Anulare act administrativ. Sentința nr. 644/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 644/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 9647/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Martie 2014
PREȘEDINTE - I. D.
Grefier M. I. P.
SENTINȚA Nr. 644/2014/CA
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. I.-C. și pe pârâta Agenția Județeană Pentru Plăți Și Inspecție Socială Iași Din C. Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale Și Persoanelor Vârstnice, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Dezbaterile și susținerile părților asupra cererii de chemare în judecată au avut loc în ședința publică din data de 26.02.20.14 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2014, când având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.03.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta I.-C. R. a formulat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI din cadrul MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, plângere împotriva deciziei nr._/23.05.2013 solicitând anularea în tot a acestui act .
În motivarea acțiunii arată în esență reclamanta următoarele aspecte:
Prin decizia mai-sus menționată, s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului 0-2(3) ani, pentru reclamanta, cu mențiunea că suma totală plătită necuvenit cu acest titlu, pentru perioada 20.09._11, respectiv_ lei, se recuperează, în condițiile legii, iar, după trecerea termenului de 15 zile de la comunicare, decizia devine titlu executoriu fără nici o altă formalitate și este supusă executării silite în condițiile dispozițiilor imperative privind executarea silită a creanțelor bugetare.
Aceste mențiuni și cele referitoare la comunicarea deciziei și la calea de atac prevăzută de lege, precum și indicarea, cu titlu general, a actelor normative ce reglementează susținerea familiei în vederea creșterii copilului reprezintă întregul conținut al deciziei pe care înțelege să o conteste, fără a fi precizate, în concret, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază actul administrativ. Consideră reclamanta că decizia nr._ din data de 23.05.2013 este nula pe considerentul nemotivării sale, atât în ceea ce privește suma indicată (_ lei) și modul de calcul al acesteia, cât și cu privire la perioada aferentă sumei plătite.
Sub un alt aspect consideră reclamanta că decizia contestată este netemeinică pentru următoarele:
Începând cu anul 2005 și până la data de 27.04.2010 inclusiv și-a îndeplinit atribuțiile specifice de judecător având ca angajator Tribunalul Iași, astfel cum rezultă și din adeverința nr.1705/A/31.03.2010 emisă de Curtea de Apel Iași. Ulterior, în perioada 28.04._11, s-a aflat în concediu de creștere a copilului, beneficiind de dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005, actualizată, inclusiv de indemnizația de creștere a copilului.
Pe lângă funcția de bază, a susținut, cu caracter sporadic, ca formator, seminarii de limba engleză desfășurate de Institutul Național al Magistraturii în cadrul programului de formare profesională continuă a magistraților (program urmărind perfecționarea acestora în diferite specialități), statutul reclamantei de formator pentru formarea continuă la disciplina engleză juridică fiind acordat oficial abia la data de 07 aprilie 2011, prin Hotărârea nr.205 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Nu a încheiat niciodată vreun contract individual de muncă cu Institutul Național al Magistraturii, nici contract de colaborare sau altă formă de convenție civilă cu această instituție. Mai mult, activitatea efectiv derulată de reclamantă a constat în susținerea unor seminarii de engleză juridică, de două sau maxim trei ori pe an, pe parcursul câtorva ore, conform agendelor stabilite împreună cu organizatorii.
Prin urmare, conform adeverinței nr.1882 din data de 17.04.2013, întocmită de Institutul Național al Magistraturii, singurele activități, cu caracter sporadic, iar nu continuu, desfășurate în perioada 20.09._11, pe parcursul concediului de creștere a copilului, pentru care a încasat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, în cuantum total de 1150 lei, sunt următoarele ;
- la data de 22.09.2010. susținerea unei lecții de 4,13 ore, în intervalul orar 13,45-16,45, fiind remunerată cu suma de 211 lei:
la data de 18.05.2011, susținerea unui seminar de 9,375 ore, în intervalul orar 09,00-16,30, primind suma de 546 lei;
în zilele de 27.06.2011 (orele 14,45-16,00) și 28.06.2011 (orele 09,00-12,30), susținerea unei lecții însumând 6,75 ore, fiind remunerată cu suma de 393 lei (cu mențiunea strecurării unei erori materiale în adeverința respectivă în ceea ce privește seminarul din perioada 27.06.-28.06.2011, în sensul ca se indică, în mod eronat, în paragraful al doilea, datele de 27.07. și 28.07).
Din modul de întocmire a deciziei contestate, se desprinde concluzia (incertă, de altfel, în absența motivării) că autoritatea emitentă a considerat ca nedatorată întreaga sumă încasată de reclamantă cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, respectiv_ lei, de la primul seminar susținut (la 20.09.2010), și până la finalizarea concediului de creștere a copilului, ignorând în mod evident și eronat realitatea, mai precis faptul că nu a desfășurat în paralel și continuu o activitate supusă remunerării. Din cele expuse anterior, rezultă că Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, prin directorul său executiv, a înțeles să-i impute suma de_ lei raportându-se la un venit cumulat de 1150 lei de pentru același interval de timp 20.09._11.
In acest fel, au fost nesocotite nu numai intenția legiuitorului și spiritul O.U.G. nr.148/2005, al cărui scop fundamental constă în susținerea familiei în vederea creșterii unui copil, iar nu în îngreunarea, în mod disproporționat, a situației materiale a acesteia, dar și, în concret, dispozițiile legale din acest act normativ, ce reglementează sistemul de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului, inclusiv pe zile calendaristice (art.10 alin.3), precum și suspendarea plății indemnizației și reluarea plății acesteia (art.12 alin, 1, alin.2 și alin.5 coroborat cu alin.6). Din toate aceste prevederi rezultă, în mod neechivoc, faptul că modul de calcul se realizează proporțional cu perioada concretă din lună în care solicitantul îndeplinește condițiile legale de acordare a acestei îndemnizații .
Pe cale de consecință, în situația în care o persoană desfășoară, în timpul concediului de creștere a copilului, o activitate în urma căreia realizează venituri suspuse impozitului pe venit, suspendarea plății îndemnizației operează numai pe perioada derulării efective a respectivei activități .
Or ,dacă acea activitate este desfășurată doar pe parcursul unei zile, restituirea cuantumului îndemnizației corespunzătoare întregii luni sau chiar pe toată durat viitoare a concediului de creștere a copilului reprezintă o măsură disproporționată, având caracterul unei sancțiuni nereglementate de lege .
A mai arătat reclamanta că a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din legea 554/2004 solicitând revocarea deciziei menționate, pârâta răspunzându-i că își menține actul administrativ .
În drept a invocat reclamanta dispozițiile Legii nr.554/2004, a contenciosului administrativ; (art.l, 2, 7, 8 și urm.), precum și cele cuprinse în O.U.G. nr.148/2005, privind susținerea familiei;: în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr.7/2007 (art.10, art.12 și art.21), și în H.G.: nr. 1025/2006, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG ni". 148/2005.
În dovedirea acțiunii a depus reclamanta următoarele:
- decizia nr._ din data de 23.05.2013, adresa de înaintare nr._/20.05.2013 și dovada comunicării acestora;
precizările scrise depuse la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași la data de 24.04.2013;
adeverința nr.1882/17.04.2013 și fișele fiscale aferente anilor 2010 și 2011, emise de Institutul Național al Magistraturii;
-adeverința nr.l705/A/31.03.2010 emisă de Curtea de Apel Iași;
-Hotărârea nr.205/10.05.2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (extras de pe site-ul www.csml909.ro):
._ plângerea prealabilă depusă la sediul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție
Pârâta depus precizări calificate de instanță ca o veritabilă întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii invocând și excepții de ordine publică respectiv, excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că decizia emisă urmează să își producă efectele legale fiind în stadiul d e executare silită, excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că după trecerea termenului de 15 zile aceasta devenit executorie și excepția prescripției dreptului de a face contestație la executare silită motivat de faptul că trebuia formulată contestația la executare în termen de 15 zile .
Tribunalul a dispus decăderea pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI Șl INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI din dreptul de a mai formula și depune întâmpinare,
În ceea ce privește excepțiile procesuale de ordine publică invocate în cauză, acestea trebuie analizate de instanță ..
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepțiilor și fondului, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Prin decizia_/23.05.2013 emisă de pârâtă s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului 0-2(3) ani, pentru reclamanta, cu mențiunea că suma totală plătită necuvenit cu acest titlu, pentru perioada 20.09._11, respectiv_ lei, se recuperează, în condițiile legii, iar, după trecerea termenului de 15 zile de la comunicare, decizia devine titlu executoriu fără nici o altă formalitate și este supusă executării silite în condițiile dispozițiilor imperative privind executarea silită a creanțelor bugetare.
1. ). Excepția netimbrării acțiunii: cererea de anulare a deciziei nr._ din data de 23.05.2013 a fost legal timbrată, de către reclamantă, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei, conform dispozițiilor art.16 lit.a din OUG nr.80/2013, dovada achitării acestei taxe fiind atașată în original la acțiune. Prin urmare, susținerile reprezentanților pârâtei privind neprobarea îndeplinirii obligației legale de timbrare sunt nefondate. Mai mult, pârâta se află în eroare evidentă în ceea ce privește incidența dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, deoarece prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului lași ia data de 11.09.2013, ulterior intrării în vigoare a OUG nr.80/2013, iar nu la 10.04.2013, astfel cum în mod greșit se arată în întâmpinare. Nu în ultimul rând, se impune a observa că prezenta acțiune nu este evaluabilă în bani, astfel cum apreciază reprezentanții pârâtei, nesolicitându-se și repararea pagubei suferite prin actul administrativ contestat, pentru a fi incidente dispozițiile literei b a articolului 16 din OUG nr.80/2013.
2). Excepția inadmisibilității acțiunii: în condițiile în care reclamanta este o persoană fizică ce se circumscrie noțiunii de persoană vătămată, în sensul art.2 lit.a din Legea nr.554/2004, iar, în calitate de titulară a dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului și a celorlalte drepturi conferite prin O.U.G. nr. 148/2005, s-a considerat vătămată de autoritatea publică AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI Șl INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI, prin emiterea deciziei nr._ din data de 23.05.2013, ce reprezintă, în mod evident, un act administrativ cu caracter unilateral, Tribunalul constată ca fiind îndeplinite, în totalitate, condițiile impuse de art.1 alin.1 raportat fa art.2 alin.1 lit. a, b și c și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru admisibilitatea cererii în anularea, în totalitate, a deciziei anterior menționate.
Pârâta se mărginește să facă o trimitere generală la „acte normative în vigoare referitoare la constituirea debitelor și recuperarea sumelor prin decizii titluri de creanță", fără a individualiza aceste acte, fără a arăta de ce este prezenta acțiune inadmisibilă și fără a susține în mod pertinent și concludent excepția invocată. Or, dispozițiile art.249 C.p.civ., privind sarcina probei, la care înșiși reprezentanții pârâtei fac trimitere, sunt aplicabile și în ceea ce privește excepțiile procesuale, nu numai fondul cauzei. Prin urmare, cel care invocă o excepție (în speță, pârâta) trebuie să și dovedească temeinicia acesteia .
3. În mod vădit nefundat se susține caracterul tardiv al acțiunii în anulare a deciziei menționate pe considerentul împlinirii termenului de 15 zile de la data emiterii actului administrativ, termen după care acesta ar deveni titlu executoriu. Acest termen de 15 zile nu este un termen procedural în care persoana îndreptățită Ia a solicita anularea actului administrativ se poate adresa instanței de judecată competente, iar împrejurarea transformării titlului de creanță în titlu executoriu nu restricționează dreptul de acces ia instanță.
Legea nr.554/2004 reglementează în mod expres, în art.11, termenul de introducere a acțiunii în anularea unui act administrativ individual, și anume 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile (cum este cazul în speța dedusă judecății).
În aceste condiții, față de depunerea, la data de 06.06.2013, la autoritatea emitentă, a plângerii prealabile formulate împotriva deciziei mai-sus menționate, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, și de comunicarea răspunsului la data de 24.07.2013, conform mențiunilor de pe dovada de comunicare (plic poștal), cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004, înregistrarea pe rolul Tribunalului lași, Ia data de 11.09.2013, a acțiunii în anularea actului administrativ este în concordanță cu prevederile art.11 alin.1 lit.c din Legea contenciosului administrativ, excepția tardivității fiind neîntemeiată.
4). Excepția prescripției dreptului de a face contestație la executare silită: În speța de față nu este vorba despre o contestație la executare silită, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, ci, în mod evident, o plângere împotriva actului administrativ unilateral constând în decizia nr._ din data de 23.05.2013, privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, acțiune fondată pe dispozițiile legii speciale (554/2004 a contenciosului administrativ). Or, în aceste condiții, nu operează termenul de 15 zile, prevăzut de art.173 altn.1 din O.G.nr.92/2003 (termen a cărui nesocotire ar atrage nu prescripția dreptului la acțiune, astfel cum în mod greșit se afirmă de către pârâtă, ci tardivitatea cererii...). .
Având în vedere considerentele expuse vor fi respinse excepțiile invocate.
În ceea ce privește fondul:
Legiuitorul,dând in competenta instanței de contencios administrativ dreptul de a anula actele administrative făcute cu încălcarea legilor, a investit aceasta instanță cu plenitudinea dreptului de a controla.
Scopul Legii nr. 554/2004 este cel de a face posibila întotdeauna anularea unui act administrativ abuziv iar a limita dreptul de examinare al instanței de contencios administrativ doar la aspectele pur formale ale actului ar reprezenta o deviere de la intenția legiuitorului, făcând posibila menținerea in realitatea sociala si juridica a unui asemenea act abuziv.
O astfel de decizie, cum este cea din speța de față, trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu motivele de fapt si de drept care au determinat instituția emitentă să ia măsura recuperării sumei de_ lei de la reclamantă deoarece numai in acest fel este posibila exercitarea controlului judiciar asupra legalității măsurii luate, motivarea actului reprezentând o condiție de legalitate a acestuia, insuficienta motivării sau nemotivarea acestuia atrăgând nulitatea actului administrativ de eliberare din funcție .
Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeana de Justiție a reținut ca motivarea trebuie sa fie adecvata actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clara algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacata, astfel încât sa li se permită persoanelor vizate motivarea masurilor si de asemenea, sa permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficienta motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea .
In același sens, in cauza C 509/1993 s-a reținut ca o detaliere a motivelor este necesara si atunci când instituția emitenta dispune de o larga putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparenta, putându-se verifica in acest fel daca actul este corect fundamentat.
Or, în speța de față decizia contestată este lipsită de orice motivare în fapt fiind lovită de nulitate .
În atare situație instanța de fond nu poate verifica legalitatea măsurii dispuse .
Reclamanta încearcă să justifice că măsura luată este netemeinică .
Însă Tribunalul nu poate analiza aceste susțineri în condițiile în care s-a constatat lipsa motivării actului administrativ și nu se poate ști care au fost argumentele avute în vedere de emitentul deciziei contestate, pentru a dispune măsura recuperării sumei de_ lei de la reclamantă, iar motivarea nu poate fi suplinită ulterior, aceasta trebuind să existe la momentul emiterii actului administrativ .
Cu alte cuvinte emitentul actului administrativ trebuie să justifice măsura luată, prin motivarea acestuia, iar ulterior cel afectat în drepturile sale de acest act îl poate contesta și explicita motivele pentru care îl consideră nelegal .
Având în vedere considerentele expuse va fi admisă acțiunea dispunându-se anularea deciziei contestate .
Se va lua act, în baza principiului disponibilității, că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității acțiunii și excepția prescripției dreptului de a face contestație la executare silită.
Admite acțiunea formulată de reclamanta I.-C. R., cu domiciliul în Iași, ., ., etaj 2, ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI din cadrul MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, cu sediul în Iași, .. 1, .>
Anulează decizia nr._/23.05.2013 emisă de pârâtă .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Recursul se depune la Tribunalul Iași .
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
Președinte, I. D. | ||
Grefier, M. I. P. |
Red./Tehn. Jud. D.I. –4 ex/12.03.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 639/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 645/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
