Pretentii. Sentința nr. 876/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 876/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2588/95/2015
Dosar nr._ Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 876/2015
Ședința publică de la 03 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Fîrță C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D. pentru reclamantă, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind reclamanta și reprezentanții pârâtelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru, după care,
Avocat P. D., pentru reclamantă depune chitanța nr._-182-0195/01.07.2015 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 188, 90 lei.
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței și estimarea duratei cercetării procesului.
La interpelarea instanței, avocat P. D., pentru reclamantă, învederează că instanța este competentă în soluționarea cererii și estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Verificându-și competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina dedusă judecății, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar în baza art. 238 C. pr. civ., tribunalul estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat P. D., pentru reclamantă, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitată de către apărătorul reclamantei, tribunalul o consideră admisibilă și concludentă în soluționarea cauzei pentru a se dovedi aspectele arătate în cererea de chemare în judecată, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 258 C. pr. civ., raportat la dispozițiile art. 255 C. pr. civ., tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt din cerere și nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților asupra excepției și asupra cererii de chemare în judecată.
Avocat P. D., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr. 40/02.07.2015 atașată împuternicirii avocațiale, și taxă de timbru.
La interpelarea instanței, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere din cererea de chemare în judecată, apărătoarea reclamantei precizează că lasă soluția la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 24 aprilie 2015 sub nr._, reclamanta Fîrță C. a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2089 lei, achitată cu chitanța . nr._/25.05.2010, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății sumei până la data restituirii sumei, sumă ce a fost plătită cu titlu de taxă pe poluare, considerând că suma a fost plătită nelegal și obligatoriu, fiind incidente dispozițiile art. 1385, 1522, 1530 C. civ. coroborate cu dispozițiile art. 115, 117, 119 și 120 din O.G. nr. 13/2011 și cu dispozițiile C.J.U.E., așa cum s-a pronunțat prin Hotărârea din 18 aprilie 2013 cu privire la data la care curg dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, fără a fi condiționată la restituire de dispozițiile prevăzute la cap. V ind. 1, art. XV din Codul Fiscal modificat prin O.U.G. nr. 8/2014; anularea actelor administrative fiscale emise de pârâtă pentru plata taxei de poluare pentru auto marca Skoda O. Flash Benzină cu numărul de identificare TMBDX21Z9AC013237, respectiv adresa nr. GJ164207/02.12.2014, prin care a fost respinsă cererea sa de restituire și decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/l4.05.2010, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 451 - 455 C. pr. civ.
În motivare, reclamanta a învederat că a achiziționat în anul 2010, autoturismul marca Skoda O. Flash Benzină cu numărul de identificare TMBDX21Z9AC013237, care a fost anterior înmatriculat în U.E., iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată la plata taxei de poluare stabilită conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, deși România era deja stat membru al Uniunii Europene.
Reclamanta a considerat că aceste prevederi nu mai pot fi aplicate, întrucât începând cu data de 01.01.2007, când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, autoturismul fusese anterior înmatriculat într-o țară a Uniunii Europene și achitată taxa de primă înmatriculare.
Tratatul Comunității Europene prin prevederile sale limitează libertatea statelor în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, fiind interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Astfel, taxa specială nu a fost percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
În consecință, pentru autoturismele înmatriculate în România nu se plătește din nou taxa pe poluare cu ocazia revânzării, în timp ce pentru auto înmatriculate pentru prima dată în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România se percepe această taxă, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
Reclamanta a considerat că prin aplicarea diferențiată a acestei taxe s-a introdus un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe, legiuitorul încălcând în mod direct dispozițiile tratatului Comunității Europene, în speță art. 90 alin. l.
Scopul general al prevederilor art. 90 era acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, referindu-se la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Aceasta a apreciat că cerere se încadrează în prevederile art. 113 C. pr. fiscală, unde este reglementată restituirea de sume ce s-au constituit venituri ale bugetului, iar aceste sume se restituie debitorului la cerere.
Așadar, cu privire la plata acestei taxe, reclamanta a menționat că aceasta a fost introdusă în mod abuziv, inițial prin Codul fiscal, apoi prin O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și a apreciat că în mod nelegal A.F.P. Tg - J. i-a respins cererea de restituire a acestor taxe, întrucât astfel de taxe nu trebuiau plătite.
Din punctul său de vedere, a consider că, prin răspunsul negativ, pârâta i-a încălcat dreptul constituțional de a-i restitui suma cerută, sumă care i-a fost reținută nelegal, fiind condiționată la înmatricularea acestui autovehicul de plata acestei taxe, constituindu-se parte vătămată conform dispozițiilor Legii nr. 554/02.12.2004, art. 2, alin. 1, pct. a, iar conform art. 11 alin. l pct. a și b, reclamanta a apreciat că este în termen pentru a introduce prezenta cerere.
De asemenea, apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de poluare, în temeiul dispozițiilor legilor interne, a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și judiciară conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, fiind formulată în acest sens cererea nr. GJ163210/27.11.2014, considerând că prin cererea de restituire a sumei achitate a parcurs procedura contestării și a deciziei de calcul.
Contestând încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme și-a exercitat dreptul de a avea acces liber la justiție în conformitate cu prevederile art. 21 alin. l din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Astfel, a fost considerat act administrativ - fiscal vătămător însăși plata taxei de poluare, iar demersul prealabil administrativ la care a fost obligată conform Legii nr. 554/2004 și ale Codului de procedură fiscală ca fiind asigurat prin cererile anterior menționate.
Așadar, adresa emisă de pârâtă este un act unilateral deoarece exprimă voința unilaterală a autorității emitente de a-i respinge cererea, fiind emisă în regim de putere publică și în vederea executării în concret a legii, fiind astfel emisă de pârâtă în calitate de organ împuternicit oficial cu verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscale și care modifică raporturi juridice, deoarece prin consecințele sale concrete a exprimat voința pârâtei de a-i fi refuzată restituirea taxei.
Reclamanta a învederat că apreciază adresa ca fiind act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, acesta exprimând voința pârâtei de a refuza restituirea taxei solicitate, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvarea cererilor de restituire a taxei astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 C. pr. fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, conform cărora „în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”.
Mai mult, însăși actele administrative fiscale de încasare a taxei speciale, cât și adresa contestată au fost considerate de către reclamantă ca fiind acte vătămătoare.
Aceasta a considerat că prevederile O.U.G. nr. 50/2008 nu pot fi aplicate deoarece, începând cu 01.01.2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Autoturismul achiziționat a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat comunitar, prin urmare a fost achitată contravaloarea taxelor speciale de către primul deținător al acestuia, apreciind că suma i-a fost încasată nelegal și obligatoriu, iar decizia de calcul a fost emisă în baza unei norme interne care încalcă legislația comunitară, fapt consfințit prin Hotărârea Curții de Justiție Europeană (Camera întâi) din 7.04.2011(*) „Impozite interne - Articolul 110 TFUE - Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor - Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională” în cauza C-402/09, care concluzionează că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și în țara noastră taxa pe poluare este achitată numai de către primul deținător, în legislația internă neexistând reglementări privind perceperea taxei cu ocazia revinderii autoturismelor.
În consecință, pentru autoturismele înmatriculate în România nu se plătește taxa pe poluare cu ocazia revinderii, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România se percepe această taxă, rezultând o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE, dispoziții care se opun unei taxe speciale de înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E. în competiția cu produsele similare autohtone.
Decizia D.G.F.P. GORJ constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind C. pr. fiscală, întrucât este emisă de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încât este cenzurabilă pe calea contenciosului administrativ, întrucât constituie act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 50/2008 nu poate fi aplicate deoarece prin art. 142/2 modifică Codul Fiscal, acest lucru nefiind legal deoarece orice modificare adusă acestuia se face prin lege promovată cu șase luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia și nu prin ordonanță de urgență, iar orice modificare sau completare la prezentul Cod fiscal intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui prin care a fost adoptat, motive ce demonstrează nelegalitatea ordonanței privind taxa pe poluare în baza căreia a fost obligată să o plătească.
Deci, în speță, aceasta a considerat că este aplicabil principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, chiar și plata unor daune pentru pierderile suferite.
Referitor la taxa pe poluare a mai remarcat un alt tip de discriminare și anume: între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 01.07.2008 și cele care se înmatriculează ulterior.
Acest tip de discriminare s-a apreciat în raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16.12.1966 cu privire la drepturile civile și politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 și art. l și 2 din O.G. nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Taxa pe poluare a introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu, interzis prin art. 90 (1) din Tratatul Comunității Europene, în conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, dispozițiile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, aceeași prioritate având-o și aplicarea prevederilor art. 25 și art. 28 coroborat cu art. 3 alin. 3 din Directiva nr. 92/12 și art. 90 din T.E.E.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale Comunității dinainte de aderare.
Reclamanta a considerat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare a mai învederat că aceasta este contrară dreptului comunitar European de unde a rezultat că în baza art. 11 coroborat cu art. 148 din Constituția României ordonanța este inaplicabilă în dreptul intern și această taxă pe poluare este tot ilegală ca și predecesoarea ei.
În consecință, reclamanta a considerat că taxa pe poluare nu a fost datorată potrivit legislației comunitare și a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la restituirea acesteia indexată cu dobânda legală, această sumă fiind pentru pârâtă un folos nerealizat legal art. 1385, art. 1522 și art. 1530 C. civ. coroborate cu dispozițiile art. 115, art. 117, art. 119 și art. 120 din O.G. nr. 13/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice mijloc de probă admis de lege și care se impune a fi administrat în cursul judecății.
În drept, cererea de chemare a fost întemeiată pe prevederile art. 34, art. 36, art. 110, art. 267 și art. 344 din T.F.U.E. coroborate cu art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României, Legea nr. 157/2005, art. 25 și art. 28 coroborat cu art. 3 alin. 3 din Directiva nr. 92/12, art. l alin. l, art. 2 alin. l, art. l8 alin. l și 2 din Legea nr. 544/2004, Legea nr. 571/2003, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, art. l082 și 1084 din C. civ, art. 115, art. 117, art. 119, art. 120, art. 124 alin. 2 și art. 135 C. pr. fiscal.
În baza art. 451 – 455, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
În dovedire, au fost anexate în copie cererea de solicitare a sumei 2089 lei, nr. GJ163210/27.11.2014, adresa cu răspunsul negativ al pârâtei; decizia de calcul și chitanța cu suma plătită - FF nr._/19.04.2010 de achiziționare a autovehiculului.
În cadrul procedurii prealabile, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule din data de 14.05.2010 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2089 lei, sumă ce a fost achitată conform chitanței . nr._/25.05.2010.
Se constată că taxa respectivă pe poluare a fost plătită pentru un autovehicul marca Skoda O. cu numărul de identificare TMBDX21Z9AC013237.
Conform art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, în vigoare la data achitării acestei taxe, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, reținându-se așadar că ordonanța respectivă a intrat în vigoare după data aderării României la Uniunea Europeană.
Acest act normativ a suferit mai multe modificări, dar ceea ce interesează în cauză este faptul că nici una dintre aceste modificări nu a adus o schimbare de esență asupra regimului taxei pentru autovehiculele second hand importate sau cumpărate din România, fiind doar introduse anumite dispoziții relativ la anumite categorii de autovehicule noi, aspect ce nu are relevanță în speță.
Astfel, conform O.U.G. nr. 50/2008 în toate formele sale, respectiv forma inițială precum și în formele modificate, pentru autoturismele de ocazie cumpărate din România și deja înmatriculate în România nu se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, iar pentru autoturismele cu caracteristici identice care sunt importate din alt stat al Uniunii Europene deja înmatriculate în Uniunea Europeană se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, o atare situație descurajând fără echivoc achiziționarea autovehiculelor de ocazie din alt stat al Uniunii Europene, adică importul acestora de pe piața comună.
Potrivit art. 110 TFUE (ex – articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Analizând obiectul taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a statuat cu putere de principiu în hotărârea I. T. împotriva Statului Român C – 402/09 că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Celelalte apărări pe care pârâta A.N.A.F. le-a subliniat în adresa nr. GJ164207/02.12.2014 înaintată reclamantei nu au relevanță în speță, întrucât Legea nr. 9/2012 și O.U.G. nr. 9/2013 nu erau în vigoare la data achitării taxei respective.
Conform prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, instanța va da eficiență prevederilor art. 110 TFUE și jurisprudenței CEJ în materie, constatând că stabilirea taxei de 2089 lei în sarcina reclamantei este nelegală, astfel încât va dispune restituirea acestei sume reclamantei, în temeiul art. 117 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului din cerere privind anularea actelor administrativ fiscale, invocată din oficiu, se va dispune admiterea acesteia, cu consecința respingerii acestui capăt din cerere, ca inadmisibil, pentru considerentul că adresa nr. GJ164207/02.12.2014, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de restituire a taxei și decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/l4.05.2010 nu este act administrativ, ci este doar o operațiune de informare, respectiv nu produce efecte juridice, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În același sens, se reține că potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
De asemenea, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/l4.05.2010 nu a fost contestată de către reclamantă în condițiile art. 205 - 209 din Codul de procedură fiscală, pentru a se putea adresa ulterior instanței competente.
Așadar, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să restituie reclamantei suma de 2089 lei, reprezentând taxă pe poluare, și la plata dobânzii legale aferente, de la data plății sumei, respectiv 25.05.2010, până la restituirea efectivă a acesteia, pentru repararea integrală a prejudiciului, având în vedere dispozițiile 124 din Codul de procedură fiscală și principiile reținute în cauza CEJ I. împotriva României, respectiv „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., instanța va obliga pârâtele să achite reclamantei suma de 588, 90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cu privire la capătul din cerere privind anularea actelor administrativ fiscale, invocată din oficiu.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fîrță C., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu – J., .. 10, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în mun. Târgu – J., ., județul Gorj, și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să achite reclamantei suma de 2089 lei, reprezentând taxă pe poluare, și la plata dobânzii legale aferente, de la data plății sumei, respectiv 25.05.2010, până la restituirea efectivă a acesteia.
Respinge capătul din cerere privind anularea actelor administrativ fiscale, ca inadmisibil.
Obligă pârâtele să achite reclamantei suma de 588, 90, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj – secția contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iulie 2015.
Președinte, A. M. N. | ||
Grefier, E. S. |
Red. A.M.N./ Tehn. E.S.
5 ex./ 08 iulie 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 877/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1330/2015.... → |
|---|
