Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3091/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 428
Ședința publică din 20 Mai 2015
Completul compus din:
Judecător: B.-R. J. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Grefier: M.-O. I. E.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta .. împotriva Sentinței civile nr. 2597 din data de 30 octombrie 2014 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 02.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. acțiunea civilă formulată de petenta . în contradictoriu cu I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR - REGIUNEA NR. 8 SIBIU, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.05.2014. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment potrivit dispozițiilor art. 38 alin 3 rap. la art.7 alin 2 și 3 din OG nr. 2/2001.
Prin Sentința civilă nr. 2597 din data de 30 octombrie 2014 a Judecătoriei Miercurea C. s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.05.2014 (fila nr. 12) petenta a fost sancționată cu amendă de 4000 lei pentru că în data de 13 mai 2014, la ora 14.02, în localitatea Cozmeni, în urma controlului efectuat asupra autovehiculului cu număr de înmatriculare_ utilizat de petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, autovehicul condus de dl. E. C., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național conform avizului de însoțire a mărfii nr._/13.05.2014, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult. Astfel, în perioada 23.04.2014, ora 13:44-24.04.2014, ora 05:59, conducătorul auto a efectuat un timp de odihnă săptămânală de doar 16 ore și 15 minute față de 24 de ore cât trebuia să efectueze minim legal, deci nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă mai exact cu 7 ore și 45 de minute.
Ca temei legal al sancționării petentei a fost reținut art. 8 al. 1 punctul 9 coroborat cu art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007 potrivit cărora este încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, a Acordului AETR și constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitate instanța a reținut că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Lipsa semnăturii unui martor asistent nu este de natură să conducă la anulare a procesului verbal deoarece agentul constatator a menționat motivul care a stat la baza încheierii actului în aceste condiții, respectiv lipsa martorilor de la fața locului în momentul întocmirii actului atacat. Pentru aceleași motive, instanța a constatat că și susținerile referitoare la nerespectarea dreptului petentei de a formula obiecțiuni sunt neîntemeiate.
Dispozițiile art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 instituie o . elemente pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu actul constatator al contravenției. Obligația menționării acestor date revine în mod evident agentului constatator, iar neîndeplinirea îndatoririlor respective poate, fără îndoială, să atragă nulitatea actului întocmit. Însă aprecierea caracterului acestei nulități se face în raport de prevederile Codului de procedură civilă, întrucât, art. 47 din O.G. nr. 2/2001 stipulează expres că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Iar potrivit art. 175 alin. 2 din acest ultim act normativ, „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară”.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că lipsa unora dintre mențiunile obligatorii instituite de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 este o nulitate implicită, care poate să atragă desființarea actului numai dacă prin acesta s-a produs părții o vătămare care nu se poate înlătura în alt mod. Este incontestabil faptul că în cazul aplicării dispozițiilor art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 avem de-a face cu o nulitate, însă este vorba despre o nulitate implicită, virtuală, fiindcă ea nu este expres prevăzută de lege. Textul de lege amintit nu face decât să traseze niște obligații pentru agentul constatator, dar norma respectivă nu identifică în mod clar și sancțiunea care intervine în caz de nesocotire a acestor obligații. În consecință, ar fi excesiv și contrar prescripțiilor art. art. 175 alin. 2 C. pr. civ., să se procedeze la anularea procesului-verbal de contravenție în situația în care lipsurile sale, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate. În plus, sarcina dovedirii acestei vătămări aparține celui care invocă o asemenea pretenție în fața instanței de judecată, iar nu organului judiciar. Vătămarea nu se prezumă.
Referitor la nerespectarea obligațiilor instituie de art. 19 din OG nr. 2/2001, se reține că alin.1 al acestui articol: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza care au fost motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod”
Analizând procesul-verbal încheiat, instanța a reținut că acesta cuprinde motivele pentru care nu a fost semnat nici de către contravenient și nici de către un martor asistent, considerând astfel neîntemeiate susținerile petentei în sensul că procesul-verbal nu este legal încheiat, agentul constatator îndeplinindu-și obligațiile legale ce îi reveneau conform art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001, în situația inexistenței unui martor asistent.
În ceea ce privește încheierea ulterioară a actului administrativ, instanța a reținut că față de art. 13 alin 1 și art. 14 din OG nr. 2/2001, procesul – verbal astfel încheiat nu este lovit de nulitate, iar exercitarea dreptului de a formula obiecțiuni este strâns legată de prezența contravenientului la întocmirea procesului – verbal de contravenție. Când procesul – verbal este încheiat în lipsa acestuia, cum este în speță, este de la sine înțeles că petenta nu putea formula obiecțiuni, iar agentul constatator nu poate fi în culpă pentru lipsa acestei posibilități.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție instanța a reținut că potrivit art. 8 al. 6 din Regulamentul CE nr. 561/2006 „Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
- două perioade de repaus săptămânal normale sau
- o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în . celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă”. Totodată, instanța reține că potrivit art. 4 lit. h din același regulament, prin perioada de repaus săptămânal se înțelege: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus săptămânal normală" sau o "perioadă de repaus săptămânal redusă":
- "perioadă de repaus săptămânal normală": orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;
- "perioadă de repaus săptămânal redusă": orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6). „
În cauza de față, din diagrama tahograf a conducătorului auto E. C. (fila 43,44 – depusă de intimată) rezultă că în intervalul 23.04.2014, ora 13:44-24.04.2014, ora 05:59, conducătorul auto a efectuat un timp de odihnă săptămânală de doar 16 ore și 15 minute față de 24 de ore cât trebuia să efectueze minim legal - timp ce urma la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă - deci nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă mai exact cu 7 ore și 45 de minute. Față de dispozițiile art. 4 lit. h din Regulamentul CE mai sus arătat rezultă că această perioadă reprezintă perioadă de odihnă săptămânală, așa cum de altfel este și indicat în mod expres pe diagrama tahograf.
Sub acest aspect, s-a reținut că pentru a analiza activitatea desfășurată de către dl. E. C., inspectorii de trafic au verificat activitatea acestuia pentru ziua în care s-a desfășurat controlul și pentru o perioadă precedentă de 28 de zile. Astfel, pentru a putea analiza respectarea prevederilor legale s-a avut în vedere intervalul 15.04._15, iar cum în cauză, în perioada 23.04._14, softul TachoSan versiunea 1.9 a identificat nerespectarea timpului de odihnă săptămânală, constatându-se nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală, aceasta fiind mai scurtă cu 7 ore și 45 minute.
Instanța a reținut că diagrama săptămânală eliberată ( filele nr. 43-44) constituie un mijloc de probă pertinent, confirmând situația de fapt reținută în procesul –verbal, orele avute în vedere la constatările inspectorului de control în trafic fiind în concordanță cu cele rezultate din diagrama anterior menționată și fiind raportate la fusul orar UTC+2, instanța neputând reține o interpretare a cartelei tahograf ce emană de la chiar petentă.
În aceste condiții, instanța a apreciat că situația reținută în procesul-verbal corespunde adevărului și, întrucât fapta concretă descrisă în procesul-verbal atacat întrunește elementele descrise în norma incriminatoare, a considerat că sunt întrunite în ceea ce privește comportamentul petentei elementele necesare pentru angajarea răspunderii sale contravenționale pentru fapta reținută de către agentul constatator, context în care se impune menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Cu privire la solicitarea petentei de a schimba amenda aplicată în avertisment, instanța a reținut că potrivit art. 8 din OG nr. 37/2007, fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR, împrejurarea ce nu justifică doleanța petentei. Instanța mai are în vedere că normele anterior menționate sunt instituite pentru asigurarea siguranței circulației rutiere, a stabilității raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurenței loiale, valori sociale indispensabile desfășurării normale a acestei activități.
Având în vedere și urmarea ce s-ar fi putut produce, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, reținând și că regulile instituite au un caracter general, instanța a apreciat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind legală și temeinică.
Față de dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, sancțiunea principală a avertismentului se poate aplica doar în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, în cauză nefiind îndeplinită această cerință pentru motivele arătate mai sus, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege.
Referitor la apărările petentei făcute în considerarea persoanei conducătorului auto, instanța reține că răspunderea contravențională este personală, iar în cauză aparține petentei, în calitate de operator de transport rutier, iar nu conducătorului auto.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că fapta a fost în mod corect individualizată și sancționată de către agentul constatator, petentei fiindu-i aplicată o amendă în limita minimă prevăzută de lege.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel ..
Apelanta în cadrul motivelor arată că Judecătoria Miercurea C. analizând probele din dosar a dovedit imparțialitate în aprecierea faptei probatorii ale acestora și admițând doar susținerile petentei, susțineri contrazise de probele din dosar, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Apelanta apreciază că, instanța de fond în judecarea cauze, a încălcat dispozițiile art. 211 Cprc, cu referire Ia art. 6 din Cprc "dreptul la un proces echitabil" și art.8 din Cprc - egalitate de tratament.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție arată că, instanța de fond a reținut că nu este incident în cauză niciunul din motivele de nulitate absoluta prevăzute de art.17 din O.G.2/2001. Consideră că, în mod părtinitor instanța a interpretat greșit textul de lege (art.17 din O.G.2/2001).
În ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, arată că a invocat două excepții de procedură, încălcarea dispozițiilor art.16 alin. 1 din O.G.2/2001 cu referire la art.17 din O.G.2/2001. Instanța de fond le contopește, le reține ca fiind nulități relative și constată ca petenta nu a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, respingându-le. Consideră nefondat acest raționament, cu privire la excepția prevăzuta de art. 16 alin. 1 din O.G.2/2001. Precizează că, din coroborarea acestor doua articole 16 alin.1 și 17 din O.G.2/2001, referindu-se la cauza concretă supusă judecății, nedescrierea corectă a faptei săvârșite, rezultă fără dubii că nu se află în prezența unei excepții de procedură relative ci în prezența unei excepții de procedură absolută, situație în care nulitatea este prezumată, iar instanța o poate invoca și din oficiu.
Arată că probele depuse Ia dosar confirmă că în procesul verbal de contravenție s-au consemnat greșit orele pe baza cărora s-a determinat intervalul de timp reprezentând nerespectarea timpului de odihnă. Astfel, din înregistrările tahograf, depuse la dosar, rezultă alte ore (cele corecte) decât cele reținute greșit de către agentul constatator în procesul verbal. Susține că, nefondat, instanța a reținut că petenta a depus înregistrările tahograf din care rezultă că agentul constatator a consemnat corect datele.
Subliniază de asemenea că, instanța de fond avea la dosar datele din procesul verbal de contravenție pe de o parte și înregistrările tahograf, pe de altă parte, că le putea compara și în consecință să stabilească adevărul. Neprocedând astfel, a reținut doar cele susținute de intimata în sensul ca procesul verbal de contravenție este întocmit corect. Mai arată că instanța de fond nu a verificat dacă agentul constatator, în procesul verbal de contravenție contestat, a aplicat corect fusul orar UTC+3. În baza de date a ISCTR fusul orar este UTC+2 greșit, iar intimata în întâmpinare face vorbire de fusul orar UTC+3, pentru a acoperi încălcarea de lege a agentului constatator-inspector de trafic, în ce privește acuratețea descrierii faptei, cum obligă art. 16 alin. 1 din O.G.2/2001.
Mai arată că, intimata în susținerea legalității procesului verbal de contravenție, face trimitere la înscrisurile: "digrama săptămânala" și "contravenții conducător auto". Din aceste înscrisuri rezultă contradicții, astfel, diagrama săptămânală - E. C., releva timp de odihnă și timp de conducere care, comparat cu înscrisul "contravenții conducător auto" conf. Reg. 561/2006 UTC+2 (s.n. timp de conversie a fusului orar), probează fără dubiu că în procesul verbal de contravenție s-au consemnat eronat orele. Prin această încălcare, descrierea greșită a faptei, legiuitorul și practică judiciară o consideră ca fiind fapta nedescrisă iar actul constatator lovit de nulitate absolută. În aceste împrejurări procesul verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumția de legalitate, aceasta fiind răsturnată cu probe de către apelantă.
Referitor la excepția de procedură invocată și prevăzută de art.19 alin.1 și alin.3. apreciază că, aceasta excepție de procedură, relativă trebuie analizată având în vedere cerințele art. 16 alin.7 combinat cu dispozițiile art. 19 alin. 1-3. Instanța de fond le-a unit - art. 16 cu art. 17 din O.G.2/2001, interpretând greșit legea. În cauza concretă, supusă judecății, privind respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1-3 de către agentul constatator, arată că a invocat modalitatea abuzivă și de rea credință a agentului constatator privind încheierea procesului verbal de contravenție la data și locul constatării. Constata fapta la data de 13.05.2014 orele 14:02 în localitatea Cosmeni, când la ora respectivă era trafic intens și se puteau identifica martori asistenți, în situația când contravenientul nu era de față. Încheie procesul verbal la data de 15.05.2014 orele 10:30 la biroul instituției consemnând că la data și locul încheierii nu s-au identificat martori. Este normal și logic că martorul asistent nu mai avea eficiență la data și locul încheierii procesului verbal. Pentru acoperirea acestui viciu care a devenit practica păguboasa în rândul agenților constatatori, agentul constatator l-a acoperit, în opinia sa prin mențiunea falsă de la punctul 10 lit. b din procesul verbal "Motivul lipsei martorului": "Nu s-a putut identifica nici un martor la fata locului decât alt agent constatator, care potrivit O.G.2/2001 nu poate semna in calitate de martor". Apelanta face precizarea că la data constatării contravenției erau suficiente persoane, altele decât agenți constatatori, care puteau fi puse ca martori asistenți la încheierea procesului verbal de contravenție. Conducătorul auto confirmă că și el avea un pasager în cabină dar care nu a fost solicitat să fie martor.
Subliniază că pentru a se înlătura acest procedeu devenit practica în rândul agenților constatatori, de a întocmi procesul verbal de contravenție în alt loc și la altă dată, fără motive temeinice, că în cazul concret, numai instanța de judecată, având de soluționat mai multe cauze, poate determina înlăturarea acestui procedeu prin hotărârile ce se vor pronunța. Este într-adevăr o nulitate relativă însă având în vedere că amenda aplicată are un caracter preventiv și sancționator, aceasta amenda la care este obligat contravenientul sa o plătească, diminuează patrimoniul contravenientului, în consecință acesta suferă o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Față de aceste susțineri solicită admiterea excepției de procedură prevăzută de art. 19 din O.G.2/2001 cu privire martorul asistent și solicită desființarea sentinței civile nr. 2599/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. și dispunerea anulării procesului verbal de contravenție contestat.
Consideră că instanța de judecată a reținut părtinitor în cauza concretă dedusă judecății că încheierea ulterioară a actului administrativ nu este lovită de nulitate. Instanța de judecată a avut în vedere dispozițiile generale ale art.13 alin.1 și art.14 din O.G.2/2001 și nu cazul concret judecat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție arată că, instanța retine nefondat că agentul constatator a înscris corect fapta în procesul verbal de contravenție și că cele reținute în sentință nu au corespondent în datele consemnate în procesul verbal de contravenție. În procesul verbal de contravenție se consemnează că fapta s-a săvârșit în perioada 23.04.2014 ora 13:44 - 24.04.2014 ora 05:59 constând în nerespectarea perioadei minime de odihnă 24 ore cu 7 ore și 45 minute.
Facem precizarea că întotdeauna ora de pe raport va fi cea corespunzătoare UTC (Universal Time Coordonate și este aproximativ echivalentă cu ora GMT. V. ora din România este cu trei ore înaintea orei UTC (UTC+3). Văzând cele trei extrase după înregistrările aflate în dosar rezultă că agentul constatator a folosit greșit fusul orar UTC +2, ceea ce a condus la consemnarea altei fapte decât cea săvârșită.
În consecință, apreciază că, instanța a reținut nefondat că procesul verbal corespunde adevărului și că fapta concret descrisă în procesul verbal atacat cu plângere întrunește elementele descrise în norma, menținând procesul verbal contestat ca temeinic și legal.
Față de această împrejurare, considerând că s-a produs o ilegalitate în ce privește reținerea și descrierea faptei contravenționale în procesul verbal de contravenție, solicită admiterea apelului, constatarea netemeiniciei și dispunerea anulării procesului verbal de contravenție.
Apelanta mai arată că, în subsidiar a solicitat modificarea procesul ui verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate amenda cu sancțiunea avertisment, însă instanța, părtinitoare a reținut doar apărările intimatei, ignorând susținerile și probele prezentate de ea.
Mai mult, arată că din înscrisul "Contravenții conducător auto" implementat UTC +2, greșit, depus la dosar de intimata ISCTR, rezultă încălcări ale altui gen de fapte, lipsite de pericol social, nesancționate, respectiv "Lipsa indicării corespunzătoare a țării, la începutul și sfârșitul zilei". Afirmă, cu toata răspunderea că nu a mai fost sancționată pentru acest gen de fapte, intimata nu a probat sancțiunile și nici nu a avut interesul să o facă. În alte înscrisuri de acest gen intimata face precizări dacă s-au aplicat ori nu sancțiunile, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul concret. Consideră că instanța a făcut o apreciere generală abstractă față de dispozițiile art.7 alin.2, fără a analiza cazul concret supus judecății, respingându-i cererea subsidiară. Într-adevăr răspunderea aparține operatorului de transport, astfel cum a reținut instanța, însă solicită admiterea apărării formulate la lnstanța de fond și pe fondul cauzei, modificarea sentinței civile nr.2597/2014 în sensul modificării procesului verbal de contravenție și înlocuirea sancțiunii aplicate amenda cu sancțiunea avertisment, pe baza probelor existente la dosar.
Își întemeiază cererea de apel și motivele, conform dispozițiilor art. 466 și următoarele din C..
III. Intimatul nu a depus întâmpinare.
IV. Analizând apelul, Tribunalul constată că:
1. Apelanta invocă incidența art. 17 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care susține că au fost consemnate greșit orele pe baza cărora s-a determinat intervalul în care nu s-ar fi respectat perioada de odihnă, or textul de lege prevede că nulitatea absolută intervine numai în cazul în care din Procesul-verbal de constatare a contravenției lipsește fapta săvârșită și data comiterii ei, nu și în cazul în care aceste mențiuni există dar sunt incorecte, acesta fiind un aspect care ține de temeinicia actului sancționator.
2. Apelanta nu contestă că Procesul-verbal nu a fost încheiat la locul constatării contravenției, ci la sediul intimatului și cu atât mai puțin a dovedit că mențiunea agentului constatator referitoare la lipsa martorului ar fi neadevărată. Încheierea Procesului-verbal ulterior constatării contravenției nu are vreun impact asupra legalității actului sancționator, deoarece nicio dispoziție legală nu impune încheierea lui într-un anume loc și moment, desigur cu condiția de a nu fi expirat termenul de prescripție.
3. Din moment ce reprezentantul apelantei nu a fost de față la momentul încheierii Procesului-verbal, nu avea cum să i se pună în vedere să formuleze obiecțiuni.
În concluzie, motivele care se referă la forma Procesului-verbal sunt vădit nefondate.
V. Pe fond, Tribunalul constată că apelanta a încercat și încearcă să acrediteze teza potrivit căreia, deși nu se contestă că șoferul nu a respectat timpii de odihnă, fusul orar cu care se operează ar fi esențial. Acest argument este vădit fals, în condițiile în care agentul constatator a preluat fidel datele din Diagrama săptămânală a conducătorului auto, care atestă că acesta nu a respectat perioada obligatorie de repaus.
VI. În ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul constată că apelanta a invocat motive vădit netemeinice aducând, totodată, judecătorului fondului acuzații grave și, de asemenea, vădit nefondate. Apelanta a înțeles să conteste în acest mod o contravenție care se constată exclusiv prin mijloace tehnice, operându-se inclusiv cu un program informatic (TachoScan) care identifică nerespectarea timpilor de odihnă săptămânală. Această atitudine a apelantei constituie o circumstanță personală, în sensul art. 21 alin. (3) din PG nr. 2/2001, care exclude înlocuirea amenzii cu avertismentul.
VII. În concluzie, apelul este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta . cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bacău, .. 14, jud. Bacău, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR – I. Teritorial nr. 8, împotriva Sentinței civile nr. 2597 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte Judecător
B. R. J. Banyai E.
Pentru jud. Banyai E., fiind
în concediu de odihnă, semnează
președintele completului jud. B.R. J.
Grefier:
M.-O. I. E.
Pt. M. O.I.E.,fiind plecată
în concediu de odihnă, semnează prim-grefier
I. B.
Red. B.R.J.
Primit: 28.07.2015.
Tehnored/id:28.07.2015.
Ex.4 /A.IM.
Jud. de fond: AM T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 362/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 427/2015.... → |
|---|
