Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 217/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 217/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 7136/95/2014*
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 217
Ședința publică din 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâta P. C. Samarinești, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul G. D., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul depune la dosar dovada parcurgerii procedurii prealabile.
Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alin. 1 N.C.P.C. stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind cereri noi de formulat și excepții de invocat, tribunalul a considerat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fond pentru dezbateri:
Reclamantul G. D. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 16.09.2014, sub numărul_, reclamantul G. D. a chemat în judecată pârâta P. C. Samarinești, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 13.712 lei, reprezentând diminuarea salariului conform Legii nr.118/2010, pe anii 2010, 2011 și 2012, sumă actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin dispoziția nr.157/ 09.08.2010 s-a dispus, începând cu data de 01.07.2010, diminuarea salariului cu un procent de 25% din salariul brut, dispoziție dată în baza art.1 alin.1 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. În baza acestei dispoziții a fost păgubit cu suma de 5415 lei, începând cu data de 01.07.2010 și până în data de 31.12.2010.
A mai arătat că, în baza art.1 alin. 1 din Legea nr. 285/28.12.2010, începând cu data de 01.01.2011, se majorează salariile cu 15%, astfel că, în perioada 01.01._12, a fost păgubit de o sumă de 5241 lei. Prin O.U.G. nr. 19/2012 salariul s-a majorat în două tranșe, cu 8%, începând cu data de 01.06.2012, față de luna mai 2012, respectiv cu 7,4 %, începând cu data de 01.12.2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, astfel că, pentru nerespectarea acestei ordonanțe, în perioada 01.06._12, a fost păgubit cu suma de 3056 lei.
A depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dispoziția nr.157/09.08.2010 emisă de Primarul C. Samarinești, tabelul nominal cu salariații Primăriei C. Samarinești ale căror salarii au fost diminuate cu 25% începând cu data de 01.07.2010, tabel centralizator cu salariile angajaților pârâtei pe anii 2010-2012, cartea de identitate . nr._.
La data de 03.11.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamant. A arătat că prin dispoziția nr.157/09.08.2010 dată în baza Legii nr.118/2010 s-a dispus diminuarea salariului cu un procent de 25%, după care prin acte normative emise de Guvern și Curtea Constituțională s-a dispus recuperarea reducerilor salariale.
Prin sentința nr. 5203/11.12.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G. D., C.N.P._, domiciliat în comuna Văgiulești, ., în contradictoriu cu pârâta P. C. Samarinești, cu sediul în ., în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, analizând cu prioritate, în baza art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, invocată din oficiu, a reținut următoarele:
Reclamantul pretinde restituirea de către pârâtă a sumei de 13.712 lei, reținută necuvenit din salariul său în perioada 2010-2012, când a deținut funcția de secretar al C. Samarinești.
Conform art. 13 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, funcția de secretar al unității administrativ-teritoriale intră în categoria funcționarilor publici.
Prevederile art. 109 din Legea 188/1999 stabilesc că ,,toate cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Obiectul litigiului privește raporturile de serviciu ale funcționarului public, și, cum nicio altă dispoziție legală nu stabilește competenta unei alte instanțe pentru soluționarea litigiilor de natura celui de față, competența de soluționare a cauzei revine Secției de C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului Gorj.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.129 alin.1 pct. 2, art. 130 alin. 2, art. 132 și art. 136 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj.
Cauza a fost înregistrată la data de 15.01.2015, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub numărul de dosar_, cu citarea legală a părților.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul și temeiul legal invocat, de întreg materialul probator administrat, Tribunalul constată și reține că acțiunea dedusă judecății este netemeinică,urmând în consecință să fie respinsă, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010, intrată în vigoare la data de 03.07.2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei și în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Reclamantului îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale enunțate, fiind funcționar public în cadrul Primăriei C. Samarinești, instituție finanțată de la bugetul statului și care a pus în aplicare dispozițiile legale menționate, reducând cu 25%, începând cu data de 03.07.2010 cuantumul brut al indemnizațiilor, pentru care se solicită prin acțiunea dedusă judecății revocarea măsurii, cu consecința plății drepturilor salariale, reactualizate.
Instanța reține că, prin Decizia nr. 1221/2008, Curtea Constituțională a stabilit expressis verbis că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. Astfel, salariul apare ca o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea prevăzută în Legea nr. 118/2010 se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă, restrângere care nu se poate realiza decât în contextul aplicării art. 53 din Constituția României.
Pentru ca restrângerea menționată să poată fi justificată trebuie însă întrunite, în mod cumulativ, cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv:
- să fie prevăzută de lege;
- să se impună restrângerea sa;
- restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituțional, și anume pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- să fie necesară într-o societate democratică;
- să fie proporțională cu situația care a determinat-o;
- să fie aplicată în mod nediscriminatoriu;
- să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Din expunerea de motive a Legii nr. 118/2010 rezultă că soluția de diminuare a salariului celor care activează în domenii bugetare este întemeiată pe necesitatea apărării securității naționale.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010 s-a constatat faptul că „este evident că securitatea națională nu implică numai securitatea militară, ci aceasta are și o componentă socială și nu în ultimul rând economică. Astfel, nu numai existența unei situații manu militari atrage aplicabilitatea noțiunii de securitate națională, din textul art. 53, ci și alte aspecte din viața statului-precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului”.
Din cele expuse, cât și din cuprinsul deciziei enunțate a Curții Constituționale rezultă că restrângerea determinată de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 118/2010 este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului. În ceea ce privește caracterul temporar al acestei măsuri, necesar pentru a nu afecta însăși substanța dreptului constituțional-dreptul la muncă cu componenta acestuia, dreptul la salariu, acesta rezultă chiar din prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, care statuează că prevederile art. I – 3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum și cele ale art. 9 -14 se aplică până la 31 decembrie 2010. Susținerea că dispozițiile alin. (2) art. 16 al aceluiași act normativ anihilează prevederile alin. (1) din perspectiva permanentizării măsurilor de restrângere după data de 31.12.2010 este nereală, deoarece analizând textul de lege menționat, se observă că legiuitorul a prevăzut că începând cu data de 01.01.2011 se vor aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, însă acestea urmând a se face în condițiile Legii-cadru nr. 330/2009 și cu respectarea legii bugetului de stat și a legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011. Totodată, prin prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2), legiuitorul și-a stabilit o obligație de rezultat și anume aceea de a reveni la cuantumul drepturilor salariale stabilite în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, în caz contrar, ajungându-se la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor, caracter temporar ce este de însăși esența art. 53 din Constituție.
În ceea ce privește proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea Constituțională a statuat prin Deciziile nr. 872/2010 și nr. 874/2010 că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De altfel, chiar și în decizia 874/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a reținut că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Curtea a reținut însă că diminuarea cuantumului salariului/indemnizației/soldei, ca un corolar al dreptului la muncă cu 25% este prevăzută prin legea criticată și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. În acest context, asigurarea stabilității economice a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se încadrează în art. 1 din primul Protocol al CEDO, prin adoptarea acestei măsuri cu caracter temporar fiind respectat justul echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului și în acest fel respectându-se și cerința de proporționalitate a măsurii ca principiu reglementat de jurisprudența europeană fără a se aduce atingere substanței dreptului la muncă și implicit al celui la dobândirea salariului.
Prin Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la_, se stipulează în art. 1 al. 1 că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Potrivit al. 2, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012; cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Așadar, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că diminuarea salariului reclamantului prin legea 118/2010 cu 25% din salariul brut a fost determinată de necesitatea apărării securității naționale, având în vedere criteriile deja enunțate iar ulterior, prin acte normative succesive, respectiv Legea 285/2010 și OUG 19/2012, au fost majorate succesiv salariile și sporurile în procentele mai sus arătate, tocmai pentru a se respecta decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care aceasta constată că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, cu respectarea încadrării în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, astfel încât se apreciază că acțiunea formulată de reclamant este nefondată.
Față de considerentele enunțate, urmează a se respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâta P. C. Samarinești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul G. D., identificat prin C.N.P._, domiciliat în comuna Văgiulești, ., în contradictoriu cu pârâta P. C. Samarinești, cu sediul în ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | ||
Grefier, C. C. |
Red. O.C.S.
Tehnored. C.C.
4 ex./24 Martie 2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 186/2015. Tribunalul GORJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 211/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
