Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 9163/95/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 144/2015
Ședința publică de la 08 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. C. P.
Grefier: L. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei formulată de reclamanții F. A. M., G. A. și R. D. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constată că prin sentința nr.361/13.03.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de C. Administrativ și Fiscal s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în temeiul art.35 din Legea nr.165/2013, respectiv la instanța în circumscripția căreia se află sediul entității.
În speță, se constată că sediul entității avută în vedere la pronunțarea sentinței nr.361/2015 este situat în București Calea Floreasca, nr.2902, aspect față de care tribunalul invocă excepția de necompetență teritorială și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 4 decembrie 2014 sub nr._ reclamanții F. A. M., G. A. și R. D.tru au chemat în judecată pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), denumită de aceștia C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei sa emită decizia, reprezentând titlul de despăgubire, privind acordarea de măsuri reparatorii potrivit deciziei nr. 481/15.12.2010 a Curții de Apel C. în dosarul nr._ (adică 295 lei/mp, sumă ce ar fi trebuit acordată actualizată la zi de la data efectuării expertizei anul 2009) și a Dec. 133/15.10.2012 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în fapt, prin sentința. civilă nr. 86/26.03.2010 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea autoarei lor R. Sevastița, s-a dispus în contradictoriu cu pârâta ..J. retrocedarea către reclamantă a terenului situat în Tg - J., . Mai) cu nr. vechi 319, în suprafață de 540 mp, cu dimensiunea de 18 m x30 m, cu vecinii N și S- Complexul comercial P., E- . V- rest proprietate, așa cum a fost identificat de către expert F. F., s-a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 185.850 lei( 630 mp x 295 lei/m) pentru diferența de teren de 630 mp, cu dimensiunile de 18 m x 35 m, ocupat de Complexul Comercial P., din totalul de 1170 mp, cu vecinii mai sus menționați potrivit expertizei realizate de către expert F. F., de la A. București, s-a constatat că A. București nu are calitate procesuală pasivă referitor la terenul restituit în natură de 540 mp, s-a constatat că ..J. nu are calitate procesuală pasivă în raport de terenul de 630 mp, nerestituibil în natură, pentru care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin decizia 481/15.12.2010 a Curții de Apel C. în dosarul nr._ a fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a constatat îndreptățirea reclamantei (decedată în cursul procesului) prin moștenitori, actualii reclamanți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1170 mp situat în Tg-J., str. . 1 Mai, nr. 319 (vechi). Această decizie a rămas irevocabilă prin dec. 7643/31.10.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a României.
Au arătat că prin decizia 133/15.10.2012 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1170 mp, dispunându-se totodată înaintarea deciziei și a documentelor de la dosar pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Au făcut precizarea că în dosarul instanțelor_ s-a stabilit o valoare a terenului de 295 lei/mp, sumă ce ar fi trebuit acordată actualizată la zi de la data efectuării expertizei anul 2009.
Au menționat că Decizia 133/15.10.2012 a fost înaintata Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se dosar in vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor si acordării acestora, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea ui .247/2005, iar de la aceasta data si pana in prezent, C. Centrala nu a emis titlul de despăgubire pentru reclamanți.
Potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, dispozițiile entităților investite cu soluționarea notificărilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de Prefect (alin.21), apoi, se predau Secretariatului CCSD, împreuna cu întregul dosar aferent acestora, iar cu aceasta ocazie se face o noua verificare, de data aceasta numai „legalității respingerii cererii de restituire in natura.".
Secretariatul Comisiei Centrale, apreciind ca in mod întemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, demarează procedura de evaluare finalizata prin emiterea titlului de despăgubire.
In speță, procedura de evaluare a fost demarată prin însăși stabilirea valorii despăgubirilor la nivelul anului 2009. In aceste condiții, neemiterea titlului de despăgubire constituie un refuz nejustificat de îndeplinire a unei obligații legale.
In concluzie, reținând că pârâta nu și-a îndeplinit față de reclamanta obligațiile pe care i le impune legea, într-un termen rezonabil, și astfel aceasta este vătămata ., urmează ca, in baza art.8 din Legea nr.554/2004, sa fie admisă acțiunea și să fie obligata parata GCSD sa emită titlul de despăgubire..
Au considerat reclamanții că sunt pe deplin îndreptățiți a solicita acest lucru, neputând fi reținute apărările conform cărora legea nu prevede un termen în acest sens, urmând a se ține seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților financiare. Dreptul de creanță născut în favoarea lor prin emiterea hotărârilor judecătorești, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.l alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O., care nu era revocabil și care le dă dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului de proprietate.
În acest sens, relevantă este și hotărârea dată în cauza Ramadhi și alți cinci împotriva B., Curtea statuând în sensul în care „indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției."
Sub acest aspect, pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor lor decurgând din decizia nr. 133/2012, inclusiv emiterea titlului de plată, existența disponibilităților bănești nefiind un argument care să poată am fi opus.
O astfel de abordare este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că termenul de 2 ani pentru plata efectivă a sumei de 500.000 lei începe să curgă de la data emiterii titlului de plată, astfel încât pârâta., prin refuzul de a da curs cererii lor, prelungește în mod nejustificat și arbitrar acest termen, situație care este inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și a dreptului de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din decizia mai sus arătată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 8 din L. 554/2004, art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu prev. art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, art. 21 alin. 2 din Constituția României, raportat la disp. art. 194 Nou C.Proc.Civ.
În temeiul disp. art. 223, al. 3 Nou C.Proc.Civ., au solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea cererii au depus :sentința. civilă nr. 86/26.03.2010 def. și irevocabilă, decizia 133/15.10.2012 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului., actul de donație.
Prin rezoluția din data de 5 decembrie 2014 privind regularizarea cererii de chemare în judecată s-a solicitat reclamanților să achite taxa de timbru în cuantum de 20 lei și să depună la dosar copia Deciziei nr. 481/15.12.2010 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._, copia certificatului de deces l numitei R. Sevastița și alte acte în dovedire.
Legal citată pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, la data de 20 ianuarie 2015 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale (funcționale) a instanței sesizate și excepția prematurității privind cererea introductivă de instanță.
Cu privire la excepția necompetenței materiale ( funcționale) a instanței sesizate, a învederat că potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilea în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Ulterior modificărilor aduse de Legea nr. 165/2013 prin art. 35 alin. 1 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere cele menționate, a solicitat admiterea excepția necompetenței Secției de C. Administrativ și Fiscal, iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional să o soluționeze, respectiv Secția Civilă din cadrul Tribunalului Gorj.
Cu privire la excepția prematurității introducerii la instanță, pârâta a arătat că la data promovării prezentei cauze erau deja în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Ca urmare a publicării acesteia în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor In materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
Așadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
Prin această lege a fost înființată CNCI, care a preluat atribuțiile CCSD.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, a apreciat pârâta că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
În consecință a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
În drept, a invocat Legea nr. 10/201,republicată, Legea nr. 247/2005, H,.G. nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012,Legea nr. 165/2013, art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 361 din data de 13.03.2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, în soluționarea cauzei, invocată de pârâtă.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanții F. A. M., G. A. și R. D. și pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI în favoarea Secției Civile a Tribunalului Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanții F. A. M., G. A. și R. D. au chemat în judecată pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună obligarea acesteia sa emită decizia, reprezentând titlul de despăgubire, privind acordarea de măsuri reparatorii, potrivit deciziei nr. 481/15.12.2010 a Curții de Apel C. în dosarul nr._ (adică 295 lei/mp, sumă ce ar fi trebuit acordată actualizată la zi de la data efectuării expertizei anul 2009) și a Dec. 133/15.10.2012 a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
Conform disp. art. 1 din Legea nr.554/2004, denumit „Subiectele de sesizare a instanței”: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
În conformitate cu disp. art. 2 din aceluiași act normativ denumit „Semnificația unor termeni”: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;
e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Pe de altă parte, conform disp. art. 95 Cod procedură civilă: „Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță;
3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor”.
De asemenea, disp. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabileau în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit art. 35 - (1) din legea nr.165/2013 „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
(5)Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.
S-a reținut că normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, iar în cauza dedusă judecății dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant, astfel că excepția necompetenței, invocată de pârâtă, apare ca întemeiată.
Pe rolul Tribunalului Gorj, secția I Civilă, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 08 mai 2015, s-a constatat că prin sentința nr.361/13.03.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de C. Administrativ și Fiscal s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în temeiul art.35 aliniat 2 din Legea nr.165/2013, respectiv la instanța în circumscripția căreia se află sediul entității.
În speță, sediul entității C. C. pentru Compensarea Imobilelor se află în București, astfel că în mod eronat s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, invocându-se dispozițiile art.35 aliniatul 2 din Legea nr.165/2013.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocată, în raport de prevederile art. 248 c.p.c., reține următoarele:
Potrivit art. 35 aliniat 1 din Legea 165/2013 ,,Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”, iar potrivit aliniatului 2 „în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzută la aliniatul 1, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor”.
Potrivit art. 3 din aceeași lege, printre entitățile investite de lege se enumeră și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi.
Cum, în speță, entitatea chemată în judecată pentru a fi obligată să emită decizia este C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, competența de soluționare a prezentei cereri aparține Tribunalului București - secția civilă, în raza căruia se află sediul entității emitente, în temeiul art.35 aliniat 2 din Legea nr.165/2013.
În consecință, în temeiul art.248 c.p.c. raportat la art.95 c.p.c și art.35 alin.2 din Legea 165/2013, se va admite excepția de necompetență teritorială și se va dispune declinarea competenței în favoarea Tribunalului București - secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei cu privire la reclamanții F. A. M., cu domiciliul în municipiul Tg.J., . A, județul Gorj, G. A. cu domiciliul în municipiul Tg.J., Aleea Energeticienilor, ., . și R. D. citat la familia G. A., din municipiul Tg.J., Aleea Energeticienilor, ., . împotriva pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1 având ca obiect obligare emitere act administrativ, în favoarea Tribunalului București - Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 mai 2015.
Președinte, O. C. P. | ||
Grefier, L. P. |
Red.O.P. / C.B.
6 ex./ 11 Mai 2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 565/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 872/2015.... → |
|---|
