Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 351/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 2018/263/2013
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 351/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Judecător: L. B.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj în contradictoriu cu intimata petentă N. M., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, după care,
În condițiile art. 131 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 482 C. pr. civ. tribunalul a verificat din oficiu și a stabilit că este instanță competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C. pr. civ., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 479 C. pr. civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C. pr. civ.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 69 din 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta N. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 18.06.2013, întocmit de Postul de Poliție Drăgotești cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut faptul că prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 18.06.2013, de Postul de Poliție Drăgotești, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, fiind sancționată în baza art. 4 alin. 1 lit. b din aceeași lege, cu amendă în valoarea de 200 lei.
În fapt, s-a constatat că, la data de 18.06.2013, ora 14:45, pe raza comunei Drăgotești, aflându-se pe un teren agricol, precum și în aproprierea drumului județean 673 A, petenta a adresat cuvinte și expresii jignitoare fratelui său P. P., de natură să tulbure ordinea și liniștea publică.
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat, prin afișare la adresa de domiciliu a petentei la data de 08.07.2013 (fila 40) și a fost găsit de petentă la data de 13.07.2013, conform susținerilor acesteia.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție, „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice” și se sancționează cu amendă de la 200 de lei la 1.000 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. b.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeinicieiprocesului-verbal, instanța apreciază că, fiind întocmit de un agent al statului în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie.
O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil al persoanei sancționate constă în posibilitatea acesteia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În speță, din coroborarea probelor administrate în cauză, nu rezultă o altă situația de fapt față de cea reținută de agentul de poliție prin procesul - verbal de constatare a contravenției.
Așadar, din raportul agentului constatator (fila 30), se reține că a intervenit la solicitarea telefonică a petentei și a lui P. P., care au sesizat un litigiu privind o suprafață de teren. Agentul constatator a arătat că cele două persoane au continuat să-și adreseze cuvinte și expresii jignitoare și în prezența sa, deși li s-a atras atenția să înceteze. Prin urmare, agentul constatator a perceput în mod direct cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Aceste aspecte se coroborează cu declarația martorului N. D., fiul petentei, care a arătat că a existat un conflict între cei doi cu privire la dreptul de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren.
Instanța de fond a reținut că între petentă și fratele său P. P. a existat un conflict, ce a fost constatat, în mod nemijlocit, de agentul constatator, contrar susținerilor martorilor propuși de petentă în cauză. Astfel, deși martorul V. F. a declarat că a existat doar o neînțelegere între cei doi, o simplă neînțelegere nu putea genera intervenția organelor de poliție. Mai mult, instanța de fond a reținut că martorul N. D., soțul petentei, nu a fost prezent la momentul altercației dintre aceasta și cumnatul său.
Cu toate că prin plângerea formulată, petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța de fond a reținut că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei) cât și faptul că i-a fost asigurată reclamantei posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, fiind încuviințată proba cu martori, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere și faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În cauză, petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională în cuantum de 200 lei.
Instanța de fond a avut în vedere că, în cuprinsul art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurările comiterii acesteia. Instanța de fond a avut în vedere că atitudinea petentei a fost generată și de atitudinea fratelui său P. P., pe fondul unui litigiu privind dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a-i atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În consecință, instanța de fond a admis în parte plângerea petentei, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 18.06.2013, întocmit de Postul de Poliție Drăgotești cu sancțiunea „avertisment”.
Împotriva acestei sentințe civile nr. 69 din 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:
La motivarea, în fapt, apelantul intimat I.P.J. Gorj a învederat că, contravenienta a fost sancționată pentru adresarea de cuvinte și expresii jignitoare unei alte persoane.
În opinia sa, fapta săvârșită nu are un grad redus de pericol social, având în vedere că prin aceasta se aduce atingere normelor de conviețuire acceptate în societate, precum și onoarei și demnității persoanei.
De asemenea, a mai considerat că trebuie avută în vedere și atitudinea petentei, reflectată în plângerea contravențională, aceasta solicitând anularea procesului-verbal, prezentând instanței o stare de fapt neconformă cu realitatea.
În condițiile date, apelantul intimat a apreciat ca fiind greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele din C. pr. civ. și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, intimata I.P.J. Gorj este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411, alin, 1, pct. 2, teza a doua din C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, intimata petentă N. M. nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat pe baza probelor administrate în cauză și în raport de criticile formulate de către apelant, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 18.06.2013, de Postul de Poliție Drăgotești, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, fiind sancționată în baza art. 4 alin. 1 lit. b din aceeași lege, cu amendă în valoarea de 200 lei.
În urma administrării probatoriului, instanța de fond a admis în parte plângere contravențională formulată de petentă și a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertisment.
Raționamentul instanței de fond la pronunțarea sentinței a fost acela că pericolul social al faptei săvârșită de petentă este minim fapt ce rezultă din împrejurările comiterii faptei, instanța având în vedere că atitudinea petentei a fost generată și de atitudinea fratelui său, P. P. pe fondul unui litigiu privind dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren.
Criticile apelantului vizează netemeinicia sentinței, în sensul că fapta săvârșită nu are un grad de pericol social redus având în vedere că prin aceasta se aduce atingere normelor de conviețuire acceptate în societate, precum și onoarei și demnității persoanei.
Analizând temeinicia sentinței apelate în raport de aceste critic, tribunalul constată că nu sunt fondate criticile apelantului, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală, făcând o apreciere corectă a stării de fapt expusă prin actul constatator.
Tribunalul reține ca fiind corect raționamentul instanței de fond în sensul că sancțiunea avertismentului, raportată la starea de fapt reținută prin procesul-verbal este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiunii contravenționale și anume acela de a-i atrage atenția contravenientului supra faptei săvârșite și de al determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Un alt argument este acela că orice sancțiune juridică inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor speciale de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplica sancțiunea amenzii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 C. pr. civ. va fi respins ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în mun. Tg – J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 69 din 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă N. M., domiciliată în comuna Drăgotești, ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. M. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, E. S. |
Red. L.B./ Teh. E.S.
Jud. fond I. G. S.
4 ex/ 13 martie 2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6/2015. Tribunalul GORJ | Alte cereri. Sentința nr. 37/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
