Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1487/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1487/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 14648/318/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr. 1487
Ședința publică din 10 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj în numele și pentru Direcția G. regională a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr.8247 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata petentă a depus întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 8247 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Tg. J., ., ., ., jud. Gorj în contradictoriu cu intimatele D. C. cu sediul în C., .. 2, județul D. și AJFP Gorj, cu sediul în Tg. J., ., județul Gorj.
A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție ./2011 nr._/18.09.2014, cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța axeastă sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției ./2011 nr._/ 18.09.2014 întocmit de intimata D. C. - AJFP Gorj, solicitând în principal anularea acestuia și în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate, în cuantum de 2000 lei cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată în temeiul prevederilor art. 218 al.1 lit. b din OG nr. 93/2003 r, deși la data de 14.05.2014, a depus la sediul A.J.F.P. Gorj actele prevăzute de actul normativ.
A menționat că declarația cunoscută sub denumirea de 300, prevăzuta de art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 93/2003 republicata, pentru trimestrul I (ianuarie,februarie,martie) 2014, declarație pentru care a fost sancționată, trebuia depusa până la data de 25.04.2014, însă din motive mai presus de voința sa a fost depusă la 15.05.2014, anterior încheierii procesului verbal de constatarea contravenției, care a fost încheiat la data de 18.09.2014, astfel că, la data la care a fost sancționată, obligația prevăzuta de art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 93/2003 republicata, era îndeplinită și nu mai trebuia sancționată.
Referitor la teza subsidiară a învederat că, la data încheierii procesului verbal contestat nu exista nicio abatere, această sancțiune fiind prima de acest gen aplicată societății, considerând astfel că sancțiunea aplicată este vădit disproporțională față de pericolul social al faptei, și invocând în acest sens prevederile art.7 (1), (2) și (3) din OG nr. 2/2001.
Petenta a criticat procesul verbal și sub aspectul condițiilor de formă susținând încălcarea prevederilor, art. 16. alin (1) din Ordonanța nr. 2/2001, cu motivarea că agentul constatator nu a arătat în cuprinsul procesului-verbal împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, nefăcând nici o mențiune în acest sens.
De asemenea a susținut că la întocmirea procesului verbal s-au încălcat dispozițiile art. 19 alin. (1) și (3) din Ordonanța nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal nu a fost semnat de contravenientă, iar în acest caz era obligatoriu să fie semnat de către un martor, nefiind precizat motivul care a condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În continuare se arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie contravenționala, se impune respectarea garanțiilor fundamentale, între care și prezumția de nevinovăție, asigurându-se respectarea garanțiilor instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil si protejat individual împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților statale și conform aceleiași jurisprudențe, chestiunea administrării probelor trebuie analizata în lumina paragrafului 2 si 3 ale art. 6 din CEDO, consecința fiind ca sarcina probei revine agenților constatatori, dubiul profitând petentului și pe cale de consecință, aceștia au obligația de a furniza probe suficiente pe care să se întemeieze o eventuală declarare a vinovăției.
În drept, a invocat dispozițiile art. 148-151, art. 194 Cod procedură civilă, art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001, O.G nr. 92/2003 republicată.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contravenției și decont de taxă pe valoarea adăugată.
La data de 10.11.2014 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție tardivitatea formulării plângerii contravenționale, iar pe fond solicitând respingerea plângerii, învederând următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 din OG. 2/2001 "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia". Având în vedere că procesul verbal de contravenție A, nr._/18.09.2014 încheiat de D. C. - AJFP Gorj a fost comunicat reclamantei la data de 25.09.2014, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 14.10.2014, termenul a fost depășit.
S.C. V. V. SRL nu a respectat prevederile art.81 din O.G. 92/2003, republicata, în sensul că pentru luna martie 2014 nu și-a îndeplinit obligația de declarare pentru TVA, termenul limita de depunere fiind 25.04.2014, însăși petenta recunoscând prin plângerea formulată că și-a îndeplinit obligația de declarare pentru TVA, abia la data de 15.05.2014 și astfel rezultă, fără putință de tăgadă că, reclamanta a depășit termenul legal, de 25.04.2014 pentru trimestrul I, la care avea obligația de a declara TVA.
Potrivit dispozițiilor art.219, alin.1, lit. b din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată cu modificările și completările ulterioare: ,,(1) Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume".
A solicitat instanței de judecată să constate că reclamanta recunoaște implicit că a săvârșit contravenția, fapt ce reiese din solicitarea acesteia de a înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment.
A învederat că legiuitorul a lăsat agentului constatator să aprecieze gravitatea faptei și implicit cuantumul amenzii. Că procedând la înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului, instanța ar favoriza reclamanta, aceasta bucurându-se deja și de clemența agentului constatator întrucât sancțiunea aplicată este orientata spre minimul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art. 13 și art. 23 din HG nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, precum și dispozițiile art. 10 și 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a solicitat introducerea în cauză a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., cu sediul în C.. ..2. jud. D., urmând a fi citată la acest sediu.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2011 nr._/18.09.2014 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art.219 alin.1 lit. b din OG 92/2013 republicată, constând în aceea că societatea nu a respectat prevederile art. 81 din OG nr. 92/2003, în sensul că pentru luna martie 2014 nu și-a îndeplinit obligația de declarare pentru TVA, termenul limită fiind 25.04.2014.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsă, nefiind semnat de reprezentantul petentei.
Împotriva procesului verbal de contravenție petenta a formulat plângere, depusă la Judecătoria Tg. J., prin poștă la data de 10.10.2014, cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art.31 din OG nr.2/2001, astfel că prin încheierea de ședință din 04.12.2014 a fost respinsă excepția tardivității invocată prin întâmpinare.
Prin aceeași încheiere s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Potrivit disp.art.34 al 1 din OG 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.
Referitor la legalitatea procesului verbal, sub aspectul condițiilor de formă, instanța a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, cuprinzând toate mențiunile obligatorii pentru valabilitatea sa, în cauză nefiind incident niciun motiv de nulitate.
Cu privire la critica petentei privind lipsa menționării unui martor asistent, instanța a reținut că rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna din situațiile prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu a fost de față, refuză sau nu poate să semneze. De altfel, chiar în situația în care agentul constatator nu a respectat prevederile art. 19 alin. (3) din OG nr.2/2001, sancțiunea este o nulitate relativă, care ar opera doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului, vătămare pe care petenta nu a dovedit-o în cauză. De altfel intimata a precizat în procesul verbal motivul pentru care actul a fost încheiat in lipsa martorului asistent.
Asupra temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut că deși în OG nr.2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a actului constatator, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă consemnările din procesul verbal.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și a egalități armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzut de Codul de procedură civilă, în speță s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Instanța a reținut că potrivit art. 81 din OG nr. 92/2003 r. privind Codul de procedură fiscală:
(1) Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(1^1) Declarațiile fiscale sunt documente care se referă la:
a) impozitele, taxele și contribuțiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului;
b) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozite și taxe;
c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;
d) orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.
(2) În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanțelor Publice va stabili termenul de depunere a declarației fiscale.
(3) Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care:
a) a fost efectuată plata obligației fiscale;
b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
d) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii.
(4) În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor va decide organul fiscal potrivit competențelor aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Conform art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 93/2003 republicata, constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile I veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.
Susținerile petentei, în sensul că nu se face vinovată de săvârșirea faptei, întrucât a depus declarația anterior întocmirii procesului verbal de contravenție nu pot fi reținute de instanță, decât eventual în circumstanțiere.
Faptul că declarația privind TVA nu a fost depusă în terme a fost recunoscut de petentă prin plângere și rezultă din actele înaintate la dosar.
Astfel, instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute de agentul constatator în procesul verbal de contravenție atacat, însă, având în vedere gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite în raport de prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, reținând că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv faptul că declarația a fost depusă de reprezentanții petentei, fapt confirmat și de intimată, petenta fiind la prima abatere de această natură, precum și urmarea produsă, s-a apreciat de instanță că există neconcordanță între fapta comisă și sancțiunea aplicată și în consecință a admis în parte plângerea și a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Direcția generală regională a Finanțelor Publice C.,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, apelanta a arătat că în fapt, prin sentința civila nr. 8247/18.12.2014 Judecătoria Tg-J. a admis în parte acțiunea formulată de . și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . 2011_/18.09.2014 cu sancțiunea avertisment.
A considerat apelanta că în mod greșit instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . 2011 nr._/18.09.2014 cu sancțiunea avertisment, deși a reținut că declarația privind TVA nu a fost depusă în termen, iar petenta nu a făcut dovada existentei unei stări de fapt contrare celei reținute de agentul constatator în procesul verbal de contravenție.
A mai arătat faptul că S.C. V. V. SRL nu a respectat prevederile art.81 din O.G. 92/2003, republicata, în sensul că pentru luna martie 2014 nu și-a îndeplinit obligația de declarare pentru TVA, termenul limită de depunere fiind 25.04.2014.
Reclamanta a recunoscut prin plângerea formulată că și-a îndeplinit obligația de declarare pentru TVA abia la data de 15.05.2014, rezultând că aceasta a depășit termenul legal, de 25.04.2014 pentru trimestrul I, la care avea obligația de a declara TVA
Față de motivele arătate, a considerat apelanta că faptele constituie contravenții care au fost săvârșite de către reclamantă.
A solicitat apelanta ca instanța de apel să constate că reclamanta a recunoscut implicit că a săvârșit contravenția, fapt ce reiese din solicitarea acesteia a înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment.
În consecință a solicitat admiterea apelului,respingerea plângerii contravenționale formulată de . și menținerea procesului verbal contravenție . 2011 nr._/18.09.2014 ca temeinic si legal.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Codul de procedura civila.
Conform dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 80/2013, apelul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru .
În temeiul art. 411 alin. 1 pct.2 din Codul de procedura civila, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deși legala citată, intimata petentă . nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința atacată, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatele D. C. și AJFP Gorj, a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale, aplicată prin procesul verbal de contravenție ./2011 nr._/18.09.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2011 nr._/18.09.2014 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională, în cuantum de 2.000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art.219 alin.1 lit. b din OG 92/2013 republicată, constând în aceea că societatea nu a respectat prevederile art. 81 din OG nr. 92/2003, în sensul că, pentru luna martie 2014, nu și-a îndeplinit obligația de declarare pentru TVA, termenul limită fiind 25.04.2014.
Tribunalul constată că starea de fapt este cea consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție, fapt reținut și de către instanța de fond prin sentința pronunțată.
Așa fiind, nu se poate afirma nevinovăția societății petente.
Pe de altă parte, deși apelanta intimată motivează cererea de apel, în sensul că, prin aplicarea avertismentului, instanța ar favoriza petenta, care s-a bucurat și de clemența agentului constatator, prin aplicarea amenzii spre minimul prevăzut de lege, aceste afirmații nu pot fi reținute, date fiind împrejurările faptei.
Astfel, în mod corect a acționat instanța de fond, când a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii, cu cea a avertismentului, ea pronunțând sentința în acest sens, prin aplicarea disp. OG nr.2/2001, respectiv a disp. art.5, coroborate cu cele ale art.20 și 21 din respectivul act normativ.
Concluzia respectivă rezultă din probele dosarului, respectiv Tribunalul constată că nu sunt elemente care să conducă la încurajarea petentei intimate să comită asemenea fapte, în viitor.
Tribunalul apreciază că, prin aplicarea avertismentului, scopul educativ al sancțiunii va fi atins, cu atât mai mult cu cât sancțiunea deosebit de drastică a amenzii aplicate ar fi împovărătoare pentru petentă, având în vedere cuantumul acesteia, chiar orientat spre minimul prevăzut de lege, dar și împrejurările concrete de comitere, respectiv din dosar rezultă omisiunea de a depune declarația la apelanta intimată doar pentru luna martie 2014. Pentru celelalte perioade fiscale, nu sunt probe că petenta ar fi încălcat dispozițiile OG nr.92/2003.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, apelul de față va fi respins, ca fiind nefondat, iar sentința de fond va fi menținută, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, declarat de apelanta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în TG-J., ., județul Gorj în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D., împotriva sentinței civile nr.8247 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Tg. J., ., ., ., jud. Gorj, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red. S. I.T./tehnored.A.C. C.
Judecător fond E.M.S.
5 ex./30 iunie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 674/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1159/2015.... → |
|---|
