Anulare act administrativ. Sentința nr. 1917/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1917/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1655/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Ședința publică din 14 Octombrie 2014
Președinte - F. A. A.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 1917/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant E. I. și pe pârât DGRFP IAȘI-S. F. MUNICIPAL P., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ RESTITUIRE TAXA AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat U. Ștefănica care substituie pe avocat D. S., pentru reclamant, lipsă celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. U., pentru reclamant, depune la dosar delegație de substituire și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că în cauză s-a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a acestei cereri.
Av. U., pentru reclamant, apreciază că cererea de chemare în garanție este admisibilă în principiu.
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție, având în vedere obiectul cererii de chemare în garanție și obiectul cererii principale de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod procedură civilă instanța constată admisibilă în principiu cererea de chemare în garanție, iar ca urmare a faptului că aceasta a dobândit calitatea de parte în proces invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și acordă cuvântul pe această excepție.
Av. U., pentru reclamant, solicită admiterea acestei excepții.
Instanța constată că excepția este întemeiată ca urmare a inexistenței unui raport juridic care să dea naștere obligației de garantare sau a unei dispoziții legale care să instituie o atare obligație, motiv pentru care constată excepția întemeiată și respinge cererea de chemare în garanție ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității formulării capătului de cerere privind anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare și acordă cuvântul pe această excepție.
Av. U., pentru reclamant, susține că lasă soluția la aprecierea instanței.
În ceea ce privește excepția tardivității se constată că este întemeiată având în vedere că decizia a fost emisă la 08.09.2011, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 04.03.2014, fiind depășit termenul de șase luni reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care admite excepția și respinge ca fiind tardiv formulat acest capăt de cerere.
Instanța pune în vedere apărătorului reclamantului să precizeze în concret pârâții cu care înțelege să se judece.
Av. U., pentru reclamant, susține că înțelege să se judece cu S. F. Municipal P. reprezentat prin DGRFP Iași astfel cum a fost indicat în acțiune.
Instanța ia act de această precizare a cadrului procesual și văzând că nu mai există alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av. U., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță privind plata onorariului de avocat.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul E. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S. F. orășenesc P. să dispună:
- anularea deciziei de calcul a taxei de emisii poluante
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2169 de lei achitată cu titlu de taxă de poluare;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii efective a taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține în esență că a achiziționat în anul 2011 un autoturism rulat, înmatriculat pentru prima dată în Germania, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România i-a fost impusă, pentru înmatriculare, obligația de plată a taxei de poluare, aceasta fiind achitată de reclamant la data de 08.09.2011.
Reclamantul consideră că taxa de emisii poluante percepută de statul român autoturismelor rulate, importate din spațiul comunitar, cu ocazia primei înmatriculări în România, încalcă prevederile art.110 TFUE, modificările în timp ale OUG nr.50/2008 și lg. nr.9/2012 reliefând intenția legiuitorului de a avantaja din punct de vedere fiscal autoturismele noi, iar autoturismele rulate în România nu sunt supuse taxării în caz de revânzare.
Față de prevederile art.148 alin.2 din Constituția României reclamantul solicită aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar și restituirea taxei de poluare.
În drept, lg. nr.554/2004, TFUE și Constituția României.
Pârâta, legal citată, a formulat în termen întâmpinare aceasta considerând că taxa de poluare a fost percepută legal, iar obligația de restituire aparține doar Administrației F. pentru Mediu.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația F. pentru Mediu și a respins cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a fost admisă excepția tardivității formulării capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei de poluare.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, pârâta nesolicitând administrarea de probe.
Analizând probatoriul administrat se constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat în anul 2011, un autoturism rulat importat din Germania, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România a achitat la 08.09.2011 taxa de poluare în valoare de 2169 de lei.
Taxa de poluare percepută de statul român în sistemul OG 50/2008 contravine art.110 din TFUE (vechiul art. 90 din Tratatul CE ). Caracterul discriminatoriul al taxei de poluare a fost reliefat de CJUE în cauza T. (C-402/09), instanța comunitară răspunzând întrebărilor preliminare ridicate de Tribunalul Sibiu a reținut că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”.
„Art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C‑451/99, R.., p. I‑3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C‑464/02, R.., p. I‑7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C‑98/05, R.., p. I‑4945, par. 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40).
Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”
Față de hotărârea preliminară pronunțată de CJUE în cauza T., în aplicarea art.148 alin.2 din Constituția României, având în vedere și obligația pozitivă ce revine statelor de reparare a prejudiciului cauzat prin neaplicarea în mod direct a dreptului comunitar, având în vedere valoarea taxei de poluare percepută reclamantului în raport cu valoarea autoturismului la data cumpărării acesteia de către reclamant ( taxa fiind disproporționată în raport cu valoarea de revânzare a autoturismului ), având în vedere prevederile art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc., se va admite acțiunea reclamantului și va fi obligată pârâta la restituirea taxei de poluare, precum și la plata dobânzii legale aplicabile, în condițiile art.124 Cpr.fisc., calculată de la data plății acesteia.
În temeiul art.451 și 453 C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata sumei de 787 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru, conform dovezilor de plată existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E. I., cu domiciliul ales la cab av D. S., cu sediul în mun. Iași, ..25, . contradictoriu cu pârâtul S. F. orășenesc P. cu sediul în mun. P., ., .> Obligă pârâta să restituie (să plătească ) reclamantului suma de 2169 de lei achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aplicabilă în condițiile art.124 C.pr.fisc. prin raportare la suma de restituit de la data plății taxei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 787 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014.
Președinte,Grefier,
A. F. A. Momiță L.
Red și dact jud AFA/4ex/23.09.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 607/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1922/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
