Pretentii. Sentința nr. 877/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 877/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2923/95/2015
Dosar nr._ Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 877/2015
Ședința publică de la 03 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. N.
Grefier: E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentantul reclamantei și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după care,
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina dedusă judecății, conform dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, iar în temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța estimează soluționarea cauzei la acest termen de judecată.
Analizând proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitată de reclamantă, tribunalul o consideră admisibilă și concludentă în soluționarea cauzei pentru a se dovedi aspectele arătate în cererea de chemare în judecată, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 258 C. pr. civ., raportat la dispozițiile art. 255 C. pr. civ., tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 12 mai 2015 sub nr._, reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., a chemat în judecată pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L., solicitând instanței de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 109, 19 lei, cu titlu de debit cert, lichid și exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societatea reclamantă în luna ianuarie 2014; la plata sumei de 47, 17 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0, 1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are calculat conform anexei și la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru avansate de reclamantă în vederea judecării și soluționării prezentei cauze.
În fapt, între reclamantă și pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L. s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr._/02.09.2013, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art. 1270 C. civ. „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, s-a apreciat că respectivul contract încheiat cu pârâta produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce reveneau reclamantei, în temeiul contractului amintit, societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada lunii ianuarie 2014, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit o singură factură aflată în dosar la fila 11, în valoare totală de 109, 19 lei.
Conform art. 14 (2) din Contract „Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată.”
Pârâta prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință, și-a însușit debitul în sumă totală de 109, 19 lei.
Art. 46 C. . un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătura, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârât, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către aceasta.
Conform art. 46 C. . către debitor probează obligațiunile comerciale. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În aplicarea acestui principiu art. 1516 cod civil dă dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune – interese pentru repararea prejudiciului (art. 1530 C. civ.).
În ceea ce o privește însă, pârâta nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată, nici până în prezent, debitul devenind cert, lichid și exigibil pentru factura emisă în perioada lunii februarie 2014, a cărei valoare, de ansamblu, este de 109, 91 lei, acesta fiind și motivul pentru care a fost promovată cererea de față.
Certitudinea efectuării prestațiilor este dovedită printr-o . texte din contract, dintre care prevederile art. 8, lit. a), f), g), n), o), p) din contractul de prestare al serviciului de salubrizare al localităților.
Din ansamblul acestor dispoziții contractuale rezultă că, în concepția legiuitorului, de la data când societatea reclamantă s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu, fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria municipiului Tg - J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că, numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art. 1169 din Codul civil; în caz contrar, refuzul său de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință. fără nici o acoperire legală.
Deci, atât din punct de vedere legal, cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor de salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi, pe motiv de neexecutare sau de executare necorespunzătoare, a obligațiilor asumate de societatea reclamantă, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare, care să fie opozabile, care să nu poată fi contrazise și în baza cărora să se poată impune reclamantei să-și asume întreaga responsabilitate în fața autorităților competente.
Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtei nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, reclamanta a arătat că certitudinea realizării sarcinilor ce i-au revenit, este indiscutabilă.
În același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-a angajat este garantată și prin existența unor interese majore, care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante, ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale și a celor locale, s-au luat măsuri, pe cale normativă, de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător iar, din aceste puncte de vedere, încercările pârâtei de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt inoportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept.
Părțile au inserat în contract, la art. 19, o clauză penală, stabilind că în caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit pârâta datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0, 1% pe zi de întârziere, raportate la nivelul debitului.
Conform art. 1538 Cod civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți.
Art. 1531 Cod civil statuează principiul conform căruia prejudiciul suferit de către creditor trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza, tocmai prin imposibilitatea de a folosi sumele pe care debitorul le datorează. Astfel, reclamanta a arătat că se consideră îndreptățită a solicita penalitățile de întârziere ce reprezintă evaluarea prejudiciului efectiv suferit de către creditor, cu titlul de daune interese pentru repararea beneficiului nerealizat.
În concluzie, reclamanta a considerat că în cauza dedusă judecății sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1270, 1272 și 1516 Cod civil.
Art. 1270 C. civ. prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante, în caz contrar, fiind antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile.
S-a mai precizat că în cauza dedusă judecății a făcut dovada existenței contractului încheiat între părți, precum și faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În virtutea contractului și-a asumat o obligație de a face pe care a respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtei conform obiectului contractului, iar pârâta nu a respectat obligația de plată a sumei de bani aferente serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite (pârâta nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu (întrucât a prestat servicii pentru care nu a încasat prețul pe care pârâta s-a obligat să-l achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului, pârâta și-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), consideră că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtei.
De asemenea, creanța solicitată de către societatea reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 C. pr. civ.
Astfel, în primul rând, reclamanta este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială.
În al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existență neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia. În fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform art. 14 alin. (1) din contractul de prestare „Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii”.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C. pr. civ., s-a solicitat să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile consacrate de art. 1270, 1272, 1516, 1531 și 1538 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, de Legea nr. 356/2002 și Legea nr. 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În ceea ce privește stabilirea competenței materiale a instanței de judecată s-a învederat faptul că a sesizat Tribunalul Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal deoarece, potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 101/2006 „soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență”.
Astfel fiind, în raport de motivele de fapt și de drept, expuse și argumentate în mod corespunzător, luând în considerare și întregul probatoriu administrat în condițiile în care societatea reclamantă și-a dus la îndeplinire toate obligațiile sale legale, contractuale și procesuale, în sensul prevederilor art. 1169 din Codul civil, s-a solicitat să se constate că cererea este întemeiată și dovedită, să fie admisă ca atare și să fie obligată pârâta la plata debitului ce îl are față de reclamantă, a penalităților de întârziere, cât și a cheltuielilor de judecată.
În baza art. 411 C. pr. civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, iar în probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate în xerocopie: Contractul nr._/02.09.2013; factura fiscală nr._/04.02.2014, calculul penalităților de întârziere și certificatul de înregistrare al debitoarei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză la data de 02.06.201, prin serviciul registratură, prin care a solicitat respingerea acțiunii în totalitate, întrucât soldul a fost achitat (la momentul aducerii la cunoștință), iar prezentul litigiu putea fi rezolvat pe cale amiabilă.
În motivare, pârâta a învederat că la data de 02.09.2013 a încheiat cu reclamanta un „contract de prestare a serviciului de salubrizare a locațiilor” pentru prestarea serviciilor de salubrizare la un spațiu comercial închiriat în ..
De asemenea, aceasta a mai precizat că toate facturile emise au fost achitate, dar datorită unor dificultăți financiare societatea și-a încheiat activitatea în spațiul de la adresa menționată anterior, aspect ce a fost adus la cunoștință reclamantei.
Astfel, reclamanta a mai emis o factură la vechiul sediu, cu toate că în contractul de prestări servicii era menționată adresa sediului social, respectiv ..
Conform prevederilor capitolului „X Litigii art. 23” din contract „Părțile convin ca toate neînțelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de reprezentanții lor”, dar cu toate acestea societatea pârâtă nu a fost notificată cu privire la existența soldului de către reclamantă la noul sediul social, motiv pentru care apreciază că nu a existat nici o încercare de rezolvare pe cale amiabilă din partea reclamantei a litigiului.
Așadar, în urma primirii la data de 14 mai 2015 a comunicării emise de Tribunalul Gorj, pârâta a învederat că a achitat soldul restant în valoare de 109, 19 lei, conform chitanței nr._/20.05.2015 anexate la dosarul cauzei, și a considerat că reclamanta nu a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, motive pentru care consideră că au fost încălcate clauzele contractuale.
La data de 09.06.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtă și a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a precizat că între ea și pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L. s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr._/02.09.2013, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art. 1270 C. civ. „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, s-a apreciat că respectivul contract încheiat cu pârâta produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce reveneau reclamantei, în temeiul contractului amintit, societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada lunii ianuarie 2014, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit o singură factură aflată în dosar la fila 11, în valoare totală de 109, 19 lei.
Aceasta a considerat că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în special cea prevăzută de art. 8 lit. g – să asigure continuitatea serviciului, art. 9 lit. b – utilizatorul are dreptul să i se presteze activitatea de colectare a deșeurilor municipale în ritmul și la nivelurile stabilite în contract.
Mai mult, societatea pârâtă a fost cea care nu și-a îndeplinit obligația contractuală, respectiv ea fiind cea care nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate și a mai specificat reclamanta că dacă pârâta considera că societatea reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile, aceasta avea posibilitatea contractuală de a contesta facturile fiscale ori prin necontestarea acestora în termenul contractual, a rezultat în mod neîndoielnic certitudinea executării obligațiilor contractuale.
Cu privire la factura fiscală nr._/04.02.2014 ce a fost emisă pentru serviciile prestate în luna ianuarie 2014 și care a fost trimisă la adresa din ., reclamanta a apreciat că s-a făcut conform dispozițiilor art. 8 din contract „Facturile și documentele de plată se transmit către operator la adresa Tg – J., .”.
Prin adresa nr. 285/04.02.2014, pârâta a înștiințat reclamanta despre rezilierea contractului de colaborare, dar nu a făcut nici o mențiune cu privire la o eventuală modificare cu privire la adresa de emitere a ultimei facturi, apreciind că dacă aceasta dădea dovadă de bună-credință se putea prezenta la sediul societății pentru ridicarea ultimei facturi, care potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 3 „Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată.”
Pârâta prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință, și-a însușit debitul în sumă totală de 109, 19 lei.
Având în vedere starea de pasivitate a debitoarei față de societate, reclamanta a procedat la recuperarea debitului, în primă fază prin încunoștințarea acesteia asupra debitului, prin intermediul unei somații și ulterior prin introducerea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește somația nr. 60/12.01.2015, reclamanta a precizat că aceasta a fost expediată, cu conținutul declarat și confirmare de primire, conform borderoului de facturi emise prin poștă din data de 19.01.2015 și copia dovezii de comunicare, la sediul social al debitoarei din jud. Gorj, mun. Tg – J., ..
În consecință, pârâta a dat dovadă de pasivitate, de rea – credință, neluând în calcul dispozițiile contractuale existente, a așteptat până la formularea cererii de chemare în judecată și până la data primirii comunicării pentru a formula întâmpinare.
Cu privire la chitanța prin care a fost achitat debitul restant, reclamanta a învederat că acesta a fost achitat după introducerea cererii de chemare în judecată la data de 12.05.2015, pe rolul Tribunalul Gorj.
Astfel, ca urmare a achitării contravalorii prestației, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta și-a micșorat obiectul cererii, în temeiul dispozițiilor art. 204 alin. 2 C. pr. civ., în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 47, 17 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0, 1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are calculat conform anexei și la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru avansate de reclamantă în vederea judecării și soluționării prezentei cauze.
Potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În aplicarea acestui principiu art. 1516 Cod civil dă dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune – interese pentru repararea prejudiciului (art. 1530 C. civ.).
La data de 09.06.2015, pin serviciul registratură, reclamanta a formulat cerere privind micșorarea câtimii obiectului cererii prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 47, 17 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0, 1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are calculat conform anexei și la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru avansate de reclamantă în vederea judecării și soluționării prezentei cauze.
În motivare, aceasta a învederat că ulterior introducerii acțiunii, pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L. a achitat suma de 109, 19 lei, cu titlul de debit cert, lichid și exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societate în luna ianuarie 2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 alin. 2 C. pr. civ., art. 969, art. 970 și art. 1073 C. civ., art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, de Legea nr. 356/2002 și Legea nr. 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a solicitat prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar obligarea pârâtei la plata debitului în sumă de 109, 19 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare efectuate, penalitățile de întârziere aferente în sumă de 47, 17 lei, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, în baza contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr._/09.02.2013, reclamanta s-a obligat să presteze activități de colectare a deșeurilor municipale în beneficiul pârâtei, fiind emisă factura fiscală atașate la dosar.
Debitul restant nu a fost contestat de către pârâtă, acesta fiind achitat după comunicarea acțiunii către pârâtă în cadrul prezentului dosar, respectiv factura atașată la dosar ce confirmă valoarea acestuia nu a fost contestată potrivit clauzei inserate în contract la art. 14 Capitolul VI.
Potrivit Capitolului VI din contract, s-a stabilit ca facturarea să se facă lunar la asociațiile de locatari în baza tarifelor aprobate și a cantităților efective determinate sau estimate potrivit prevederilor contractuale.
De asemenea, factura pentru prestare a serviciului de colectare a deșeurilor municipale se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, iar utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii; data emiterii facturii, data predării facturii, în cazul în care este transmisă prin delegat, și data scadenței se înscriu pe factură. Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata de penalități, reclamanta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 19 din contractul părților la acest debit pârâta datorează penalități de întârziere în cuantum de 47, 17 lei calculate conform tabelului anexat, sumă ce nu a fost contestată de către pârâtă, aceasta învederând doar faptul că nu s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în baza art. 23 din contract.
Conform art. 19 din convenție, neachitarea facturii la data scadentă atrage penalități de întârziere de 1 %/zi de întârziere calculate la debitul restant, iar potrivit art. 23 din convenție, părțile au convenit ca toate neînțelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de reprezentanții lor.
Instanța constată însă că pârâta a fost somată să achite debitul restant, pe care de altfel aceasta nu l-a contestat, îndeplinindu-și obligația contractuală enunțată, însă pârâta a achitat suma de 109, 19 lei (filele 27 – 30), ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât reclamanta este în drept să solicite penalitățile de întârziere, conform clauzelor contractuale enunțate.
Potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Prin urmare, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L., în baza art. 1270 Cod civil, și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 47, 17 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea ulterior precizată formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L. cu sediul în mun. C., . 2A, Pavilion Administrativ, Camera nr. 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu numărul J_, cod de înregistrare fiscală RO_, cont număr RO67BTRL_7500, deschis la Banca Transilvania, tel./fax. 0253/_, e-mail_, reprezentată legal prin A. Picoiu în calitate de director general și cu punct de lucru în mun. Târgu-J., .. 1 (acesta fiind și sediul procesual ales), în contradictoriu cu pârâta A. E. & Entertainment 86 S.R.L., cu sediul în mun. Târgu - J., ., județul Gorj, înregistrată la O.N.R.C. sub nr. J_, cod unic de înregistrare RO_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 47, 17 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj - secția contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2015.
Președinte, A. M. N. | ||
Grefier, E. S. |
Red. A.M.N./Tehn. E.S.
4 ex./06 iulie 2015
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 876/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
