Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 427/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1449/234/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 427
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
Judecător: B.-R. J. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Grefier: M.-O. I. E.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta D. M. împotriva Sentinței civile nr. 1261 din data de 16 decembrie 2014 a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 26.08.2014. s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei G. acțiunea civilă formulată de petenta D. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.08.2014, exonerarea de la plata amenzi de 720 de lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1261 din data de 16 decembrie 2014 a Judecătoriei G. plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 12.08.2014 s-a reținut faptul că, la aceeași dată, petenta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 12C, din direcția G. – Lacu R., iar la km 10+250 m, când a fost depășită de autovehiculul_ a virat stânga acroșându-l și proiectându-l în parapetul din partea stângă a drumului (f. 3).
Pentru săvârșirea contravenției, prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, petenta a fost sancționată potrivit art. 98 alin. 4 lit. c din același act normativ, cu o amendă în cuantum de 720 de lei și reținerea permisului de conducere (f. 6).
Petenta a semnat procesul verbal de constatare a contravenției, la rubrica alte mențiuni fiind inserate următoarele: Recunosc cele consemnate în prezentul proces verbal (f. 6).
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanța a constatat că petenta a formulat în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 plângere contravențională.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petenta a invocat drept motiv de nulitate relativă a procesului verbal faptul că la rubrica martor lipsesc elementele de identificare ale acestuia, astfel cum prevede art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care împrejurările care au dus la încheierea procesului verbal nu pot fi supuse controlului jurisdicțional, producându-i-se astfel o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Față de acestea instanța a reținut că, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a reținut că rolul martorului este acela de a confirma întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna procesul verbal și nu împrejurările care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției. Or, în situația de față petenta a semnat procesul verbal, motiv pentru care nu era necesară prezența unui martor și nici menționarea datelor de identificare ale acestuia în cuprinsul procesului verbal.
Având în vedere argumentele anterioare, instanța a reținut că nu se impune anularea procesului verbal pentru motivul invocat de petentă.
Petenta a contestat procesul verbal de constatare a contravenției sub aspectul temeiniciei precizând faptul că avariile autoturismului său sunt o daună minoră mai veche și aceasta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Astfel, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
De precizat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care acestea sunt incluse în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare (Cauza A. c. României, paragraful 60; cauza I. P. c. României, paragraful 31, cauza N. G. c. României, paragraful 30).
De asemenea, în cauzele anterior indicate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei, în vederea răsturnării prezumției, astfel cum rezultă din dispozițiile dreptului național aplicabil în materie contravențională, aparține celui care supune o pretenție judecății, respectiv petentului.
În speță, instanța reține faptul că petentul a avut la dispoziție cadrul procesual pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal respectiv, a avut posibilitatea de a prezenta dovezi și de a solicita instanței audierea unor martori. În astfel de situații Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că reclamantul nu pare să fie pus într-o poziție dezavantajată în raport cu cea a autorităților, fiind astfel respectate limitele stabilite de art. 6 din Convenție (Cauza I. P. c. România, paragraful 35).
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea de către conducătorul de autovehicul a regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Potrivit art. 98 din același act normativ, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă; clasei a III-a corespunzându-i un număr de 6-8 puncte amendă.
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit art. 118 lit. a din HG 1391/2006, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus.
Având în vedere materialul probator administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, aceasta deși martora B. L. a precizat că ea personal nu știe cu certitudine dacă mașina petentei este cea implicată în evenimentul rutier din data de 12.08.2014 (f. 30).
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că cele reținute în cuprinsul procesului verbal sunt confirmate atât de mențiunile făcute de petentă în cadrul procesului-verbal în sensul recunoașterii faptei contravenționale dar și de conținutul declarației aflate la fila 14 dosar.
Instanța nu a putut reține sinceritatea martorelor propuse de petentă, în primul rând datorită relațiilor de rudenie, respectiv de afinitate, existente între acestea și petentă, dar și datorită faptului că declarațiile acestora nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și nici cu afirmațiile petentei din plângerea contravențională.
Instanța a mai reținut că avariile celor două autoturisme, astfel cum reies din fotografiile atașate la dosarul cauzei, nu contrazic cele reținute în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției (31-34).
Față de cele arătate anterior instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea contravențională formulată de petenta D. M. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 12.08.2014, ca neîntemeiată.
II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta D. M..
Apelanta solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile și în rejudecare, solicită admiterea cererii sale în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravențiilor nr. CP nr._, apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa, deși din materialul probator administrat rezultă fără tăgadă că la data efectuării controlului de către agentul constatator apelanta nu a fost implicată în nici un eveniment rutier, iar cele constatate de către acesta nu au fost reale.
Motivarea instanței de fond, potrivit căreia nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu poate fi reținută.
Deși a arătat cu probele reținute la dosar că autoturismul condus de către ea nu avea avarii de unde să rezulte că a lovit autoturismul condus de către martora audiată în prezenta cauză, (acest aspect rezultă din poze), instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea. Mai arată că, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși de către ea pe motiv de "rudenie, respectiv afinitate", în schimb deși reține că din declarația martorei B. L. (cea care a condus autoturismul implicat în incident) care a precizat că: "ea personal nu știe cu certitudine dacă mașina petentei este cea implicată în evenimentul rutier din data de 12.08.2014" nu știe dacă aceasta a lovit-o.
Prin declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța ar fi trebuit să rețină în motivarea sa, că cele consemnate în procesul verbal contestat nu sunt conforme cu faptele presupus a fi săvârșite, iar procesul verbal a fost semnat la indicația imperativă a agentului constatator, indicând în același timp să îi înmâneze celeilalte persoane care ar fi fost păgubită asigurarea obligatorie.
Apreciază că în mod greșit instant de fond a respins acțiunea, nu rezultă din nici o probă administrată că autoturismul condus de către reclamantă ar fi fost implicat într-un eveniment rutier cu autoturismul condus de către martora B. L., acest lucru reiese din însăși declarația acesteia.
Apelanta invocă disp art.466 și urm. C.P.r.Civ.
III. Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA a depus întâmpinare.
Intimatul consideră că apelul este nefondat și arată că, contrar susținerilor apelantei, hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată.
Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 16 pct. 7 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002, aspect constatat și de către prima instanță.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, apreciază că, în mod corect instanța de fond a constatat, prin prisma probelor administrate în cauză, că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa. Chiar dacă agentul constatator nu a constatat personal contravenția reținută (ceea ce este imposibil în cazul accidentelor de circulație), acesta în mod corect a reținut în sarcina petentei contravenția prev. de art. 101, alin. 3, lit. „a" din O.U.G. nr. 195/2002 Rep.
Se arată că fapta concretă reținută în sarcina petentei realizează o corespondență cu modelul abstract descris în norma de incriminare a contravenției. Contrar susținerilor apelantei cu privire la netemeinicia procesului-verbal, arată că starea de fapt reținută de agentul constatator în actul sancționator este confirmată de avariile celor două autoturisme, constatate de către polițistul rutier și prezentate și în autorizațiile de reparații și de declarațiile de pagube auto completate de către conducătorii auto implicați. În plus, la momentul încheierii procesului-verbal, apelanta a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea că recunoaște fapta contravențională.
Având în vedere că procesul-verbal a fost legal întocmit și vinovăția contravenientei a fost dovedită prin probele administrate în cauză, apreciază că apelul este nefondat.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 1261/2014 a Judecătoriei G..
În drept intimatul își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
IV. În răspunsul la întâmpinare apelanta afirmă că nu pot fi reținute susținerile pârâtei formulate prin întâmpinare că nu apelanta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție contestat. Așa cum a arătat prin plângerea formulată și în urma materialului probator administrat în cauză, rezultă că autoturismul condus de către ea nu avea avarii care să conducă cu certitudine la ideea că a lovit autoturismul condus de către martora audiată în prezenta cauză, și că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea.
Consideră că nu pot fi reținute nici susținerile formulate de către pârâtă prin întâmpinare în sensul că: "starea de fapt reținută de către agentul constatator în actul sancționator este confirmată de avariile celor două autoturisme, constatate de către polițistul rutier și prezentate și în autorizațiile de reparații”, motivat de faptul că nu s-a efectuat o expertiză tehnică care să confirme sau să infirme că avariile celor două autoturisme provin de la acel presupus incident petrecut în trafic în care cele două autoturisme ar fi fost implicate.
Mai arată că, semnarea procesului verbal de către contravenient nu poate fi reținută în acest caz, motivate de faptul că acesta a folosit la adresa apelantei cuvinte trivial și a folosit amenințări, formulând în acest sens plângere penală împotriva agentului constatator.
V. Analizând apelul, Tribunalul remarcă reaua-credință vădită a apelantei, care a provocat un accident de circulație și a părăsit locul faptei încercând să se sustragă de la răspundere. Aceasta a fost identificată și oprită în urma organizării unor filtre de către Poliția Rutieră și, cu toate că a recunoscut săvârșirea faptei în cadrul unei declarații olografe date la Poliție și sub semnătură în cadrul Procesului-verbal de constatare a contravenției, și deși din fotografiile efectuate de agenții de poliție rezultă o corespondență clară între avariile celor două autoturisme, neagă cu vehemență implicarea în evenimentul rutier, invocând în acest sens declarațiile mincinoase ale martorilor propuși (mama și soacra sa) și declarația trunchiată a conducătoarei celuilalt autoturism implicat în accident.
VI. Astfel, deși este adevărat că B. L. (cealaltă persoană implicată în accident) a declarat că nu știe cu certitudine dacă autoturismul condus de apelantă a accidentat-o, a explicat această împrejurare arătând că în momentul accidentului a fost șocată și că fiica sa, care se afla în autoturism, a apelat numărul de urgență 112 și a comunicat ultimele două litere din numărul de înmatriculare al autoturismului care a provocat accidentul și care nici măcar nu a oprit, autoturism care s-a dovedit a fi cel condus de apelantă.
În aceste circumstanțe, Poliția a efectuat două filtre, la . și la . R. (accidentul a fost provocat între cele două localități, pe sensul de deplasare către Lacu R.), identificând autoturismul apelantei, care prezenta avarii ce corespundeau cu cele suferite de autoturismul condus de B. L.. Accidentul a fost provocat aproximativ la jumătatea distanței de 26 km dintre cele două localități, deci apelanta a fost identificată rapid, neexistând alte autovehicule care să corespundă descrierii (aceleași două litere din numărul de înmatriculare) și să prezinte avarii.
Date fiind aceste împrejurări, precum și faptul că apelanta a recunoscut inițial săvârșirea faptei (par. V supra), fără a dovedi că ar fi fost forțată în acest sens, caracterul mincinos al declarațiilor date de martorele pe care le-a propus (mama și soacra sa) este evident.
În plus, declarațiile celor două martore, chiar analizate separat de restul ansamblului probator, sunt neverosimile. Astfel, G. D. a susținut că la km 13, adică în locul unde a fost provocat accidentul, autoturismul condus de apelantă s-a înscris în depășirea unei mașini și a lovit un parapet cu roata din stânga spate, iar D. Maghita că, la km 13, apelanta a atins un parapet cu roata din stânga spate. Este vădit neverosimil ca exact în locul și în perioada producerii accidentului, în care apelanta contestă că ar fi fost implicată, aceasta să fi lovit un parapet aflat pe sensul opus, mai ales că în plângere arată că soțul său a explicat polițiștilor că avaria este „mai veche”.
VII. În concluzie, apelanta este cu certitudine vinovată, apelul său fiind vădit neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta D. M. domiciliată în G., ., jud. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 1261 din 16 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte Judecător
B.-R. J. Banyai E.
Grefier:
M.-O. I. E.
Red. B.R.J.
Primit: 08.10.2015.
Tehnored/id:08.10.2015.
Ex. 4/A.IM.
Jud. de fond: A.M. Z.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 428/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 434/2015.... → |
|---|
