Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 664/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 14782/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător A. T.
Grefier E. C.
Decizia nr.664/ca
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant S.C. S. P. S.A. și pe intimat O. F.- intimat POLIȚIA L.-SERVICIUL SIGURANȚA CIRCULAȚIEI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic V. C. pentru apelantă și intimatul O. F. personal, lipsă intimata Poliția L. Iași.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelanta prin consilier juridic depune la dosar taxa de timbru de 20 lei.
Instanța constată apelul formulat în termen, motivat, timbrat. Constată competența materială și teritorială a tribunalului în soluționarea apelului.
Ambele părți declară că nu mai au cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului conform motivelor modificarea sentinței apelante în ceea ce privește obligarea . la restituirea unei sume de bani pe care nu o datorează și nu a încasat-o.
Intimatul O. F. solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față,
Prin sentința civilă nr. 4043/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul O. F. I., CNP_ în contradictoriu cu intimatul Poliția L. a Municipiului Iași.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24 martie 2013 emis de intimatul Poliția L. a Municipiului Iași și înlătură toate sancțiunile aplicate.
Obligă pârâta S.C. S. P. S.A. să restituie petentului O. F. I. suma de 430 lei, achitată cu bonul fiscal nr._ din 25.03.2013, reprezentând tariful de ridicare și transport al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
La data de 24.03.2013, prin procesul verbal ., numărul_, petentul a fost sancționat contravențional prin aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 300 leii și sancțiunea complementară a ridicării autoturismului, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 24.03.2012, pe . staționat neregulamentar cu autoturismul marca Mazda, cu nr. de înmatriculare_ pe trecerea de pietoni în față la ., pe . pietonilor pe trecerea de pietoni. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 143 lit. a din OUG 195/2002, fiind sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct.7 OUG 195/2002 și art. 100 alin. 2 OUG 195/2002. Procesul verbal a fost întocmit în lipsă, fapt atestat de martorul Colțuc A..
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța reține dispozițiile art. 27 OG 2/2001, potrivit căruia „Comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.” Comunicarea prin afișare se face în situația în care comunicarea prin intermediul serviciilor poștale nu se îndeplinește. Instanța reține că instituția intimată are obligația de a comunica procesul verbal prins serviciile poștale cu confirmare de primire, și se va proceda la afișare dacă nu se poate realiza comunicarea prin această metodă. Recursul în interesul legii nr. 10/23.07.2013 pronunțat de ICCJ, Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal. Analizând modalitatea în care s-a comunicat procesul verbal, instanța reține că intimata nu a dispus și realizat afișarea procesului verbal, motiv pentru care apreciază că plângerea formulată de petent la data de 08.05.2013 se circumscrie dispozițiile art. 31 alin. 1 OG 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin
plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Față de susținerile petentului privind întocmirea procesului verbal de față cu acesta și nu în lipsă cu a fost consemnat, instanța apreciază că nu există dovezi care să probeze această ipoteză. Martorul asistent audiat de instanță a susținut că nu l-a văzut pe petent până la momentul audierii.
Față de susținerile petentului, privind imposibilitatea de a insera obiecțiuni, procesul verbal fiind întocmit în lipsa sa, instanța reține că, în acest caz, ar putea opera doar o nulitate virtuală a procesului verbal de contravenție, care este condiționată de existența unei vătămări aduse petentului, spre deosebire de nulitățile exprese, unde vătămarea se prezumă. Această interpretare reiese și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal. Or, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, nulitatea unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Având în vedere susținerile petentului, instanța subliniază, pe de o parte, că în actul constatator s-a menționat împrejurarea acesta s-a întocmit în lipsă iar, pe de altă parte, dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal.
Prin urmare, apărările petentului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al contravenientei, instanța rețuine că și în acesată situație sutem tot în prezența unei nulități relative, fapt pentru care în lipsa unei vătămări va respinge și această apărare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului.
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/24.03.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Conform art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, staționarea voluntară este interzisă în toate cazurile în care este interzisã oprirea voluntară, iar, potrivit art. 142 din același act normativ, se interzice oprirea voluntară pe trecerile pentru pieton ori la mai puțin de 25 m înainte și dupã acestea,”.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, staționarea neregulamentară constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a trei puncte de penalizare.
Conform art. 216 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, imobilizarea unui vehicul este interzisã în toate locurile unde oprirea sau staționarea este interzisã, iar, potrivit art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.
Analizând totalitatea susținerilor și probelor anexate, instanța observă că petentul recunoaște faptul că a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . că nu a fost vorba de o staționare voluntară, ci de defectarea autovehiculului, care nu mai putea rula, fiind nevoit să oprească în acel loc.
Din declarația comanda deviz nr. 4754/04.04.2013 emisă de I. Service, dar și din cele șapte planșe fotografice atașate la dosar rezultă că autoturismul a fost deplasat din curtea S. P. cu platforma.
Față de aceste împrejurări, instanța reține că staționarea petentului nu a fost voluntară, element constitutiv care reiese din dispozițiile art.143 din HG nr.1391/2006 care interzice staționarea voluntară și cu care se completează intrinsec dispozițiile sancționatorii ale art.108 al.1 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002, aceasta fiind impusă de o defecțiune tehnică a autovehiculului, defecțiunea care a fost remediată ulterior, într-un service de specialitate.
În consecință, instanța apreciază că în speță prezumția de temeinice a procesului verbal contestat a fost răsturnată.
În ceea ce privește măsura ridicării autoturismului, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 64 din OUG 195/2002, ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz, iar contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suporta de către deținătorul acestuia, ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera în condițiile prevăzute la alin. 1, realizându-se potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Regulamentul de aplicare al codului rutier art. 142 alin. 1 lit. e prevede că „se interzice oprirea voluntară a autovehiculelor în zona trecerilor de pietoni”. Or, astfel cum se poate observa din fotografiile realizate la momentul constatării faptei, staționarea vehiculului s-a realizat pe trecerea de pietoni, însă așa cum s-a reținut nu a fost vorba de o staționare voluntară, ci de una forțată, datorată defecțiunii tehnice.
Față de cele ce preced, instanța urmează să admită plângerea formulată de către petentul O. F. I. și să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24 martie 2013 emis de intimatul Poliția L. a Municipiului Iași,, exonerându-l pe petent de plata amenzii stabilită în sarcina sa, anulându-se totodată măsura complementară a ridicări autoturismului.
Dispunându-se anularea procesului verbal . nr._ din data de 24 martie 2013 în totalitate, atât cu privire la măsura principală, cât și cu privire la măsura complementară a ridicării autoturismului, măsura ridicării și transportării autoturismului, precum și a tuturor actelor subsecvente acesteia, apare ca lipsită de temei legal. Astfel, cu privire la pretenția dedusă judecății, instanța reține că întreaga activitate de ridicare, transportare și depozitare a autoturismului de către pârâtă apare ca lipsită de temei legal sau contractual, ca urmare a anulării măsurii care a stat la baza acestei activități. Prin urmare, și suma de 430 lei, reprezentând taxă ridicare autoturism, apare ca încasată fără titlul legal de către pârâtă.
În drept, instanța reține că situația de fapt expusă se circumscrie faptului juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1345-1348 Noul cod civil în vederea antrenării răspunderii civile a pârâtei cu consecința admiterii acțiunii și obligării acesteia la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 430 lei reprezentând taxă ridicare autoturism, încasată fără titlul legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. S. P. S.A. .
În motivarea apelului se arată în esență că este nelegală și netemeinică obligarea sa la plata către reclamant a sumei de 430 lei câtă vreme este un prestator de servicii care ca obiect ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculelor stabilite de către agentul constatator, astfel încât constatările instanței de judecată cu privire la staționarea voluntară sau nu a autovehiculului ridicat de către apelantă nu o privesc și nu au incidență asupra activității desfășurate de către ea .
Intimații nu au formulat întâmpinare .
În apel nu s-au administrat proba cu înscrisuri .
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivelor invocate reține următoarele:
În drept, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și bine argumentată, apelul fiind în mod vădit neîntemeiat.
Legalitatea măsurii ridicării și transportării autoturismului, precum și a tuturor actelor subsecvente acesteia este condiționată de legalitatea faptei contravenționale săvârșite .
Sentința primei instanței a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la nelegalitatea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 300 lei aplicată la data de 24.03.2013, prin procesul verbal ., numărul_, ca efect al neexercitării căii de atac a apelului de către Poliția L. Iași .
Or în atare situație, câtă vreme petentul nu a săvârșit nicio o faptă contravențională este nelegală măsura de a plăti acesta suma de 430 lei contravaloarea ridicării și transportului autovehiculului său .
Într-adevăr, apelanta a prestat acest serviciu și ar trebui să i se achite contravaloarea acestuia, însă, culpa pentru efectuarea greșită a acestui serviciu nu îi aparține petentului ci celui care a dispus această măsură
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr 4043/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași ,sentință pe care o menține .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2014 .
Președinte, I. D. | Judecător, A. T. | |
Grefier, E. C. |
Red./Tehn .4 ex. Jud. I.D
Jud. fond - M. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 682/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 666/2014.... → |
|---|
