone cărbune pentru care a emis facturile nr. 62/01.01.2013, 64/01.01.2013, 66/01.02.2013, fără a înscrie pe acestea acciza aferentă. Motivul pentru care a procedat în acest sens este că beneficiatul S.C. Tinmar Ind S.A., în urma contractului de procesare încheiat cu RAAN, a devenit utilizator final, acesta obținând autorizația necesară în acest sens. Echipa de inspecție fiscală a procedat la repunerea accizei pentru luna aprilie 2012 și a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de_ lei.
Pe fondul cauzei a solicitat anularea în tot a actelor administrative atacate având în vedere că sunt netemeinice și nelegale.
Astfel, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, "Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale (...) ".
Organul de soluționare a contestației a reținut că „societatea nu avea dreptul de stornare a accizei datorită faptului că la data stornării facturilor S.C. E. M. S.R.L. nu mai era proprietara cărbunelui livrat în luna aprilie 2012 și nu au mai fost respectate condițiile contractuale și prevederile legale menționate. „
Critică aceste susțineri cât timp proprietatea cărbunelui extras de S.C. E. M. .S.R.L. a fost transferată către ., în temeiul contractului nr. 100/04.01.2007, prin livrarea acestuia conform facturilor inițiale din luna aprilie 2012, respectiv facturile nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012, factura nr. 21/30.04.2012, aceasta transferând-o mai departe către RAAN. Potrivit facturilor storno emise de . către RAAN, cărbunele în cauză a reintrat în proprietatea și gestiunea ..
Prin urmare, până la data stornării facturilor nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012 și nr. 21/30.04.2012 emise de către subscrisa către ., respectiv în luna ianuarie și februarie 2013, cărbunele s-a aflat în proprietatea ., astfel că procedura de stornare a avut ca efect redobândirea proprietății cărbunelui de către ..
Așadar, refurnizarea acestuia către . și facturarea în regim de scutire directă de accize, prin emiterea facturilor nr. 62/01.01.2013, 64/01.01.2013, 66/01.02.2013, trebuie privită ca o operațiune comercială distinctă, realizată potrivit noii calități de utilizator final al ..
În acest context, ca urmare a stornării facturilor nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012 societatea a redevenit proprietară asupra cărbunelui livrat în aprilie 2012, proprietate pe care a transmis-o către ., în luna ianuarie și februarie 2013 când a refacturat cantitatea de_,95 tone cărbune, fără a înscrie acciza pe facturile nr. 62/01.01.2013, 64/01.01.2013 și 66/01.02.2013.
A mai precizat că această operațiune de refacturare fără a înscrie acciza a fost efectuată potrivit legii, în condițiile în care acciza nu era datorată ca urmare a faptului că . a devenit utilizator final, așa cum de altfel rezultă și din contractul de procesare din data de 08.08.2012, încheiat între . si RAAN.
Astfel, echipa de inspecție fiscală a considerat în mod greșit că . nu avea dreptul de stornare a accizei întrucât nu mai era proprietara cărbunelui livrat în luna aprilie 2012 potrivit facturilor nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012, deoarece nu exista nicio prevedere legală care să condiționeze procedura de stornare de netransmiterea dreptului de proprietate.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 159 "Corectarea documentelor" din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede: "(1) Corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se efectuează astfel: (...) b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat. (2) În situațiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise și beneficiarului, cu excepția situației prevăzute la art. 138 lit. d). "
Din interpretarea textelor de lege menționate mai sus rezultă că reclamanta avea dreptul să procedeze la corectarea informațiilor înscrise în facturile emise (facturile nr.16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012) prin stornarea actelor inițiale și emiterea unor noi facturi corecte (facturile nr. 62/01.01.2013, 64/01.01.2013, 66/01.02.2013) chiar și în cazul în care facturile au fost transmise către beneficiar și, implicit, după livrarea bunurilor.
În aceasta situație operațiunea de stornare este posibilă, chiar dacă prin aceasta operațiune a fost transmis către Tinmar dreptul de proprietate asupra cărbunelui, deoarece prin procedura de stornare, marfa s-a întors în proprietatea reclamantei E. M..
Mai mult, chiar și situația în care ar presupune că bunul în cauză a fost consumat, consideră că acest aspect nu împiedică realizarea operațiunii de stornare și redobândirea proprietății de E. M. cât timp cărbunele este un bun fungibil ceea ce înseamnă că poate fi înlocuit în executarea obligației cu un bun de același fel.
Cu alte cuvinte, operațiunea efectuată de reclamantă se încadrează în prevederile legale amintite mai sus, în sensul că stornarea facturilor nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012 s-a realizat în conformitate cu interesul economic justificat al tuturor părților implicate, motiv pentru care susținerile organului de control potrivit cărora nu avea drept de stornare sunt lipsite de sustenabilitate.
Solicită reclamanta a se observa că temeiurile de drept reținute de către echipa de inspecție fiscală, în vederea neacceptării procedurii de stornare, respectiv dispozițiile art. 128, art.137 si art. 138 din Codul Fiscal, precum și prevederile art. 1766 si 1767 din Noul Cod Civil, nu fac referire in niciun fel la imposibilitatea realizării acesteia în cazul transmiterii proprietății.
Că, articolele 1766 si 1767 din Noul cod civil doar statuează faptul că la livrarea bunurilor în cazul unui contract de furnizare se transmite proprietatea, lucru necontestat, iar art. 128, art.137 și art. 138 din Codul Fiscal au în vedere baza de impozitare pentru taxa pe valoarea adăugată, nefiind prevederi aplicabile accizei.
Cu alte cuvinte, prevederile art. 128, art.137 si art. 138 din Codul Fiscal, nu sunt aplicabile în cazul de față, întrucât nu reprezintă temeiuri de drept în baza cărora se poate stabili deductibilitatea accizei.
Astfel, aceste dispoziții tratează condițiile de deductibilitate a TVA-ului ca și cadru general, fără a face nici o referire cu privire la condițiile de stabilire a bazei impozabile a accizei.
Sub acest aspect organul de control dă o interpretare extensivă dispozițiilor art. 128, art.137 și art. 138 din Codul Fiscal, considerând că, deși acestea privesc doar tva-ul, sunt aplicabile și în cazul stabilirii bazei impozabile a accizei. Or, dacă s-ar admite o astfel de logică, s-ar afla în situația încălcării principiului „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, motiv pentru care rezultă fără putință de tăgadă că prevederile invocate de organul de control, nu sunt incidente în cauză, cat timp privesc doar tva-ul, nu și acciza.
Consideră netemeinice susținerile organelor de control având în vedere contractul de furnizare nr. 100/04.01.2007 dintre . și . și principiul libertății de voință a părților din punct de vedere contractual.
Astfel, cererea de stornare a facturilor nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012, înaintată de către . și acceptarea tacită a societății au valoare de convenție valabil încheiată între cele doua părți. Spre deosebire de vechiul Cod Civil, noul Cod Civil consacră în mod expres principiul consensualismului prin dispozițiile art. 1178 referitoare la libertatea formei și ale art. 1240 privitoare la formele de exprimare a consimțământului. Conform art. 1240 noul Cod Civil alin.(l), "Voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris. (2) Voința poate fi exprimată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor stabilite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoiala asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare."
Având în vedere aceste motive consideră că în mod netemeinic au fost stabilite suplimentar în sarcina societății obligații de plată reprezentând accize.
Că, mai mult decât atât, nici dispozițiile art. 128, 137 și următoarele din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, invocate de organul fiscal în susținerea măsurilor dispuse, nu sunt aplicabile în speța de față.
Problema care se pune în discuție este dacă societatea datorează sau nu acciza pentru cărbunele livrat.
În acest sens a solicitat a se observa că dispozițiile art. 128, 137, 138 și următoarele din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, invocate de organul fiscal în susținerea actelor administrative atacate, nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât nu reprezintă temeiuri de drept în baza cărora se poate stabili deductibilitatea accizei, ci acestea se referă strict la condițiile de deductibilitate a TVA-ului.
Astfel, dispozițiile art. 128, 137, 138 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, se aplica doar în cazul stabilirii TVA-ului, nu și în cazul stabilirii accizei ori a deductibilității acesteia, motiv pentru care susținerile pârâtei în acest sens nu pot fi luate în considerare.
Că, regimul juridic al accizelor aferente unor bunuri ce poartă aceasta taxa, este strict stabilit de Titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 162-2215, deci dispozițiile art. 128, 137, 138 din Codul fiscal referitoare la TVA invocate de organul de control nu pot fi incidente în prezenta cauză.
Cu alte cuvinte, prevederile art. 128, 137, 138 din Codul fiscal sunt incidente numai în cazul taxei pe valoare adăugată și nu în cazul accizei aferente unei cantități de cărbune.
Mai mult, regimul juridic al accizelor nu menționează nici un fel de condiție în cazul în care se stornează facturi fiscale care sunt purtătoare de acciză în afară de cele cu caracter general.
Prin urmare, în cazul accizei, la stornarea unor asemenea facturi care menționează cuantumul accizei, nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de pârâtă în actele administrativ fiscale atacate prin prezenta, deoarece acestea se refera numai la TVA și nu la acciză.
Pentru motivele mai sus expuse consideră că actele administrative atacate sunt netemeinice și nelegale.
În drept a invocat prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Față de toate aceste considerente a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, și pe cale de consecință anularea deciziei nr.313/30.04.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de societatea reclamantă, a deciziei de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014, precum și a raportului de inspecției fiscala nr. F-GJ 62/31.01.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având în vedere ca sunt netemeinice și nelegale.
În dovedire a depus înscrisuri: decizia nr.313/30.04.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., decizia de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014 emisă de AJFP Gorj, raportul de inspecției fiscala nr. F-GJ 62/31.01.2014 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, contestația formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. GJ35881/05.03.2014, facturile fiscale nr. 16/16.04.2012, 50/01.01.2012, 62/01.01.2013, 20/23.04.2012, 63/01.01.2013, 64/01.01.2013, 21/30.04.2012, 65/01.02.2013, 66/01.02.2013, autorizația din 29.06.2010, contract de furnizare nr. 100/04.01.2007, actele adiționale nr. 1/31.12.2007, 2/01.01.2009, 3/01.06.2010, 4/01.01.2012 la contractul de furnizare a cărbunelui energetic nr. 100/04.01.2007.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj în nume propriu și în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
În fapt, prin Decizia nr.313/30.04.2014 a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere G-GJ72/31.01.2014 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 150.655 lei.
Referitor la suma de 150.655 lei, reprezentând accize, organele de inspecție fiscală din cadrul AJFP Gorj, prin Raportul de inspecție fiscala nr. F GJ 62/13.01.2014 au constatat următoarele:
În fapt, inspecția fiscală s-a efectuat în baza avizului de inspecție fiscala nr. F-GJ 354/20.08.2013 potrivit raportului de inspecție fiscala nr. F-GJ 62/31.01.2014 si a deciziei de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014, organele de inspecție fiscală stabilind o acciză pentru cărbune suplimentară în sumă de 150.655 lei după cum urmează:
În conformitate cu prevederile legale, echipa de inspecție fiscală a procedat la verificarea accizei pentru perioada 01.01._13, avându-se în vedere următoarele aspecte: verificarea bazelor de impunere, legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, modul de respectare de către S.C. E. M. S.R.L a prevederilor legislației fiscale și contabile în domeniul produselor accizabile. Societatea comercială a avut ca obiect principal de activitate „Extracția cărbunelui inferior (PCS<23865kj g)="" caen="">
S.C. E. M. S.R.L a livrat în baza contractului de furnizare nr. 100/04.01.2007 și a actelor adiționale ulterioare către . cărbune energetic (lignit) cu acciza (situație redată în anexa nr. 1). Acciza aferentă facturilor de livrare a fost achitată de . în contul S.C. E. M. S.R.L. În luna mai 2012 societatea verificată depune declarație rectificativă pentru luna aprilie 2012 diminuând acciza declarată prin stornarea facturilor nr. 16/16.04.2012, 6.882,05 tone cărbune energetic (33.453,65 lei acciza), nr. 20/23.04.2012, 6.999,17 tone cărbune energetic (34.022,97 lei acciza), nr. 21/30.04.2012, 18.569,57 tone cărbune energetic (90.266,68 lei acciza), 56/30.04.2013 (diferența preț acciză luna aprilie 2012 - 5.792,47 lei acciza) facturi în care a fost evidențiată acciza și pentru care . a plătit acciza în contul furnizorului său. Ulterior livrării cantității de 32.450,95 tone cărbune, aferent lunii aprilie 2012, către ., S.C. E. M. S.R.L a stornat în lunile ianuarie și februarie 2013 facturile sus menționate și a emis facturile cu nr. 66/01.02.2013; nr. 62/01.01.2013; nr. 64/01.01.2013, fără a avea înscrisă acciza aferentă cantității de 32.450,97 tone cărbune.
A procedat la repunerea accizei pentru luna aprilie 2012, aferentă facturilor menționate, ce au fost stornate, din următoarele considerente:
- deoarece cărbunele energetic a fost livrat la data întocmirii facturilor inițiale și transportat în depozitele Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin (R.A.A.N) de către societatea verificată, cărbune facturat către . și mai departe facturat către R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin.
- prin contractul de furnizare nr. 100/04.01.2007 și a actelor adiționale ulterioare, încheiat între S.C. E. M. S.R.L în calitate de furnizor și Tinmar Ind S.A în calitate de beneficiar, la capitolul 3, pct.3.7 "Durata contractului. Termene de livrare”; capitolul 7 „Recepția produselor” și respectiv capitolul 11 „Modalități de plată” se precizează: „3.7 Termenul scadent pentru executarea cantitativă a obligațiilor furnizorului se socotește a fi ultima zi a fiecărei luni.”; "7.1 Probele pentru determinările calitative se prelevează loco depozit furnizor în prezența delegatului achizitorului, în conformitate cu SR ISO 1988/1996. 7.2 Recepția finală a cărbunelui ce se livrează se va face pe baza documentelor de atestare a cantității și calității emise de către furnizor și a verificării corectitudinii de către achizitor prin cântărire în instalațiile autorizate precum și prin determinări de calitate în laboratoarele autorizate, a probei reprezentative luată și formată de achizitor în conformitate cu SR ISO 1988/1996. Deoarece lignitul achiziționat este destinat revânzării către un utilizator final (exemplu un Complex Energetic) recepția finala se consideră validată doar după atestarea cantității și calității mărfii de către acest utilizator final. 8.4 În cazul în care achizitorul constată diferențe la recepția cantitativa, va face cunoscut prin fax furnizorului, pe baza de documente (nota de cântărire și documente de autorizare a instalației de cântărire) în termen de maxim 3 zile de la predarea mărfii, diferențele fiind soluționate și facturate în următoarele 5 zile de la data primirii informației de către furnizor în baza documentelor puse la dispoziție de achizitor. 8.6 Analizele de laborator se vor efectua în laboratoarele autorizate, buletinele de analiză vor fi transmise în 6 (șase) zile de la recoltarea probelor conform STAS 1308/90 și a Instrucțiunilor E 22/68. 8.7 Contestațiile privind calitatea cărbunelui se vor face într-un termen convenit între furnizor și achizitor, dar nu mai mult de 20 (douăzeci ) zile de la data încheierii lunii in care s-au efectuat livrările.”, "11.1 Achizitorul are obligația de a efectua plata către furnizor în 30 zile de la primirea facturii de către achizitor. Facturarea cantităților livrate se va efectua de către furnizor către achizitor, săptămânal, pe baza avizelor de expediție și a puterii calorice de 1800kcal/kg, la preturile prevăzute în nota de negociere anexată. 11.3 Plata contravalorii cărbunelui livrat, se va face de către achizitor în cont menționându-se facturile achitate pe documentul de plata.”
Echipa de inspecție fiscală a constatat că în luna mai 2012 . cu factura nr. 80/31.05.2013 a refacturat o parte din acciza care a fost stornată cu factura nr. 65/01.02.2013, respectiv s-a refacturat acciza în suma de 12.881 lei pentru cantitatea de 2.649,87 tone cărbune.
În data de 11.06.2013 organele de control din cadrul ANAF - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj au încheiat procesul verbal nr. 2185 la S.C. E. M. SRL.
Urmare a acestui control au rezultat următoarele: "Controlul s-a desfășurat ca urmare depunerii cererii de restituire de accize a S.C. E. M. S.R.L, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii la nr. 2591 din 13.05.2013 ...Solicitarea are ca obiect restituirea accizelor plătite în luna mai 2012 în cuantum de 162.770 lei, aferente cantității de cărbune livrate, cu acciza, în luna aprilie 2012 de către S.C. E. M. S.R.L către . ... S.C. E. M. S.R.L a înaintat organului fiscal competent în data de 13.05.2013 cererea de restituire a accizelor plătite bugetului de stat la data de 02.05.2012; 09.05.2012; 15.05.2012; 22.05.2012 în sumă de 167.770 lei aferentă cantității de 32.450. 97 tone cărbune.
În perioada 01.04._12, S.C. E. M. S.R.L. a livrat către . cantitatea de 32.450,97 tone cărbune în baza facturilor nr.21/30.04.2012, nr. 20/23.04.2012, nr. 16/16.04.2012, nr. 56/30.04.2012, având acciza în cuantum de 162.770 lei.
Ulterior livrării cantității de 32.450,95 tone cărbune către ., S.C. E. M. S.R.L a stornat facturile sus menționate și a emis facturile cu nr. 66/01.02.2013, nr. 62/01.01.2013, nr. 64/01.01.2013, fără a avea înscrise accize aferente cantității de 32.450,97 tone. Pentru cantitatea vânduta, operatorul economic verificat nu face obiectul Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 420/2007 privind aprobarea Procedurii de restituire a accizelor plătite de către utilizatorii produselor supuse accizelor armonizate, pentru care se acordă scutire indirecta."
A fost emisă sub nr. 2212/12.06.2013 Decizia de respingere a cererii de restituire a accizelor în suma totală de 162.770 lei, pentru perioada 1-30.04.2012.
Prin procesul verbal nr.2185/11.06.2013 anexă la Decizia de respingere a cererii de restituire, nr.2212/12.06.2013 organele vamale din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj, în baza prevederilor OMEF nr. 420/2007 au constatat că solicitarea de restituire formulată de . Târgu J. nu este îndreptățită și ca urmare suma de 162.770 lei, reprezentând accize, nu poate fi restituită.
Echipa de inspecție fiscală a constatat că au fost încălcate prevederile art. 206 indice 5, art. 206 indice 6 și art. 206 indice 18 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare care prevede: Art. 2065 - Faptul generator
Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:
a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității;
b) importului acestora pe teritoriul Comunității.
Art. 2066- Exigibilitatea
(1) Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.
(2) Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.
Art. 20618 - C., cocs și lignit
Cărbunele, cocsul și lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achiziții intracomunitare ori care importă astfel de produse. Acești operatori economici au obligația să se înregistreze la autoritatea competentă, în condițiile prevăzute în normele metodologice.
De asemenea consideră că sunt relevante afirmațiile din nota explicativă solicitată de echipa de inspecție fiscală administratorului societății, se precizează, referitor la faptul « cum explicați motivele stornării facturilor nr. 21/30.04.2012, 20/23.04.2012, 16/16.04.2012, purtătoare de acciza si repunerea ulterioara a acestora fără acciza, în baza facturilor 62/01.01.2013, 64/01.01.2013, 66/01.02.2013 emise către Tinmar Ind SA, a răspuns că ". a livrat către . energetic în baza unui contract de furnizare cu acciza aferentă, iar contravaloarea accizei a fost achitată cu OP la ordinul .. La data de 08.08.2012 . cu RAAN un contract de procesare cărbune, pentru a putea recupera debitele foarte mari pe care le avea de încasat (25.000.000 ron) conform protocol 2043, urmând să pună la dispoziție pentru procesare cărbunele deja livrat și existent la RAAN Drobeta Turnu Severin în baza contractului de furnizare, în stocul acestora. Pentru aceasta, la solicitarea . procedat la stornarea facturilor de cărbune emise pentru contractul de furnizare și a emis alte facturi către . baza contractului de procesare, Tinmar fiind utilizator final, deci factura a fost emisă fără acciză, valoarea acesteia fiind menționată în fișa sintetică a DGFP în favoarea ., . utilizator final, după ce a plătit accizele din facturile emise pentru Contractul de furnizare, a cerut restituire de acciză dar nu a beneficiat de acest lucru. Ulterior, după ce s-au stornat facturile, s-au emis alte facturi în cadrul contractului de procesare, facturile emise fiind fără acciză, . plătit din nou accizele respective cu OP direct la bugetul de stat, conform ordinelor de plată anexate. Cărbunele aferent accizelor existente în evidența ., la data la care . contractul de procesare cu RAAN S., era în stocul celor de la RAAN S. și deci operațiunile de stornare a facturilor se bazează pe o marfă care există fizic în depozitul RAAN S..
Întrucât livrarea cărbunelui, facturarea și încasarea acestuia (cu acciza), aferent celor trei facturi menționate a fost efectuată respectând cerințele contractuale, așa cum au fost prezentate mai sus, rezultă că societatea verificată a stornat în mod eronat cele trei facturi.
Prin urmare, societatea nu avea dreptul de stornare a accizei datorită faptului că la data stornării facturilor S.C. E. M. S.R.L nu mai era proprietara cărbunelui livrat în luna aprilie 2012 și nu au mai fost respectate condițiile contractuale și prevederile legale menționate.
Referitor la afirmația . cum că prin procedura de stornare a facturilor emise către . și-a redobândit calitatea de proprietar, fiind o operațiune comercială distinctă, nu poate fi reținută în analiza favorabilă a contestației, deoarece cărbunele, în cantitatea de 32.450,97 tone, a fost livrat la data întocmirii facturilor inițiale, respectiv, în luna mai 2012, apoi transportat în depozitele RAAN, iar exigibilitatea accizei intervine la momentul livrării.
Astfel în mod legal, echipa de inspecție fiscală a procedat la repunerea accizei livrată în luna mai 2012, stabilind totodată ca datorată suma de 150.655 lei, pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art.216 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct.11.1, lit. a) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit căruia „contestația poate fi respinsă ca: a) neîntemeiată, în situația în care argumente de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat”, urmează să fie respinsă contestația pentru acest capăt cerere.
Potrivit art. 1766 Cod Civil „(1) Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantități determinate de bunuri și să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor și să plătească prețul lor.
(2) În cazul furnizării de bunuri, ca accesoriu al obligației principale, furnizorul se poate obliga să presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea bunurilor.
(3) Dacă prin același contract se convin atât vânzarea unor bunuri, cât și furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat în funcție de obligația caracteristică și cea accesorie.
Art. 1.767 - Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea și predarea bunurilor
(1) Proprietatea asupra bunurilor se transferă de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora. Beneficiarul are obligația să preia bunurile la termenele și în condițiile prevăzute în contract.
(2) Preluarea bunurilor se face prin recepția de către beneficiar, ocazie cu care se identifică și se constată cantitatea și calitatea acestora.
(3) Când expedierea produselor este în seama furnizorului, produsele recepționate sunt socotite predate beneficiarului pe data predării lor către cărăuș”.
Întrucât livrarea cărbunelui, facturarea și încasarea acestuia (cu acciza), aferent celor trei facturi menționate, a fost efectuată respectând cerințele contractuale, așa cum au fost prezentate mai sus, rezultă că societatea verificată a stornat în mod eronat cele trei facturi.
Prin urmare, societatea nu avea dreptul de stornare a accizei datorita faptului că la data stornării facturilor S.C. E. M. S.R.L nu mai era proprietara cărbunelui livrat în luna aprilie 2012 și nu au mai fost respectate condițiile contractuale și prevederile legale menționate.
Pentru considerentele arătate și în temeiul art.216, alin. (1) din O.G. nr. 2003 privind Codul de procedură fiscală republicată cu modificările și completările ulterioare, în situația în care argumente de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat”, a fost respinsă contestația.
Față de motivele invocate a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată și menținerea actelor contestate ca temeinice si legale.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta E. M. S.R.L. a arătat că pârâta prin întâmpinare nu a înțeles să răspundă cu argumente la apărările invocate prin acțiune. Astfel, aceasta nu a făcut altceva decât să se mărginească la a reitera cele reținute de organul de control prin actele administrative atacate, precum și aspectele punctate prin decizia de soluționare a contestației. Pârâta nu aduce nici un argument care să combată cele susținute de reclamantă, în sensul că nu justifică în fapt motivele pentru care consideră că acțiunea este neîntemeiată. Singurul aspect pe care pârâta îl invocă este faptul că „livrarea cărbunelui, facturarea si încasarea acestuia (cu acciza), aferent celor trei facturi menționate a fost efectuata respectând cerințele contractuale așa cum au fost prezentate mai sus, rezultă ca societatea verificată a stornat în mod eronat cele trei facturi.”
Ca o concluzie la aceste afirmații pârâta a reținut faptul că „societatea nu avea dreptul de stornare a accizei datorită faptului că la data stornării facturilor . nu mai era proprietara cărbunelui livrat în luna aprilie 2012 și nu au mai fost respectate condițiile contractuale și prevederile legale menționate. „
Solicită a se observa faptul că pârâta se contrazice în afirmații, în sensul că susține că nu avea drept de stornare, întrucât pe de o parte consideră că a respectat prevederile contractuale, iar în final concluzionează că nu a respectat prevederile contractuale. Această logică nu face altceva decât să confirme faptul că pârâta se află în eroare cu privire la situația de fapt supusă analizei.
Astfel, contractul invocat de pârâtă în întâmpinare este contractul de livrare cărbune energetic nr. 100/04.01.2007, încheiat între societatea reclamantă și Tinmar Ind SA. Livrarea cărbunelui energetic s-a efectuat într-o primă fază către Tinmar Ind SA având calitatea de beneficiar cu regimul de acciză aferent. În cea de-a doua fază cărbunele energetic a fost livrat către Tinmar Ind SA, având calitatea de utilizator final, cu regimul de acciză aferent.
Schimbarea calității Tinmar Ind SA din beneficiar în utilizator final s-a realizat ca urmare a contractului de procesare încheiat cu RAAN. Datorita faptului că la acea dată Tinmar Ind SA avea în stoc cantități de cărbune achiziționate în baza vechii calității, a procedat la stornarea facturilor inițiale și refacturarea cantităților de cărbune conform noii calități de utilizator final dobândite de Tinmar Ind SA.
Așadar, procedura de stornare efectuată a fost corect îndeplinită și a avut drept efect redobândirea proprietății cărbunelui de către .. Din acest motiv a refacturat fără a înscrie acciza, aceasta nemaifiind datorată, Tinmar Ind SA devenind utilizator final, așa cum de altfel rezultă și din contractul de procesare din data de 08.08.2012, încheiat între . și RAAN.
În concluzie operațiunea de stornare a facturilor în cauză și refacturarea lor ulterioara fără a avea înscrisă acciza, s-a realizat în conformitate cu interesul economic justificat al tuturor părților implicate, motiv pentru care susținerile pârâtei potrivit cărora nu avea drept de stornare sunt lipsite de sustenabilitate.
Consideră că pârâta nu a înțeles să aducă nici un contraargument care să combată aspectele invocate în acțiune, motiv pentru care solicită a se constata că susținerile invocate în întâmpinare sunt neîntemeiate și implicit se impune anularea actelor administrative atacate ca netemeinice și nelegale.
În drept a invocat prevederile art. 201 alin. (2) din Codul de procedura civilă.
Față de considerentele expuse a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună anularea deciziei nr. 313/30.04.2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de societatea reclamantă, a Deciziei de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014, precum și a raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ 62/31.01.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având in vedere ca sunt netemeinice si nelegale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că reclamanta S.C. E. M. S.R.L. nu datorează accize pentru cărbunele livrat în luna aprilie 2012 către S.C. Tinmar Ind S.A. în baza contractului de furnizare nr. 100/04.01.2007 întrucât situația economico-financiară s-a schimbat ca urmare contractului de procesare nr. 302/S/08.08.2012 prin care S.C. Tinmar Ind S.A. a devenit beneficiarul, respectiv proprietarul unei cantități de 89.000 MWh energie electrică rezultată din procesarea cărbunelui energetic din stocul deja constituit în depozitul Romag Termo inclusiv din achizițiile de la S.C. E. M. S.R.L. Acciza aferentă cantităților stornate a fost declarată și achitată bugetului de stat de către Tinmar Ind SA la data de 25.02.2013 și 22.03.2013.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la raportul de expertiză expertul desemnat și-a menținut punctul de vedere exprimat inițial, arătând însă că reclamanta S.C. E. M. S.R.L. avea dreptul să solicite restituirea accizelor, însă nu pe calea procedurii de restituire a accizelor plătite de către utilizatorii produselor supuse accizelor armonizate pentru care se acordă scutire indirect aprobată prin Ordinul nr.420/2007, ci ca sumă achitată în plus sau compensată cu alte debite datorate.
Părțile nu au solicitat administrarea altor probe.
Examinând contestația în raport de obiectul cauzei, temeiul juridic invocat, probatoriul administrat, apărările și susținerile părților, tribunalul reține asupra netemeiniciei acesteia pentru următoarele considerente.
Ca stare de fapt se reține că între reclamantă și S.C. Tinmar Ind S.A. a fost încheiat contractul de livrare cărbune energetic nr. 100/04.01.2007 și că livrarea cărbunelui energetic s-a efectuat într-o primă fază către S.C. Tinmar Ind SA având calitatea de beneficiar cu regimul de acciză aferent iar în cea de-a doua fază cărbunele energetic a fost livrat către S.C. Tinmar Ind S.A., având calitatea de utilizator final, cu regimul de acciză aferent.
În perioada 01.04._12 reclamanta S.C. E. M. S.R.L. a livrat către S.C. Tinmar Ind S.A. cantitatea de 32.450,97 tone cărbune în baza facturilor nr.21/30.04.2012, nr. 20/23.04.2012, nr. 16/16.04.2012 și nr. 56/30.04.2012, având acciză în cuantum de 162.770 lei.
Ulterior, reclamanta a stornat în lunile ianuarie și februarie 2013 facturile menționate și a emis facturile cu nr. 66/01.02.2013, nr. 62/01.01.2013 și nr. 64/01.01.2013, fără a avea înscrisă acciza aferentă cantității de 32.450,97 tone cărbune, în considerarea faptului că S.C. Tinmar Ind S.A. devenise utilizator final așa cum rezultă din contractul de procesare din data de 08.08.2012 încheiat între aceasta și RAAN Drobeta T.-S..
Prin cererea de restituire de accize nr. 2591/13.05.2013 adresată de reclamanta S.C. E. M. S.R.L. Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Gorj – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii s-a solicitat restituirea accizelor plătite în luna mai 2012 aferente cantității de 32.450,97 tone cărbune livrată în luna aprilie 2012 către S.C. Tinmar Ind S.A.
Prin Decizia de respingere a cererii de restituire nr. 2212/12.06.2013 organele vamale din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj au constatat în baza Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 420/2007 că solicitarea nu este îndreptățită și suma de 162.770 lei reprezentând accize nu poate fi restituită.
Ca urmare a acestui fapt s-a desfășurat inspecția fiscală la S.C. E. M. S.R.L. cu referire la perioada 01.01.2012 – 30.06.2013 având ca obiect acciza pentru cărbune și cocs. În urma controlului s-a stabilit prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ 62/31.01.2014 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014 o acciză pentru cărbune suplimentară în sumă de 150.655 lei, reținându-se că se impune repunerea accizei pentru luna aprilie 2012 aferentă facturilor menționate ce au fost stornate, deoarece cărbunele energetic a fost livrat la data întocmirii facturilor inițiale și transportat în depozitele Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin (R.A.A.N) de către societatea verificată, cărbune facturat către S.C. Tinmar Ind S.A. și mai departe facturat către R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin. S-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 206 indice 5, art. 206 indice 6 și art. 206 indice 18 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Împotriva Deciziei de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei diferențe de acciză în cuantum de 150.655 lei (sumă care nu a fost contestată sub aspectul cuantumului, ci al legalității) și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ 62/31.01.2014 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a fost formulată contestația înregistrată sub nr._/05.03.2014 și soluționată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. prin Decizia nr. 313/30.04.2014, prin respingerea ca neîntemeiată a acesteia.
În esență organul fiscal a reținut că livrarea cărbunelui, facturarea și încasarea acestuia, cu acciza aferentă celor trei facturi menționate a fost efectuată respectând cerințele contractuale, reclamanta stornând în mod eronat cele trei facturi, întrucât la data stornării nu mai era proprietara cărbunelui livrat în luna aprilie 2012, exigibilitatea accizei intervenind la momentul livrării.
Împotriva Deciziei nr. 313/30.04.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. reclamanta a formulat în termen contestația ce face obiectul prezentei judecăți.
Contestația se privește ca neîntemeiată.
Astfel, tribunalul reține din întregul probatoriu administrat că în perioada 01.04._12 reclamanta S.C. E. M. S.R.L. a livrat către S.C. Tinmar Ind S.A., în baza relațiilor contractuale, cantitatea de 32.450,97 tone cărbune potrivit facturilor nr.21/30.04.2012, nr. 20/23.04.2012, nr. 16/16.04.2012 și nr. 56/30.04.2012, având acciza în cuantum de 162.770 lei. Ulterior, în lunile ianuarie și februarie 2013 reclamanta a stornat facturile menționate și a emis pentru aceiași cantitate de cărbune facturile cu nr. 66/01.02.2013, nr. 62/01.01.2013 și nr. 64/01.01.2013, fără a avea înscrisă acciza aferentă cantității de 32.450,97 tone cărbune.
Operațiunea de stornare nu este legală deoarece transmiterea dreptului de proprietate asupra cantității de 32.450,97 tone cărbune livrată în luna aprilie 2012 a avut loc la momentul livrării, atunci când a devenit exigibilă și acciza aferentă, potrivit dispozițiilor art. 20618 din codul fiscal, potrivit cărora „Cărbunele, cocsul și lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achiziții intracomunitare ori care importă astfel de produse.”
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia avea dreptul să procedeze la corectarea informațiilor înscrise în facturile nr.16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012 prin stornarea actelor inițiale și emiterea unor noi facturi corecte (facturile nr. 62/01.01.2013, 64/01.01.2013, 66/01.02.2013) chiar și în cazul în care facturile au fost transmise către beneficiar și, implicit, după livrarea bunurilor, deoarece prin procedura de stornare, marfa s-a întors în proprietatea reclamantei și, chiar și situația în care s-ar presupune că bunul a fost consumat, cărbunele fiind un bun fungibil, poate fi înlocuit în executarea obligației cu un bun de același fel.
Tribunalul constată că facturile prin care reclamanta a livrat cantitatea de 32.450,97 tone cărbune către S.C. Tinmar Ind S.A. în luna aprilie 2012 au fost corect întocmite, cu acciza aferentă și care era exigibilă la data livrării, având în vedere calitatea pe care o avea beneficiarul livrării la acea dată. Schimbarea calității S.C. Tinmar Ind S.A. din beneficiar în utilizator final, schimbare intervenită ulterior livrării cărbunelui, în luna august 2012, ca urmare a contractului de procesare încheiat cu RAAN Drobeta T.-S. nu face ca facturile emise în luna aprilie a anului 2012 să nu fie corect emise sub aspectul accizei, deoarece la data emiterii facturilor S.C. Tinmar Ind S.A. nu avea calitatea de utilizator final.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia prin procedura de stornare, marfa s-a întors în proprietatea acesteia și, chiar și situația în care s-ar presupune că bunul a fost consumat, cărbunele fiind un bun fungibil, poate fi înlocuit în executarea obligației cu un bun de același fel, se constată că în cauză nu sunt aplicabile reclamantei dispozițiile Ordinului nr. 420/2007 privind aprobarea Procedurii de restituire a accizelor plătite de către utilizatorii produselor supuse accizelor armonizate, pentru care se acordă scutire indirectă și nici nu se pune problema înlocuirii unor bunuri de gen, respectiv a cantității de cărbune livrată în anul 2012 și consumată cu aceiași cantitate de cărbune, de aceiași calitate, în anul 2013.
Faptul că stornarea facturilor nr. 16/16.04.2012, 20/23.04.2012, 21/30.04.2012 s-ar fi realizat în conformitate cu interesul economic justificat al tuturor părților implicate nu conferă acestei operațiuni forma prevăzută de lege. Astfel cum se menționează și în raportul de expertiză, reclamanta nu trebuia și nici nu avea dreptul să solicite restituirea accizelor plătite la datele 30.04.2012, 02.05.2012 și 16.05.2012 în sumă de 162.770 lei, întrucât nu erau aplicabile dispozițiile Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 420/2007, aspect reținut și de pârâte prin actele contestate, reclamanta neavând calitatea de utilizator de produse supuse accizelor armonizate, pentru care se acordă scutire indirectă potrivit pct. 21.3, 22 și 23 din normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII "Accize și alte taxe speciale" din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Deși motivarea în drept făcută de organul fiscal nu este corespunzătoare, în cauză nefiind aplicabile nici dispozițiile noului cod civil, în condițiile în care livrarea cărbunelui s-a făcut în baza contractului nr. 100/2007 încheiat în condițiile Codului civil în vigoare la data încheierii contractului, acesta fiind legea părților și nici dispozițiile art. 128, 137, 138 din Codul fiscal, care se referă la taxa pe valoare adăugată, actele fiscale contestate sunt temeinice și legale pentru motivele de fapt și de drept reținute de instanță și nu există motive pentru anularea lor.
Pentru considerentele expuse cererea pentru anularea actelor administrativ-fiscale Decizia nr. 313/30.04.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de societatea reclamantă, Decizia de impunere nr. F-GJ 72/31.01.2014, precum și Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ 62/31.01.2014, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 218 alin. (2) din codul de procedură fiscală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. E. M. S.R.L. cu sediul în municipiul Târgu J., .. 27, J l_, cod unic de identificare_ în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj cu sediul în municipiul Târgu J., ., județul Gorj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn.E.B.
5 ex./ 23 aprilie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1471/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1641/2015.... → |
|---|
