Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 682/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 32318/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - A. T.
Judecător B. D. G.
Judecător I. D.
Grefier E. C.
Decizia nr. 682/ca
Pe rol judecarea recursului administrativ privind pe recurent S. C.-I. și pe intimat I. IAȘI SR - BDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C. A. pentru intimat, lipsă recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul prin consilier juridic declară că nu mai are cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul prin consilier juridic solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică în baza probatoriului administrat la instanța de fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 445/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul S. C. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 10.10.2012, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Iași, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
Prin procesul - verbal . nr._ din 10.10.2012 petentul S. C. I. a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 630 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, pentru faptul că pe data de 10.10.2012, ora 10:55, in DE 583, Lețcani, ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 110 km/h înregistrată de aparatul radar instalat pe auto_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h .
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Phython II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare_, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, rula la data de 10.10.2012, la ora 10:43:41 cu viteza de 110 km/h.
Având în vedere că în înregistrarea radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind_, în această înregistrare rulând cu viteza de 110 km/h, în cadrul 5377 fiind singurul autovehicul cu această viteză înregistrată în imagine, păstrându-și această viteză în prin plan până la cadrul 5383, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petent fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție.
Față de înscrisurile depuse de către intimat, instanța stabilește că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agenții de poliție cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre).
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002. Aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul aducând atingere relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
Întrucât faptele descrise întrunesc conținutul constitutiv al contravențiilor menționate în procesul-verbal contestat, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. I..
În motivarea recursului se arată în fapt că soluția instanței de fond este greșită deoarece în momentul surprinderii faptei traficul se desfășura pe toate cele patru benzi de circulație putându-se reține un dubiu asupra vitezei înregistrate de autoturismul recurentului care îi profită acestuia .
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă reține următoarele:
În mod corect și pe baza unui probatoriu atent analizat, judecătorul fondului a reținut situația de fapt și a procedat ca atare .
În drept, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și bine argumentată, recursul fiind în mod vădit neîntemeiat.
În ceea ce privește fapta contravențională prev. de art. 108 alin.1 lit. 1 ,pct. 3 din OUG 195/2002 ¨ conducerea autoturismului cu depășirea limitei de viteză admisă ¨:
Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice „ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției”,
Fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu poate fi constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator, depășirea vitezei de circulație peste limita legală putând fi stabilită doar cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic - aparate radar .
Or agentul constatator a făcut dovada vitezei cu care circula recurentul cu înregistrarea video depusă la dosar .
Alegația recurentului în sensul că există un dubiu deoarece se circula pe toate cele patru benzi de ale drumului nu poate fi primită, din întregul m probatoriu administrat rezultând în mod indubitabil din viteza cu care a circulat recurentul,
Astfel în înregistrarea radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind_, în această înregistrare recurentul rulând cu viteza de 110 km/h, în cadrul 5377 fiind singurul autovehicul cu această viteză înregistrată în imagine, păstrându-și această viteză în prin plan până la cadrul 5383 Având în vedere considerentele expuse va fi respins recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de S. C. I. împotriva sentinței civile nr. 445/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2014.
Președinte, A. T. | Judecător, B. D. G. | Judecător, I. D. |
Grefier, E. C. |
Red/tehn. Jud. I.
Jud. fond - I. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 603/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 664/2014.... → |
|---|
