Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 26/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 8297/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 26/2015
Ședința publică de la 16 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S.
Grefier I. U.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții P. L. C. și I. M. în contradictoriu cu pârâții P. comunei Scoarța, . L. Scoarța, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în condițiile art.131 alin.2 NCPC instanța, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art.95 pct.1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.8 și 10 din legea nr.554/2004.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 31 octombrie 2014, sub nr._, reclamanții P. L. C. și I. M. au chemat în judecată pârâții P. comunei Scoarța, . L. Scoarța, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la calcularea și acordarea dobânzii legale penalizatoare prevăzută de OG nr. 13/2011, actualizată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar – fiscale în domeniul bancar, pentru sumele scadente prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1586/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ sumă care a fost eșalonată la plată în condițiile OUG nr. 71/17.06.2009.
A precizat că solicită calcularea și plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele scadente datorate începând cu data când hotărârea judecătorească a devenit executorie, până la data la care au fost plătite efectiv, cât și în continuare, pentru sumele scadente, datorate de angajator și care urmează să fie plătite eșalonat potrivit OUG nr. 71/17.06.2009.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin cererea înregistrată la P. comunei Scoarța sub nr. 9040/22.10.2014 au solicitat calcularea și acordarea dobânzii legale penalizatoare prevăzută de OG nr. 13/2011.
P. comunei Scoarța prin rezoluția aplicată pe cerere a refuzat să acorde în mod voluntar aceste drepturi.
Au susținut reclamanții că, potrivit principiului consacrat de secțiunea a 6-a din Cap IV al Noului cod civil - Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului și este necesar a fi reparat integral, în speța de față începând cu data la care hotărârea instanței de fond a devenit executorie conform prevederilor art. 278 pct. 1 din codul de procedură civilă din 1865, aplicabil la data pronunțării sentinței în cauză, cât și potrivit dispozițiilor art. 448 alin. 1, pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, fiind vorba de o hotărâre judecătorească ce are ca obiect plata unor drepturi salariale izvorâte din raporturile de muncă.
Potrivit art. 1.385 N.C.C. „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului”.
Art. 1.386 din N.C.C. statuează că: „(l) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
(2) În stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.
(3) Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice.
(4) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micșorat ori a încetat”.
Totodată, art. 1535 din N.C.C, stipulează explicit că:
„(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobândii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.
Astfel, se poate observă că legiuitorul stabilește în mod cert faptul că debitorul-angajator în sectorul bugetar are obligația reparării integrale a prejudiciului produs (art. 1.531 N.C.C), dar totodată dă posibilitatea părților de a stabili de comun acord cuantumul despăgubirii cuvenite creditorului, despăgubire pe care, o apreciază în cuantumul dobânzii legale prevăzute de lege.
Din interpretarea logico-gramaticală a dispozițiilor art. 1.535 N.C.C, rezultă în mod cert că acordarea daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, impune drept condiții necesare și obligatorii existența unei obligații de plată ajunsă la scadență (în speța de față, sentința civilă nr. 15/12.01.2009), precum și fapta ilicită și prejudiciabilă a debitorului constând în executarea cu întârziere a acestei obligații exigibile, exigibilitate care nu a fost afectată de OUG nr. 71/17.06.2009.
Reclamanții au invocat de asemenea și considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009, considerente potrivit cărora prin OUG nr. 71/17.06.2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, executarea eșalonată a obligației de plată creează un prejudiciu cert creditorului, existând condițiile angajării răspunderii civile delictuale a angajatorilor debitori din sectorul bugetar și prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, daunele — interese sub forma dobânzii legale penalizatoare se datorează necondiționat, fără a fi necesară dovedirea de către creditor a unui prejudiciu și fără a se putea nesocoti principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu consfințit de Noul Cod Civil.
Din considerentele aceleiași decizii susprecizate se reține că executarea eșalonată a obligației de plată îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, circumstanțe care sunt identice cu cele ce au condus la formularea de către reclamanți a prezentei cereri, nu se poate reține faptul că OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumpția relativă de culpă a debitorului, întrucât măsura eșalonării procedurii de executare provine însuși de la debitor.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Codului Civil, Codului de Procedură Civila și O.G nr. 13/2011, actualizată, privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești;
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar, în copii, sentința civilă nr. 1586 din 25 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, cererea înregistrată la P. Scoarța sub nr. 9040/22.10.2014.
Pârâții P. C. Scoarța C. A., . L. Scoarța nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința nr. 1586 din 25 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă cerere de chemare în judecată formulată de către reclamanții P. L. C. și I. M. în contradictoriu cu pârâtele Instituția Primarului C. Scoarța și .> Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților sporul de dificultate în procent de până la 50% conform Legii nr. 263/2006 pe perioada 01.01.2014 – 25.06.2014.
Reține tribunalul că prin OUG nr.71/2009 s-a stabilit plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, drepturi bănești care au fost supuse actualizării în raport de rata inflației.
Faptul că, prin dispozițiile art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nu reprezintă un impediment în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Nu se poate reține că acest act normativ poate modifica un titlul executoriu emis de o instanță judecătorească, debitorul stabilindu-și singur modalitatea executării, precum și exonerarea de orice prejudiciu cauzat din culpa sa, creditorului.
Indiferent de modalitatea de executare, creditorul are dreptul la daune pentru neexecutare sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin titlu executoriu.
Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora. Este o certitudine că aceste creanțe recunoscute în favoarea reclamanților sunt certe, lichide și exigibile, iar obligația rezultată din aceste titluri executorii invocate de reclamanți nu a fost afectată de vreun termen, astfel încât dobânzile curg de drept de la data rămânerii irevocabile a titlului executoriu.
Or, tocmai ca urmare a neexecutării de bună-voie a obligației de plată, reclamanții au formulat cererea de acordare a daunelor moratorii, indiferent de motivul pentru care suma datorată nu a fost plătită la scadență.
Tribunalul are în vedere că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art.1531 din Noul Cod Civil (NCC).
Dispozițiile art.1082 și art.1088 din Codul civil adoptat în 1864, respectiv art.1531 alin.1, alin.2 teza I și art.1535 alin.1 din Noul Cod civil au fost interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.2/2014 în sensul că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale pentru plata eșalonată a sumelor din titlurile executorii reprezentând drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar, potrivit OUG nr.71/2009.
La soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat în drept modul de aplicare și interpretare a normelor evocate privitoare la plata dobânzilor legale, având în vedere că sumele eșalonate prin OUG nr.71/2009 au fost plătite titularilor drepturilor actualizate, în raport de indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., ceea ce presupune că instanța supremă nu a exclus posibilitatea plății sumei actualizate și a daunelor moratorii.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul evocat are un caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, în raport de dispozițiile art.517 alin.4 NCPC, dreptul reclamanților la plata dobânzilor legale chiar dacă sumele plătite eșalonat au fost actualizate în raport de indicele de inflație, fiind incontestabil.
Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), rezultă că este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație.
Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței până la plata efectivă a sumei datorate.
Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat.
Reține de asemenea tribunalul că atât textul de lege vechi, cât și cel nou a reglementat ca principiu că pentru daunele interese ce se cuvin creditorului ca urmare a întârzierii plății creanței acesta nu poate să fie obligat să dovedească existența vreunei pagube. Această regulă nu trebuie să fie interpretată în sensul că daunele moratorii sub forma dobânzilor legale se acordă creditorului, indiferent de existența sau inexistența vreunui prejudiciu, ci în sensul că acesta este prezumat de lege, sarcina probei contrare fiind a debitorului.
Având în vedere toate considerentele arătate mai sus, tribunalul urmează să admită cererea și să oblige pârâții la plata către reclamanți a dobânzii legale, calculată la drepturile bănești cuvenite și stabilite prin sentința civilă nr. 1586 din 25.06.2014, dobânda va fi calculată începând cu data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective a drepturilor bănești restante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții P. L. C., CNP_ și I. M., CNP_, ambii cu domiciliul ales la P. comunei Scoarța, în . în contradictoriu cu pârâții P. comunei Scoarța, cu sediul în comuna Scoarța, ., județul Gorj, . în comuna Scoarța, ., județul Gorj și C. L. Scoarța, cu sediul în comuna Scoarța, ., județul Gorj.
Obligă pârâtele la plata către reclamanți a dobânzii legale calculată la drepturile bănești stabilite și cuvenite prin sentința civilă nr. 1586/25.06.2010, dobânda va fi calculată începând cu data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective a drepturilor bănești restante.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | ||
Grefier, I. U. |
Red. I.S./ tehnored. I.U.
7 ex/27 Ianuarie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 325/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 453/2015.... → |
|---|
