Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 565/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 565/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2284/95/2015
Dosar nr._ Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 565/2015
Ședința publică de la 13 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - reprezentată legal prin Președinte G. - Ș. D., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat S. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, reclamantul a depus la dosarul cauzei adeverințele de venit pe anul 2015 din care rezultă că nu realizează venituri și un memoriu, în dublu exemplar, după care,
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței și estimarea duratei cercetării procesului.
La interpelarea instanței, avocat S. C., pentru reclamant, învederează că instanța este competentă în soluționarea cererii formulate și estimează că la termenul de astăzi cauza se va soluționa.
Verificându-și competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina dedusă judecății, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999.
În baza art. 238 C. pr. civ., tribunalul estimează durata cercetării procesului la o lună.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7 C. pr. civ. acordă cuvântul pe probe.
Avocat S. C., pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu cele două adeverințe de venit.
Analizând proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitată de către apărătorul ales al reclamantului, tribunalul o consideră admisibilă și concludentă în soluționarea cauzei pentru a se dovedi aspectele arătate în cererea de chemare în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 258 C. pr. civ., raportat la dispozițiile art. 255 C. pr. civ., tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților asupra cererii de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantului precizează că în baza art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se prevede că persoana îndreptățită poate să solicite suspendarea actului administrativ după formularea plângerii prealabile, plângere ce a fost respinsă, sau după introducerea cererii privind anularea actului atacat, fiind înregistrat astfel pe rolul instanței dosarul nr._ aflat în faza procedurii prealabile și dosarul nr._ cu termen de judecată la data de 29.05.2015, prin care a solicitat anularea raportului de evaluare prin care a fost respins ordinul nr. 602/27.03.2015.
De asemenea, acesta a mai învederat că pentru suspendarea executării actului administrativ, legea prevede îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv cazul bine justificat și existența unei pagube iminente, condiții ce au fost contestate de pârâtă prin întâmpinarea depusă.
Avocat S. C. a menționat cu privire la condiția pagubei iminente că familia reclamantului a fost lipsită de venit prin acest ordin dispus de pârâtă, situația precară a sa fiind dovedită și cu adeverințele de venit depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, acesta a arătat că această condiție este îndeplinită, prejudiciul creat fiind material și previzibil.
Cu privire la apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, apărătorul reclamantului a considerat că motivele de nelegalitate ale Ordinului nr. 602/27.03.2015 trebuiau analizate pe baza raportului de evaluare a performanțelor realizate de reclamant pe anul 2014, evaluare ce trebuia făcută de șeful ierarhic superior sau de o persoană care îi controla activitatea.
S-a mai specificat că obiectivele de evaluare de care se ține cont pentru întocmirea raportului de evaluare pentru anul 2014 sunt cele din raportul de evaluare pe anul 2013 și care i-a fost comunicat la cerere în 2015, iar cu privire la fișa de evaluare a precizat că i-a fost comunicată tot la cerere la sfârșitul anului 2014.
Referitor la perioada de evaluare a reclamantului, apărătorul acestuia a învederat că reclamantul a fost evaluat pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece s-a aflat în concediu medical ca urmare a accidentului de muncă suferit.
Avocat S. C., pentru reclamantul D. G., a solicitat admiterea cererii formulate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția contencios Administrativ și Fiscal la data de 06.04.2015, sub nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - reprezentată legal prin Președinte G. - Ș. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 602/27.03.2013 emis de către pârâtă, prin care a fost eliberat din funcția publică arătată, până la soluționarea definitivă a cererii ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Gorj – secția contencios administrativ și fiscal prin care solicită anularea acestui ordin.
În motivare, reclamantul a arătat că prin ordinul emis de pârât și care i-a fost comunicat la data de 03.03.2015, respectiv la art. 1, s-a dispus: „Domnul D. G. se eliberează din funcția publică execuție specifică de inspector antifraudă clasa I, grad profesional asistent gradația 5, clasa 51 la serviciul de control antifraudă 6 - Direcția regională antifraudă fiscală 4 - Târgu - J. din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală, la data expirării termenului de preaviz, conform art. 69 alin. (3) lit. c), art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare, pentru incompetență profesională, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale aferente perioadelor 01.01. - 22.02.2014 și 25.08 - 31.12.2014”.
Reclamantul a mai precizat că din motivarea ordinului a cărui executare o solicită să fie suspendată, rezultă că acesta a fost emis în baza prevederilor art. 69 alin. 1 lit. c), art. 97 lit. c) și art. 99 alin. 1, lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu unica motivare că a obținut calificativul nesatisfăcător la evaluarea performanțelor sale individuale A – FGJ969/2015, pentru perioadele 01.01. – 22.02.2014 și 25.08. – 31.12.2014.
Cum raportul de evaluare arătat, pe baza căruia a fost emis acest ordin, a fost vădit netemeinic și nelegal pentru motivele de fapt și de drept arătate prin cererea de chemare în judecată formulată, cerere ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Gorj – secția contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat anularea acestui raport, cerere pe care a anexat - o în copie certificată și care se află în curs de judecată.
Reclamantul a mai apreciat că este nelegal și ordinul emis pe baza acestui raport de evaluare, având în vedere, pe de o parte, vădita nelegalitate și netemeinicie a raportului, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că raportul de evaluare arătat nu are caracter definitiv, fiind atacat potrivit legii, cu cerere în anulare la instanța competentă, astfel că emiterea acestuia a fost apreciată ca fiind prematură până la soluționarea definitivă a cererii formulate prin care a solicitat anularea raportului de evaluare.
Nelegalitatea ordinului a fost apreciată de reclamant, atât în raport de motivele de fapt și de drept arătate, cât și de paguba suferită prin lipsirea sa pe o perioadă îndelungată de veniturile salariale, realizate din funcția publică din care a fost eliberat și care constituia unica sursă de subzistență a sa și a soției sale D. T., care nu realizează venituri și se află în întreținerea sa, fapt rezultat și din adeverința nr. 1562/19.03.2015 eliberată de A.N.A.F. - Direcția Generală de Buget și Contabilitate, apreciind, astfel, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind suspendarea executării actului, respectiv „(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”, raportate la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Lege, conform cărora „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.”
De asemenea, a mai indicat și prevederile art. 2 alin. 1 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind „Semnificația unor termeni, (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: …. ș) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate – împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, condiție care a apreciat că trebuie analizată și apreciată în prezenta cauză cu privire la legalitatea raportului de evaluare, conform dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care este urmarea directă și necesară a acordării calificativului nesatisfăcător prin acest raport întocmit.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din lege, „Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: …d) pentru incompetența profesională, în cazul obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale”.
Reclamantul a precizat că a formulat cerere de anulare a ordinului anterior menționat, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin cererea ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul aceleiași instanțe a solicitat anularea raportului de evaluare ca fiind netemeinic și nelegal în raport de motivele de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile legale arătate și pe prevederile art. 106 și 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, care au fost anexate în copii certificate.
Reclamantul a precizat că cererea de chemare în judecată este scutită de taxa judiciară de timbru, conform prevederilor art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013, raportate la art. 270 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 17.04.015, prin serviciul registratură, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
În motivare, pârâta a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D. G. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării OPANAF nr. 602/27.03.2015 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect anularea acestui ordin.
Conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare trebuie să îndeplinească două condiții cumulative, respectiv existența unui caz bine justificat și dovedirea producerii unei pagube iminente, partea trebuind astfel să facă dovada temeiniciei cererii de suspendare, precum și a împrejurării că paguba este iminentă.
Cu privire la prima condiție, respectiv existența unui caz bine justificat, pârâta a precizat că această condiție a fost definită de Legea contenciosului administrative ca fiind “acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat”.
Așadar, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul nu a arătat care sunt acele motive de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită, ci solicită instanței a se pronunța chiar asupra legalității ordinului contestat.
De asemenea, pârâta a mai menționat că îndoiala asupra legalității actelor administrative trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsura suspendării actelor administrative este o măsură provizorie, iar cu privire la nelegalitate, s-a arătat că această aparență trebuie să rezulte din analiza sumară a împrejurărilor în care a fost emis actul, fără a judeca fondul ori argumentele invocate de reclamant au fost generice.
Astfel, aparența de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt și de drept care se constituie în „indicii de nelegalitate” și care rezultă dint-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.
În consecință, pârâta a considerat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor motive bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004.
În consecință, aceasta a apreciat că prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ atacat, precum și faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor motive bine justificate care să ducă la ideea că ordinul atacat nu este vădit nelegal, face ca cererea de suspendare să fie neîntemeiată.
Pârâta a specificat că această primă condiție nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către persoana vătămată, care este obligată să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența cumulativă a celor două condiții, spre exemplificare practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal, unde s-a reținut că: „prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu se executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.”
Pârâta a învederat că din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. G. nu reiese care sunt acele elemente care ar crea o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, întrucât reclamantul face trimitere la raportul de evaluare în baza căruia s-a emis ordinul atacat, în virtutea dreptului la apărare, pârâta arătând instanței cu privire la Raportul de evaluare A – FGJ969/2015, conform prevederilor art. 108 alin. 1din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, perioada evaluată este cuprinsă între 01 ianuarie – 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea.
Astfel, în evaluare nu a fost inclusă perioada cuprinsă între 24 februarie - 25 august 2014, având în vedere faptul că pentru această perioadă, prin OPANAF nr. 268/20.02.2014, reclamantul a fost detașat în cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 6 – Oradea.
Pârâta a precizat că din perioada evaluată 01 ianuarie – 22 februarie și 25 august – 31 decembrie 2014, reclamantul a fost prezent la serviciu doar o treime din această perioadă, realizarea obiectivelor fiind analizată în funcție de timpul lucrat, fiecărui obiectiv fiindu-i stabilită astfel o pondere de timp.
Cu privire la evaluarea profesională a reclamantului s-a menționat că aceasta a fost făcută pentru timpul lucrat efectiv, având în vedere că în cursul anului 2014 a fost prezent la serviciu aproximativ 15 % din timpul de lucru, restul timpului fiind în concediu medical, recuperări sau concediu de odihnă.
De asemenea, această evaluare a fost făcută cu obiectivitate și reflectă realitatea, fiecare notă acordată reclamantului fiind justificată de evaluatori, iar din raportul de evaluare întocmit, pârâta a apreciat că în mod corect reclamantul a fost eliberat din funcția publică de execuție specifică de inspector antifraudă pentru incompetență profesională, conform art. 69 alin. 3 lit. c, art. 97 lit. c, art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv prevenirea unei pagube iminente, pârâta a învederat că reclamantul trebuie să fie amenințat cu producerea unei pagube iminente și ireparabile, precum și să facă dovada acestui aspect.
Art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr 554/2004 a definit paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.
Potrivit prevederilor acestui articol, reclamantul a indicat o . motive generale, dar care nu dovedesc paguba iminentă care i s-ar produce prin punerea în executare a actului administrativ contestat.
Întrucât cele două condiții prevăzute de Legea contenciosului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ contestat, în speță, reclamantul nu a făcut dovada celor două condiții, respectiv dovada unei pagube iminente și dovada cazului bine justificat.
La data de 24.04.2015, prin serviciul registratură, reclamantul D. G. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a susținerilor făcute de aceasta.
În apărare, față de susținerile pârâtei prin întâmpinare, reclamantul a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată și a precizat cu privire la concediul medical că Inspectoratul Teritorial de Muncă D. prin adresa nr. 1990/C.C.R.P. din 20.04.2015 a apreciat că evaluarea făcută și notele acordate prin raportul de evaluare contestat sunt vădit subiective și nu reflectă realitatea.
Reclamantul a anexat, în copie, raportul de evaluare pe anul 2014, cererea din data de 17.02.2015 prin care a solicitat comunicarea raportului de evaluare pe anul 2013, raportul de evaluare pe anul 2013, fișa postului întocmită la data de 15.10.2014 și adresa nr. 1990/C.C.R.P./20.04.2015 a Inspectoratului Teritorial de Muncă D..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin ordinul nr. 602/27.02.2015, reclamantul D. G. a fost eliberat din funcția publică de execuție specifică de inspector antifraudă clasa I, grad profesional asistent gradația 5, clasa 51 la serviciul de control antifraudă 6 – Direcția regională antifraudă fiscală 4 Târgu - J. din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală, la data expirării termenului de preaviz, conform art. 69 alin. 3 lit. c, art. 97 lit. c, art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru incompetență profesională, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale aferentă perioadelor 01.01. – 22.02.2014 și 25.08. – 31.12.2014.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Aceste noțiuni sunt definite în art. 2 din Legea nr. 554/2004, lit. ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În raport de aceste dispoziții, tribunalul reține că reclamantul s-a adresat în mai multe rânduri instituțiilor abilitate pentru a reclama faptul că ordinul este ilegal și că are o situație materială dificilă, iar pe rolul Tribunalul Gorj este înregistrat dosarul nr._, ce are ca obiect principal anularea ordinului nr. 602/27.02.2015.
Instanța constată în ceea ce privește condiția cumulativă a prevenirii unei pagube iminente că reclamantul a atașat la dosarul cauzei o adeverință din care rezultă că soția se află în întreținerea sa și că în ultimele 12 luni, respectiv de la 01.03.2014 până la 01.03.2015 a beneficiat de 160 de zile calendaristice de concediu medical.
De asemenea, din adeverința de venit pe anul 2015 reiese că reclamantul nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, reținându-se astfel că acesta are o situație materială dificilă, însă în situația admiterii acțiunii ce are ca obiect anularea ordinului se va dispune reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 2 C. pr. civ., cu consecința recuperării drepturilor salariale pierdute.
În ceea ce privește condiția cazurilor bine justificate, instanța constată că reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate a actului administrativ contestat, însă deși se invocă vădita nelegalitate nu se dovedește aparența nici unuia dintre aceste motive.
Astfel, faptul că există atașată la dosarul cauzei fișa postului, emisă pe numele său la data de 15.10.2014, nu este suficient pentru a înlătura prezumția că reclamantul a primit anterior altă fișă a postului sau că din legile speciale cunoaște atribuțiile ce îi revin, în baza principiului nemo censetur ignorare legem.
Susținerile privind subiectivismul evaluatorilor și influențele exercitate pentru a i se acorda reclamantului calificativul „nesatisfăcător”, ca și funcția deținută de evaluatori, sunt deopotrivă nedovedite.
Așadar, în cauză reclamantul nu a dovedit aparența de nelegalitate și paguba iminentă, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ. privind sarcina probei, condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru suspendarea executării unui act administrativ, măsură de excepție care se impune numai în situația unui act vădit ilegal, ce se poate constata prin analizarea sumară a cauzei, respectiv a probelor de la dosar.
Prin urmare, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va dispune respingerea cererii de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D. G., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu - J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - reprezentată legal prin Președinte G. - Ș. D., cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj – secția contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, A. M. N. | ||
Grefier, E. S. |
Red. A.M.N./Tehn. E.S.
4 ex./18 mai 2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 563/2015. Tribunalul GORJ | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 144/2015.... → |
|---|
