Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1545/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1545/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2154/263/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizie nr. 1545/2015
Ședința publică din 24 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Judecător: L. B.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I.T.M. Gorj în contradictoriu cu intimata petentă . prin administrator G. A., având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat, conform delegației depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind reprezentantul intimatei petente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, apelantul intimat este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că intimata petentă a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită amânarea cauzei, după care,
În condițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 482 C. pr. civ. tribunalul a verificat din oficiu și a stabilit că este instanță competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. pr. civ., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Tribunalul pune în discuție cererea de amânare formulată de intimata petentă.
Consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat învederează că lasă soluția la aprecierea instanței.
Asupra cererii de acordare a unui nou termen de judecată pentru angajare apărător formulată de către intimata petentă, instanța o apreciază ca nefiind motivată temeinic, raportat la dispozițiile art. 222 alin. 1 C. pr. civ., motiv pentru care o va respinge.
În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 C. pr. civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C. pr. civ., acordând cuvântul părților.
Consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul menținerii procesului - verbal de contravenție pentru motivele indicate în cererea de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1882 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de reclamanta ., prin administrator G. A., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Gorj, modificarea procesului-verbal de contravenție . nr._ din încheiat la data de 22.09.2014 de către pârâtul ITM Gorj, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale amendă de 10.000 lei cu sancțiunea contravențională „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut faptul că Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 22.09.2014, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin.1 lit. e raportat la art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, reținându-se în sarcina sa că, în urma controlului efectuat în data de 19.09.2014 la microcariera Lurda – Porcașa, s-a depistat numitul R. I. I. care presta activitate în folosul reclamantei fără a avea întocmite forme legale de muncă, respectiv contract individual de muncă în formă scrisă .
Conform art. 16 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 53/3003 „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”.
Este de menționat că potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată, fapta constând în primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia actului de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, și reține, sub aspectul legalității că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu. De altfel, reclamantul nu invocă motive de nulitate a procesului verbal de contravenție.
În raport de data comunicării procesului verbal de contravenție și data înregistrării acțiunii la instanță instanța a constatat că plângerea a fost introdusă înăuntrul termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat reiese că procesul verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrarie.
În speță, din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție.
S-a reținut astfel că, din declarația dată în fața organului de control la data de 19.09.2014 de către R. I. I. rezultă că acesta lucrează la societatea reclamantă din 19.09.2014 fără forme de angajare și fără să semneze un contract individual de muncă, ca și mecanic, alături de alți trei angajați, respectiv B. D., M. G. și M. V.. Cei trei au declarat că lucrează cu contract individual de muncă cu normă întreagă, aspect care s-a dovedit a corespunde realității, menționând salariul pe care îl primesc și au arătat că au desfășurat activitate împreună cu numitul R. I. I.. Salariatul societății reclamante R. I. a declarat în fața instanței că ar fi încheiat contract individual de muncă cu societatea încă din 18.09.2014. Această afirmație însă nu poate fi reținută întrucât a adăugat că nu cunoștea la data controlului conținutul acestui contract. Ori, este greu de crezut că din moment ce o persoană semnează un contract individual de muncă și prin urmare în mod obligatoriu i se înmânează un exemplar al acestuia, nu cunoștea cel puțin un element esențial al acestuia, respectiv salariul negociat. Nu poate fi reținută nici susținerea martorului în sensul că a declarat în fața organelor de control faptul că nu a semnat contractul fiind intimidat de acestea, întrucât o astfel de afirmație nu este confirmată de ansamblul probelor administrate. Mai mult, pe ceilalți trei angajați colegi ai săi, respectiv B. D., M. G. și M. V. atitudinea inspectorilor de muncă nu i-a împiedicat să declare conform cu realitatea cu aceeași ocazie.
Totodată, în cazul în care societatea încheiase contract individual de muncă în formă scrisă angajatului R. I. I. anterior controlului efectuat de ITM, astfel cum susține, aceasta îl înregistra înainte de începerea activității angajatului respectiv în registrul general de evidență a salariaților care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Ori, societatea nu a transmis registrul general de evidență al salariaților în format electronic cu datele referitoare la încadrarea în muncă a lui R. I. I. decât după efectuarea controlului.
Așadar în raport de probatoriul administrat instanța a reținut că numitul R. I. I. a prestat muncă pentru societatea sancționată și nu a avut încheiat contract individual de muncă.
Ori, potrivit art. 16 din Legea nr. 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, obligația încheierii acestuia anterior începerii raporturilor de muncă, revenind angajatorului.
Pe de altă parte, chiar pârâta în anexa de constatare a procesului verbal de contravenție a menționat că în urma verificării evidenței informatizate a instituției, a menționat faptul că ulterior completării fișei de identificare pe teren de către numitul R. I. I., la ora 17,07, societatea reclamantă a transmis la ITM Gorj Registrul de evidență a salariaților în format electronic cu datele referitoare la încadrarea în muncă pentru R. I. I..
Așadar, deși nu se pot reține motive de nelegalitate și netemeinicie în privința procesului verbal, instanța are posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, potrivit dispozițiile 34 din O.G. 2/2001. Instanța constată că amenda de 10.000 lei este disproporțională în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către reclamant, de urmările produse și de atitudinea reclamantei care așa cum s-a menționat mai sus a acționat imediat pentru .>
Astfel, față de criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG 2/2001, ținând seama de gradul de pericol social minim al faptei ce rezultă din împrejurările concrete, de împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este mult prea aspră.
Pe de altă parte, instanța a reținut că scopul regimului sancționator în materie contravențională este în primul rând de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi fapte, apreciind astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unei astfel de contravenții de către reclamantă, motiv pentru care a dispus admiterea în parte a plângerii, modificarea procesului-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată prin actul contestat cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I.T.M. Gorj, apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Consideră ca situația de fapt este cea reținuta de către agentul constatator in procesul verbal de contravenție iar intimata petiționara nu a reușit sa facă dovada existentei altei stări de fapt, decât cea reținuta in procesul verbal contestat.
Critica adusa sentinței apelate vizează faptul ca in mod nejustificat sancțiunea aplicata de către agentul constatator a fost transformata in avertisment de către instanța de judecata.
Așa cum corect s-a reținut de către instanța de fond, numitul R. a prestat munca pentru societatea sancționată si nu a avut încheiat contract individual de munca.
In individualizare trebuia sa se ia in clacul si faptul ca petenta a mai fost sancționată de către ITM Gorj, iar faptul ca amenda are un cuantum așa de ridicat, nu poate constituii un element de circumstanțiere. In speța de fata amenda a fost aplicata la minimul prevăzut de lege pentru fapta constatata. Nu are nici un fel de importanta dacă contravenientul a intrat ulterior în legalitate sau nu, legea trebuie aplicata si respectata tar de către toata lumea.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelant, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 22.09.2014, reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin.1 lit. e raportat la art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, reținându-se în sarcina sa că, în urma controlului efectuat în data de 19.09.2014 la microcariera Lurda – Porcașa, s-a depistat numitul R. I. I. care presta activitate în folosul reclamantei fără a avea întocmite forme legale de muncă, respectiv contract individual de muncă în formă scrisă .
În urma administrării probatorului, instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de petentă și a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de_ lei aplicată, cu sancțiunea „ avertisment”.
Apelantul intimat prin cererea de apel critică sentința instanței de fond în sensul că, fapta săvârșită nu are un grad de pericol social scăzut, astfel încât nu se justifică aplicarea unei sancțiunea mai blânde.
Verificând temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate prin cererea de apel și procedând la o nouă judecată pe fond a cauzei în raport de dispozițiile art. 466 și următoarele N.C.P.C., având în vedere caracterul devolutiv a apelului, precum și faptul că prin cererea de apel apelantul nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ci modificarea sentinței acesteia în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal, tribunalul va constata întemeiat apelul și în consecință va proceda la admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul constată că sunt întemeiate criticile recurentului intimat, în ceea ce privește această reindividualizare a sancțiunii de către instanța de fond, din cel puțin două considerente.
În primul rând, se constată că, procedând la reindividualizarea sancțiunii aplicate raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a pronunțat o sentință cu încălcarea dispozițiilor .Astfel, instanța de fond a ignorat dispozițiile legale în materia dreptului muncii, respectiv dispozițiile art. 16 din Legea nr. 53/2003 în conformitate cu care contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, în limba română, obligație ce revine angajatorului, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a acestuia, anterior începerii activității contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, însă în speță nu s-a probat că părțile au consimțit asupra încheierii unui contract individual de muncă anterior începerii activității persoanei găsite la lucru.
Astfel, din probele administrate la instanța de fond,reiese că la data controlului petenta nu avea înregistrat contractul de muncă, al persoanei surprinse la lucru fără forme legale, ulterior completării fișei de identificare pe teren de către numitul R. I. I., la ora 17,07, societatea reclamantă a transmis la ITM Gorj Registrul de evidență a salariaților în format electronic cu datele referitoare la încadrarea în muncă pentru acesta.
Mai mult, societatea petentă avea obligația, instituită prin dispozițiile Codului muncii respectiv art. 31 și 32, de a încheia contract de muncă și pe durata perioadei de probă întrucât perioada de probă constituie vechime în muncă, iar prin eludarea dispozițiilor legale de către societatea petentă, în sensul că nu a încheiat contract de muncă numitului R. I. I., pe această perioadă l-a lipsit pe aceasta de toate drepturile ce decurg din încheierea și executarea unui contract de muncă.
Tribunalul apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată de către agentul constatator pe considerentul că petenta a încheiat totuși contract de muncă chiar și ulterior controlului, întrucât prin primirea la lucru a unei persoane fără a-i încheia în prealabil un contract de muncă în forma scrisă au fost eludate dispozițiile imperative din Codul muncii și totodată a prejudiciat pe acea persoană de toate drepturile ce derivă din încheierea unui contract de muncă, inclusiv dreptul la vechime în muncă, pe perioada în care a lucrat în beneficiul societății petente, fără forme legale.
Instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată de agenții constatatori, deși a reținut culpa petentei în săvârșirea faptei contravenționale, a acordat clemență acesteia însă fără să aibă în vedere dispozițiile art. 16 raportat la dispozițiile art. 32 din Codul muncii care reglementează obligativitatea încheierii contractului de muncă în forma scrisă anterior începerii activității și de astfel obligativitatea încheierii contractului de muncă pe perioada de probă.
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii reglementează contravenții care au un pericol social ridicat, având în vedere valorile sociale apărate prin aceste dispoziții normative, respectiv garantarea și respectarea drepturilor cuvenite angajaților în urma raporturilor de drept al muncii pe care le stabilesc cu angajatorii lor, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol, adică acelea pentru care nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind necesar și suficient, în același timp, să se constate săvârșirea faptei.
Aspectul de culpă a fost reținut și de către instanța de fond, însă în mod nejustificat a acordat clemență societății petente doar pe considerentul că o contravenție reprezintă un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate și pe atitudinea sinceră a petentei, motiv pentru care tribunalul apreciază că se impune modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În baza considerentelor arătate și având în vedere dispozițiile art. 480 alin. 2 C. pr. civ. va fi admis apelul, schimbată sentința instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelata intimată I.T.M. Gorj, cu sediul în mun. Tg-J. ,Jud. Gorj împotriva sentinței civile nr. 1882 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul social în com. Cătunele, ., prin administrator G. A., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat M. C. cu sediul în Tg-J., ., ., ..
Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător,
A. M. N. L. B.
Grefier,
E. S.
Red. L.B./ Tehnored. L.C.
Jud. fond M.M. T.
4 ex/01 iulie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1068/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 403/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
