Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 468/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 16586/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător Mițică A.
Grefier M. B.
DECIZIE Nr. 468/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant . pe intimat P. M. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată recursul declarat în termen și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă plângerea formulată de petenta . procesului verbal nr._ încheiat la data de 14.05.2013 încheiat de P. M. Iași și a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal nr._ încheiat la data de 14.05.2013 încheiat de P. municipiului Iași, petenta a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei fapte contravenționale: neluare măsurilor de îndepărtare în totalitate a pământului și moluzului rezultat din săpătură, de către administratorului rețelei de apă canal, în urma intervenției realizate la adresa din I. B. nr. 33. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 1 cap. VIII HCL 172/2002, modificată prin HCL 207 /2006, sancțiunea fiind stabilită în baza art. 5 cap. XII din aceleași hotărâri ale Consiliului Local Iași. Procesul verbal a fost încheiat în absența persoanei sancționate contravențional, fiind comunicat prin scrisoare recomandată acesteia.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, prevederile art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001 au fost respectate: fapta a fost descrisă, s-a trecut locul, data (data controlului), denumirea, numele agentului, încadrarea juridică, sancțiunea, a fost completată rubrica alte mențiuni, s-a precizat de ce a fost încheiat actul în lipsa unui martor, denumirea și sediul petentei, nr. de înregistrare în registrul comerțului, nefiind motive de nulitate absolută și nici relativă (nu s-a făcut nici dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Se reține de asemenea că, că instituția emitentă a procesului verbal este P. M. Iași, care în baza prevederilor exprese ale HCL 172/2002 are posibilitatea de a abilita persoane din structura Primăriei să constate faptele contravenționale, conform prevederilor art. 4 cap. XII, drept pentru care, prin abilitarea expresă a Primarului M. Iași în baza dispoziției nr. 1854 din 17.12.2009, agentul constatator din cadrul Direcției menționate a fost abilitat să constate și sancționeze fapta descrisă, în totalitate concordanță cu dispozițiile legale.
Instanța de fond a mai reținut că, descrierea faptei nu poate presupune în toate cazurile o analiză excesivă a situației de fapt și o consemnare absolută a tuturor elementelor constatate. Desigur, descrierea trebuie să fie apropriată de realitatea faptică și să includă elementele apte să individualizeze specificul faptei reținute. Nu i se poate solicita intimatului consemnarea datei și a tipului lucrărilor pretins a fi fost efectuate de petentă, acesta constatând doar nerepararea părții carosabile. Se poate observa deopotrivă că intimatul a consemnat expres data și locul controlului, segmentul pe care a fost constatată nerefacerea carosabilului, efectuând cadre foto detaliate pe care le-a anexat procesului verbal și întâmpinării formulate. Legea nu impune anumite tipuri de refacere a carosabilului, ci o obligație generală, astfel încât orice modalitate de afectare a infrastructurii dă naștere unei obligații corelative.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportându-se jurisprudenței și principiilor instanței de contencios al drepturilor omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la prezumția de nevinovăție, prima instanță a reținut că, petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Raportându-se probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a arătat că, fapta de nerespectare a obligației de reparare și refacere parte carosabilă deteriorată ca urmare a intervenției la rețeaua de apă canalizare are o existență reală, obiectivă și reiese din coroborarea datelor concrete și detaliate din adresa de sesizare cu detaliile cadrelor foto surprinse se poate observa fără urmă de îndoială faptul că intervenția care a determinat realizarea unor lucrări care au condus la dezafectarea părții carosabile. Petenta nu a îndepărtat în totalitate a pământului și moluzului rezultat din săpătură, de către administratorului rețelei de apă canal, în urma intervenției realizate la adresa din I. B. nr. 33.
Se reține de asemenea pe de o parte că, petenta este singura în măsură să efectueze lucrări de întreținere, reparație, intervenție la acest tip de rețea, simplul fapt al realizării unei comenzi ulterioare pentru remedierea părții carosabile neexonerând-o de obligația materializării unui atare demers iar pe de altă parte că, astfel, cum se poate observa din redactarea textului de lege, sarcina realizării acestor lucrări de intervenție și refacere revine în totalitate administratorului rețelei de apă, această calitate nefiind contestată de către societatea petentă.
Instanța de fond a mai observat faptul că, că deși petenta are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, aceasta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța de fond a reținut legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 1 cap. VIII HCL 172/2002, modificată prin HCL 206/2006, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Pericolul social este unul semnificativ, rezultând din posibilitatea producerii de accidente determinate de existența unei suprafețe ce prezintă urmele unui șanț extins.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În final, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, modificata, raportat la soluția de respingere a plângerii, petenta a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare către stat in cuantum de 50 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta .-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, petenta susține pe de o parte că, arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat de o entitate fără personalitate juridică, deoarece personalitate juridică are Municipiul Iași iar pe de altă parte că, obligația de refacere a domeniului public afectat o au toți furnizorii de utilități care au rețele îngropate.
Apelanta a mai susținut că, situația de fapt reținută nu corespunde realității intimatul nefăcând dovada certă a faptului că, pe .. 33 s-au efectuat intervenții pe carosabil.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul P. M. Iași, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că, obligația refacerii carosabilului revine administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică/juridică delegată de către deținătorul de utilități ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată.
Totodată, intimatul a învederat că apelanta nu este la prima abatere, fiind sancționată anterior pentru multe alte situații similare pentru nerefacerea domeniului public ca urmare a intervențiilor la rețeaua de apă.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 14.05.2013 încheiat de P. municipiului Iași, petenta . fost amendată cu suma de 1000 lei pentru că petenta nu și-a respectat obligația de luare a măsurilor de îndepărtare în totalitate a pământului și moluzului rezultat din săpătură, de către administratorului rețelei de apă canal, în urma intervenției realizate la adresa din I. B. nr. 33.
Dispoziții legale incidente:
Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 172/2002 privind gospodărirea și menținerea curărțeniei în municipiul Iași: capitolul VIII pct. 1 „Contravenții la normele privind întretinerea și asigurarea viabilitații drumurilor publice: 1. Neefectuarea de către regiile autonome din subordinea Consiliului Local al M. Iași și alte societăți comerciale sau regii autonome care au în administrare rețele tehnico edilitare subterane (apă, canalizare, energie electrică, energie termică, gaze naturale, telefonie etc.) în cel mult 48 de ore a remedierii avariilor sau deranjamentelor apărute la rețelele proprii de distribuție și evacuarea în totalitate a pământului și molozului rezultat din săpătură. „.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.Nu pot fi reținute susținerile apelantei, potrivit cărora încheierea procesului verbal de contravenție s-a realizat de către o entitate fără personalitate juridică, având în vedere că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea art. 15 al. 2 din OG nr. 2/2001 de către un împuternicit al intimatului, Primarului mun. Iași, după cum în mod expres s-a consemnat, fiind irelevantă mențiunea din antet. De asemenea, instanța de control judiciar, în consonanță cu prima instanță, reține că în procesul verbal este descrisă fapta, fiind indicat și temeiul de drept ce sancționează fapta apelantei
Totodată, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. De asemenea, este de reținut că recurenta petentă nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelanta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că există și alte societăți care intervin în carosabil.
Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției este susținut de somația nr._ din 13 aprilie 2013 emisă de către intimat ( fila 14 dosar fond ) dar și de planșele foto care demonstrează că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de îndepărtare în totalitate a pământului și moluzului rezultat din săpătură ( filele 15-16 dosar fond). Contrar susținerilor apelantei, deși intimatul a somat-o să își îndeplinească obligațiile, o lună mai târziu, când a fost încheiat procesul verbal contestat, aceasta nu îndepărtase în totalitate pământul și moluzul rezultat din săpătură.
Pe de altă parte, fapta a fost constatată și personal de către agentul constatator, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiind și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Așa după cum a statuat practica judiciară în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, este unul semnificativ, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta . sentinței civile nr._ din 18.12.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, Mițică A. | |
Grefier, M. B. |
M.B. 02 Iulie 2014
Red/. D.P.C.-21.07.2014
4 ex.
Judecătoria Iași:M. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 467/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 374/2014.... → |
|---|
