Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 333/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 281/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 05 Martie 2014
Președinte - E. P.
Judecător S. T.
Judecător P. C. D.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 333/2014
Pe rol judecarea recursului privind pe recurent C. R., recurent C. R. cu sediul procedural la SCA "Ș. Ga și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că, prin serviciul de registratură, recurentul a înaintat la dosar cerere de amânare în vederea angajării unui apărător; părțile au fost legal citate, iar recurentul a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, față de cererea de amânare formulată în cauză de către recurent, verificând procedura de citare cu recurentul constată că acesta a fost citat la data de 09.12.2013 pentru termenul de astăzi, iar recursul a fost înregistrat la data de 20.08.2013.
Instanța apreciază că de la data la care a fost citat recurentul, respectiv 09.12.2013 acesta a avut la dispoziție o perioadă de patru luni în vederea angajării unui apărător motiv pentru care respinge cererea de amânare și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepția tardivității formulării recursului și pe fond.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1882 din 17.06.2013, pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă plângerea formulată de petentul C. R. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.01.2013 de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași – Serviciul Rutier.
Prin aceeași sentință, în
Menține ca legal și temeinic temeiul art. 723 Cod procedură civilă coroborat cu art. 108 ind.1 alin.1 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă s-a dispus amendarea petentului C. R. (CNP_) cu suma de 700 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 14.01.2013, petentul a fost sancționat pentru faptul că la data de 14.01.2013, ora 16,24, pe DE 583 km. 42, în afara localității B., limita legală 100km/h „a condus autoturismul BMW cu nr._ cu viteza de 160 km/h înregistrată cu aparatul radar Phyton II montat pe auto_, caseta video 043, depășind astfel cu 60 km/h limita legală de viteză”.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, în speță, nu există nici o încălcare care să atragă nulitatea absolută a înscrisului constatator.
În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut că acesta este cât se poate de clar indicat în procesul verbal :” DE 583 km. 42, în afara localității B., limita legală 100km/h ” și că, din răspunsul oferit instanței de către CNADNR rezultă că DE 583 km. 41+053 reprezintă ieșirea din localitatea S. iar km.43+203 reprezintă . astfel că, nu trebuie confundat locul săvârșirii faptei ( km. 42) cu locul încheierii procesului verbal (Războieni) drept pentru care, față de locul săvârșirii faptei este atrasă și competența judecătoriei la care trebuie depusă plângerea.
Astfel, în mod corect a fost indicată în procesul verbal Judecătoria P. și nu Judecătoria Iași, competența judecătoriei Iași începând de la localitatea B. spre Iași și nu spre S..
S-a mai reținut că, organul constatator a emis un proces verbal conform și din perspectiva modului de individualizare în drept a textului ce prevede contravenția și textul ce prevede sancțiunea pentru respectiva contravenție așa încât, nu poate fi primită apărarea petentului conform căreia nu a fost indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Relativ la condițiile de formă, prima instanță a mai reținut că, a fost indicată în mod corect, în procesul verbal și cuantumul sumei de plată în termen de 2 zile deoarece, legea prevede ”jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege”, or în cazul faptei puse în sarcina petentului minimul amenzii este de 9 puncte (630 de lei), deci jumătate din acest minim este 315 lei, adică exact cât a indicat organul constatator în procesul verbal.
Cu privire la faptul că nu a fost folosit de către organul constatator modelul de proces verbal din anexa 1 D, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 180 din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal, cazul nefiind prevăzut de legiuitor sub sancțiunea unei astfel de nulități. Pentru ca o neregulă de formă să ducă la nulitatea procesului verbal, în lipsa prevederii exprese a nulității absolute, petentul trebuie să facă dovada existenței unei vătămări produse în sarcina sa prin neregula respectiv, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului ce nu respectă condiția de formă respectivă (art. 105 Cod procedură civilă). Petentul nu a făcut dovada că ar fi fost lezat în vreun mod de folosirea unui alt formular de proces verbal în cazul de față.
În cadrul procesului verbal contestat s-a indicat faptul că cinemometrul cu care s-a efectuat înregistrarea vitezei autoturismului petentului era montat la acel moment pe autoturismul Poliției cu nr._ .Având în vedere că cinemometrele cu care se măsoară viteza de către Poliția Rutieră nu sunt portabile ca „detectoarele de radar” uzuale folosite de persoanele private, că acestea nu pot fi montate pe mai orice autoturisme și că un autoturism al Poliției nu poate fi echipat decât cu un singur cinemometru, rezultă că prin indicarea numărului de înmatriculare al autovehiculului Poliției Rutiere se poate identifica fără îndoială și aparatul radar în discuție.
În sensul arătat în paragraful anterior, prima instanță a avut vedere și buletinele de verificare metrologică în cadrul căruia întotdeauna cinemometrul este identificat, pe lângă alte date tehnice, și în funcție de numărul de înmatriculare al autoturismului pe care este montat și omologat/ certificat metrologic.
În contextul prezentat instanța apreciază că nefolosirea formularului special de proces verbal și indicarea doar a numărului de înmatriculare au autoturismului pe care este montat cinemometrul nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal.
Cu privire la temeinicie, raportându-se princiilor consacrate prin jurispudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanță, a reținut pe de o parte că, din documentația depusă la dosarul cauzei de către intimat rezultă că aparatul radar montat pe auto_ (număr nou_ ) este conform din punct de vedere metrologic ( buletin de verificare metrologică emis la data de 23.08.2012 pe vechiul număr de înmatriculare însă cu valabilitate 1 an), având capacitatea de a măsura atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, iar agentul de poliție care l-a operat deține atestat valabil pentru asemenea operațiuni iar pe de altă parte că, viteza de 160 km/h menționată în procesul verbal de contravenție este confirmată de imaginile înregistrate de aparatul radar, imaginile video depuse pe suport optic la fila 38 dosar surprinzând în mod clar atât viteza de rulare cât și autovehicolul condus de petent. Astfel, instanța a constatat că imaginile preluate de cinemometrul montat pe auto_ (respectiv_ ) contrazic în totalitate aspectele invocate de petent în plângerea sa, petentul circulând cu viteză mai mare de 160 km/h, viteza maximă înregistrată de cinemometru fiind de 163 km/h, autoturismul petentului aflându-se deja în decelerare la momentul înregistrării definitive a vitezei înscrise în procesul verbal.
Se reține de asemenea că autorismul condus de petent nu circula în coloană, fiind singurul autoturism în cadru, că, deși vremea nu prezenta ceață densă însă drumul era mărginit de cantități masive de zăpadă, carosabilul era totuși curățat și că, înregistrarea preluată de cinemometrul montat pe auto_ (_ ) întrunește condițiile prevăzute de pct. 3.5.1, 4.2 – 4.4 din Norma de metrologie legală 021-05 NML. În imagini sunt configurate elementele invocate în plângere: data și ora la care a fost efectuată măsuratoarea ( 16:24:35, 14.01.2013), valoarea vitezei măsurate (”T”- 160 km/), imaginea autovehiculului cu număr de înmatriculare vizibil (_ în cadrul 1609, BMW culoare înschisă), viteza auto poliției (”P” 85 km/h), direcția de deplasare a auto poliției (OPUS).
Potrivit primei instanțe, faptul că a fost finalizată autotestarea și aparatul era setat conform normelor pentru efectuarea înregistrării rezultă și din indicii configurați de asemenea pe film: funcția “T” (“target”= țintă și nu testare indică autoturismul petentului - 160 km/h). Dacă n-ar fi fost finalizată autotestarea indicii arătați nu ar mai fi apărut pe ecran. Totodată, instanța de fond a reținut că, în imagini se mai poate observa că petentul nu circula în coloană de autoturisme pentru a exista dubii cu privire la faptul că viteza înregistrată îi aparține, că niciun alt autovehicul nu circula în același sens cu autoturismul petentului și nici din sens opus nu rulau alte autovehicule și că măsurătorile nu au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună, din imagini rezultând condiții atmosferice normale.În contextul arătat instanța constată că înregistrarea video a aparatului radar întrunește condițiile de probă.
Raportat la faptul că petentul circula cu viteza aproape dublă față de limita admisă pe respectivul sector de drum (160 km/h în zonă limitată la 100 km/h) instanța de fond a aprecita că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii în avertisment, fapta nefiind de gravitate redusă. Din același considerent instanța apreciază justificată și individualizarea sancțiunii amenzii la 10 puncte și nu la minimul prevăzut de lege, neimpunându-se reindividualizarea acesteia.
În privința apărării petentului constând în starea de necesitate în care se afla la momentul săvârșirii faptei, respectiv că se grăbea să ajungă la o anumită ora (neprecizată) la București, instanța, raportându-se prevederilor art. 11 al. 1 din OG 2/2001 a reținut căpetentul nu a făcut dovada niciunuia dintre elementele și împrejurările necesare pentru întrunirea condițiilor de recunoaștere a stării de necesitate.
Pe de altă parte, alegând să se deplaseze cu viteză sporită pentru a ajunge mai repede la destinație, petentul a pus în pericol atât viața sa și a celorlalte persoane aflate în autovehicul, dar și a celorlalți participanți la trafic, în condițiile deplasării cu viteza de 160 km/h în apropriere de o localitate rurală, pe un drum deszăpezit dar mărginit de cantități masive de zăpadă ce putea fi oricând spulberată pe șosea, crescând semnificativ riscul producerii unui grav accident rutier.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența stării de necesitate, nefiind dovedite niciunul din elementele indicate mai sus ca necesare pentru aplicarea acestei instituții de drept.
Față de cele prezentate instanța constată că fapta există, a fost comisă cu vinovăție, procesul verbal este legal și temeinic întocmit și astfel plângerea va fi respinsă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Raportat la modul de formulare a plângerii, la lipsa oricăror diligențe din partea petentului pentru a face dovada contrară celor descrise în procesul verbal, la invocarea unor apărări vădit străine de textele de lege indicate chiar de petent în susținerea lor și la felul în care petentul a încercat să speculeze orice breșă din apărarea intimatului, instanța a apreciat că acțiunea în justiție a petentului nu este conformă cu prevederile art. 723 alin.1 Cod procedură civilă și astfel în cauză se impun a fi aplicate prevederile art. 108 ind.1 alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă și că, petentul a abuzat efectiv de dreptul său de a formula acțiuni în justiție, acestea din urmă fiind apreciate ca legitime și temeinic doar atunci când vizează protejarea unui drept subiectiv realmente nerespectat.
În baza art. 108 ind.1 alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă instanța a dispus amendarea petentului cu suma de 700 de lei pentru formularea cu rea credință a plângerii sale vădit netemeinice.
.Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. R., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, după expunerea situației de fapt, petenul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală deoarece, a respins proba testimonială fără a motiva dar și pentru că aceasta cuprinde motive contradictorii.
Petentul a susținut că, prima instanță nu a avut în vedere că intimata nu a depus la dosar copia registrului aparatului radar și ordinul de serviciu dar și pentru că, în procesul verbal contestat nu este specificată . numărul aparatului radar.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 34 alin 2 din OG nr. 2/2001 și ale art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță .
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Prin viza de primire a recursului, s-a dispus citarea părților cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității recursului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității, instanța constatată că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință petentul declarând recursul în interiorul celor 15 zile,
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 14.01.2013, petentul a fost sancționat pentru faptul că la data de 14.01.2013, ora 16,24, pe DE 583 km. 42, în afara localității B., limita legală 100km/h „a condus autoturismul BMW cu nr._ cu viteza de 160 km/h înregistrată cu aparatul radar Phyton II montat pe auto_, caseta video 043, depășind astfel cu 60 km/h limita legală de viteză”.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 102 alin 3 lit. e: „ Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:..e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;” .
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 181 alin 1: „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neteiminicia sentinței, determinată de respingerea probei testimoniale, instanța de control judiciar reține că acesta este nefondat, întrucât, petent nu numai că nu s-a prezentat la nicunul dintre termene ci, nu a indicat niciodată, în fața instanței de fond numele și adresa martorului și teza probatorie, astfel că, instanța de fond în mod corect nu a dispus administrarea probei testimoniale, având în vedere și probatoriul administrat în cauză.
Și motivul referitor la existența unor contradicții este nefondat, în cuprinsul sentinței nefiind motive contradictorii.
Al treilea motiv de recurs este evident neîntemeiat, lipsa copiei registrului aparatului radar și a ordinului de serviciu neputând duce la admiterea plângerii deoarece aceste înscrisuri nu reprezintă nici condiții de legalitate și nici de temeinicie ale procesului verbal.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În acest sens, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.
De asemenea, instanța de control judiciar reține și faptul că, împrejurarea că fapta contravențională a fost constatată cu mijloace tehnice certificate, nu afectează negativ prezumția de legalitate a procesului verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că recurentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Astfel, fapta contravențională contestată fost constatată cu mijloace tehnice certificate, ceea ce nu afectează negativ prezumția de legalitate a procesului verbal.
Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către recurrent, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că recurentul a condus autoturismul auto marca BMW, cu număr de înmatriculare_ , a circulat cu viteza de 160 km/h, pe un sector de drum cu limita de viteză de 100 km/h.
Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentului, în procesul verbal de constatare a contravenției este trecută mențiunea conform căreia, fapta a fost înregistrată cu aparatul radar Phyton II montat pe auto_, caseta video 043, depășind astfel cu 60 km/h limita legală de viteză. De altfel, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 23.08.2012 ( fila 36) rezulltă că, timp de un an până la 23.08.2013 cinemometrul seria PY_ este corespunzător din punct de vedere metrologic .
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire nelegală, într-o zonă cu vizibilitate redusă, în localitate urmările unei astfel de manevre putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de C. R. împotriva sentinței civile nr 1882 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2014.
Președinte, E. P. | Judecător, S. T. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, L. Momiță |
Red/. D.P.C.- 30.03.2014
2 ex.
Judecătoria P.: P. R. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 330/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 628/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
